Am aterizat la Treviso (Italia 2012)

La plecarea din Otopeni, simtim pentru prima data pe anul asta frigul odios al diminetilor de toamna. Genul de frig insinuant si lipicios, marsav mesager vestitor al zilelor de plumb. Iesim din starea bacoviana si reusim sa ne imbarcam destul de optimisti in pasarea de metal cu cioc movuliu.

Dupa un zbor monoton si neconfortabil, marsaluim cu rucsacii in spate catre iesirea din aeroport. Ne strecuram printre palcurile de calatori aflate in expectativa in jurul benzilor rulante, bucurosi ca nu avem bagaje de cala. Cristi isi indreapta oasele si isi imagineaza cum designer-ul scaunelor din avioanele low-cost este fortat sa stea cateva ore asezat in propria-i inventie machiavelica, cu spatele icnind de durere, cu gatul frant pe spate intr-o pozitie anormala, cu genunchii zdreliti de la balamalele de fier ale scaunului din fata. Adriana mananca un mar.

Ploua si e frig. Doamna Vreme face figuri de cucoana cu fite. Suntem pregatiti si ne invelim ca cepele in straturi protectoare. Pornim la drum. Suntem genul de oameni care nu platesc 13 EUR pentru un traseu de 5 minute cu autobuzul aeroportului. Avem GPS pe telefon, ne alegem centrul Treviso-ului ca destinatie si o luam la picior. Stim deja ca aeroporturile nu sunt gandite pentru pietoni. E un act de curaj (ne place noua sa credem) sa parasesti un aeroport pe jos. Pana si GPS-ul ne avertizeaza ca nu exista trotuare. Totusi, supravietuim.

Jumatate de ora mai tarziu, trecand peste un pod, nu avem cum sa nu observam o imensa lebada alba care-si vede de treaba ei pe marginea unui rau. Treaba ei este sa se-ntinda gratios, sa-si piguleasca penele cu ciocul puternic si sa se stropseasca la noi amenintator atunci cand ne apropiem.

Lebadă pe malul râului în Treviso, Italia

Nu ne lasam intimidati, pentru ca suntem obositi si vrem sa poposim pe o banca. E dreptul nostru chiar daca suntem la ea acasa. Ne incruntam la lebada si o admonestam verbal, in romana. Dupa cateva secunde tensionate in care ne sfredelim reciproc cu privirile, totul se termina pasnic, om si lebada coexistand armonios pe malul raului sub razele din ce in ce mai curajoase ale soarelui. Lebada nu s-a dat niciun pas inapoi, dar noi am pus stapanire pe banca. Locatia e verde, in rau sunt carduri de rate care cauta mancare si raman cu fundurile in sus chiar si cate un minut.

Parc cu râu în Treviso, Italia

Orasul e linistit in ciuda intreruperilor nepoliticoase si zgomotoase are avioanelor care trec pe deasupra noastra. Am vazut vile si curti foarte frumoase, mici castele de poveste. Nu am verificat, dar pare un oras unde locuitorii o duc binisor. In centrul istoric strazile sunt inguste, pietruite si flancate de arcade (portici), care se continua de la o casa la alta pe strazi intregi. Am mai vazut stilul in Bolognia. Un fel de intimitate le sporeste farmecul. Ne-au impresionat cele cateva canale in stil venetian. De altfel, deloc surprinzator, avand in vedere ca suntem cam la 40 km de Venetia.

Castel în Treviso, Italia

Stradă în Treviso, Italia

In ciuda aerului intim orasul este viu. Sunt multi oameni pe strazi – pietoni si biciclisti, tineri si varstnici. Am vazut femei elegante pe bicicleta, indiferent de varsta, lungimea fustei si inaltimea tocurilor.

Biserica San Nicolo, Treviso, Italia

Remarcam ca o surpriza placuta magazinele din Treviso. Desi nu am cumparat mai nimic, de data asta a trebuit sa facem un mare efort. Vitrinele magazinelor mari si mici sunt intr-adevar elegante si produsele (de la haine si bijuterii pana la peria de spalat wc-ul) sunt o incantare pentru ochi. Mesterul de la atelierul de reparatii radio-tv pare sa fi angajat o agentie de design ca sa-i aranjeze vitrina: intr-un amestec vintage de exceptie coexista placi de integrate si lampi, langa un televizor pe care s-au difuzat probabil primii pasi pe luna.

Plimbandu-ne pe stradute nimerim in biserica San Nicolo. O minunatie din secolul 13. Nu cunoastem detalii arhitecturala, recunoastem ceva gothic combinat cu altceva. E deschisa publicului fara taxe de vizitare.

Treviso are cismele cu apa potabila si o retea mare de gradini si parcuri (amenajate pe malurile raului Sile). E un orasel care probabil merita mai mult de cateva ore de atentie din partea noastra. Noi avem insa o intalnire in Padova si ne vom indrepta incet si sinuos spre gara.

Ne luam bilete si aflam ca avem de asteptat cam jumatate de ora. Cristi merge la baie si descopera un WC interesant, mare, modern, un pic SF. Dau sa-i fac o poza si rad ca prostul in buda cand telefonul meu crede ca a identificat o față in apa din WC. Cum fața nu zâmbește, imortaliez manual momentul pentru posteritate si ies pe peron usurat si amuzat.

Doar 1,6% români în Italia

Pierdem vremea in sala de asteptare, urmarind la un televizor suspendat trailer-e de filme. Ultimul Batman ruleaza acum la cinematografe. Italienii se incapataneaza sa traduca totul, chiar daca „L’uomo pipistrello” parca nu are aceeasi sonoritate ca „Batman”. „The Dark Knight” este in traducere „Il cavaliero oscuro”.

Mai studiem un afis mare pe care scrie: MADE IN ITALY (92,46% italieni, 1,60% români, 0,80% albanezi, 0,75% marocani, 0,35% chinezi). E un poster impotriva rasismului, care indeamna la toleranta si o atitudine deschisa fata de imigranti. In orice caz, stam bine, suntem pe locul doi, dupa italieni.

Nu uitam sa validam biletul in masinaria verde/alba (ultima oara cand am fost in Italia era galbena) si ne urcam in tren. Padova, suntem pe drum!

In continuare, un articol despre canalele Venetiei.

 

Cristi si Adriana

Cristi și Adriana sunt oameni de treabă care vor să călătorească mult! Cristi e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Adriana e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0