India, Alleppey (Alappuzha)

Am calatorit intre Ernakulam si Alleppey cu trenul, Sleeper Class. Din Fort Kochi am mers cu autobuzul pana in Ernakulam, laolalta cu localnicii. Adriana a intors traditia pe dos calatorind in partea din spate a autobuzului, printre barbati. Am platit 18 Rs pe doua bilete (0,4$). Autobuzul trece ca un bolid printre ricse si motociclete. In statie, ai cam doua secunde sa te decizi daca urci sau cobori. Usa e deschisa si inchisa tragand de o sfoara. De alta sfoara e legat un clopotel care da semnalul de plecare. Biletele sunt vandute in autobuz, de catre un baietel care-si foloseste cu maiestrie bucile ca sa se tina de barele verticale in timpul hurducaielilor salbatice. Vom lua trenul de la Ernakulam Junction. In fata garii, cineva ofera o bancnota de 10 rupii unui cersetor. E prea mult, asa ca cersetorul cauta sa dea rest. Binefacatorul refuza.

Cu trenul Ernakulam, Kochi și Allepey (Alappuzha), Sleeper Class, India

Sistem de ventilare într-un tren indian Sleeper ClassTrenul nostru soseste la timp. Nu are numere scrise pe vagoane iar noi cautam vagonul 7. Intrebam si suntem indrumati. Ne urcam in cel mai murdar tren de pe planeta. La Sleeper Class sunt cele mai ieftine bilete. Compartimentele nu au usi si contin 6 paturi pliante, cate 3 pe fiecare parte. In timpul zilei, patul de mijloc se pliaza si astfel pot sta cate 3 oameni, asezati pe patul de jos. Paturile se agata cu lanturi groase. Te urci in paturile de sus folosind niste scari mici sau manere. Sistemul de ventilare este compus din zeci de ventilatoare montate in tavan, care bazaie constant.

In compartimentul nostru sunt deja 2 fete. Nu vor rezista mult si se vor muta pe coridor, unde mai sunt 4 locuri pliante. E indecent sa stea atat de aproape de un barbat (bine).
Pe coridor trec in continuu vanzatori de mancare: tavi sigilate cu tot felul de ciudatenii sau sandwich-uri, supa de rosii, un fel de gogosi, ceai, cafea. Dupa ce mananci, arunci resturile pe geam si bagi tava sub scaun. Peste ceva vreme, cineva trece si aduna tavile. Totul se serveste folosind mana. Pe geamurile mici intarite cu gratii vedem campuri, orezarii, balti si palmieri, vaci pascand.

Gratii la ferestrele trenului dintre Ernakulam și Allepey, Sleeper Class, India

Am coborat in Alleppey (sau Alappuzha) aproape de plaja. O sa ne bucuram de ea mai tarziu, acum vrem sa ne gasim hostel-ul. Dupa cam o ora de plimbat gasim locatia, Dream Nest Heritage, un nume pompos pentru un hostel cam jegos. De fapt totul e in regula, deja suntem destul de obisnuiti cu masurile stricte de igiena auto-impuse si stim cum sa ne pazim si de ce sa ne ferim. Avem o curte interioara si o camera mare, plus o baie mai mare decat camera. Pe jos e un mozaic interesant, cu pietricele multicolore. Facem dusuri, ne spalam cu dezinfectant si iesim la plimbare.

Motociclete pe străzile din Allepey, India

Unul dintre templele din Alappuzha, Kerala

La recomandarea gazdei noastre, neincrezatori si sovaitori, mergem sa mancam la Kream Korner, un restaurant local cu o aparenta buna reputatie printre turisti. Discutam cu chelnerul variatele optiuni si, dupa ce ne asiguram ca nimic nu va fi extra-picant, ne hotaram. Este prima noastra masa cu preparate specifice indiene. De data aceasta, precauti, am exclus carnea de orice fel. Chiar si asa, recunoastem ca suntem mai mult stresati decat flamanzi si ca avem in cap tot felul de scenarii fataliste despre efectele mancarii indiene asupra stomacelor noastre de europeni sensibili.
In orice caz, servirea e cu zambete largi si, la mesele alaturate mananca multi europeni, ceea ce ne mai calmeaza putin.
Am incercat si, in final, recomandam cu caldura Paneer Tikka Masala (bucatele de branza si legume intr-un sos delicios – de mentionat ca Adriana capata instantaneu porecla „Pitika Masala”), Gobi Manchoorion (conopida cu alte lucruri greu de identificat, dar la fel de savuroasa), orez cu legume (vegetable fried rice – plus un pic de ardei iute), legume in sos dulce-acrisor (interesante, dar nu tocmai pe gustul nostru), un amestec de mazare si cocos (gust extrem de interesant dar, pentru noi, imposibil de picant – chelnerul vede ca nu ne-am atins de ea si o sterge de pe nota de plata!), appam (un fel de clatito-lipie din faina de orez) si doua ceaiuri, unul negru si unul cu ghimbir.  In afara de mazarea pe care nu am putut s-o mancam, combinatiile de mai sus, impreuna cu orezul, au fost neasteptat de gustoase. Eram destul de flamanzi si am devorat cu placere noutatile. Si suntem foarte mandri ca, la sase ore de la festin, nu avem de raportat efecte adverse. Prima masa indiana a fost incununata de succes. Putem recomanda Kream Korner (cel rosu, nu cel cu firma albastra!). A doua zi vom comanda paneer kuruma, curry cu legume, orez cu legume si chappati, toate la fel de bune.

Gopi Manchurian și Paneer Tika Masala - Prima noastră masa în India, Kream Korner, Allepey, India

Sweet & Sour Vegetables, Peas Masala - Kream Korner, Alappuzha, Kerala

Mancare indiană în Allepey

Kream Korner (cel cu siglă roșie, nu albastră) , mâncare excelentă în Allepey, Kerala

Facem drumul de intoarce pe la 8 seara, cand deja s-a intunecat afara, printr-un cartier sarac si slab luminat. Oriunde altundeva in lume, intr-un loc de acest gen, am fi fost foarte ingrijorati pentru siguranta noastra. Realizam insa in curand ca nimic de aici nu reprezinta un pericol real si imediat pentru noi. Suntem foarte relaxati si ne bucuram de atmosfera serii, de zgomotele si forfota strazii. De mentionat ca statul Kerala este un stat care a votat de bunavoie Partidul Comunist (Marxist) la conducere, asa ca sunt multe locuri pe strada unde vezi steaguri rosii, secera si ciocanul, postere cu Lenin, etc, de actualitate pentru ei si de trista amintire pentru noi. Intr-o intersectie aglomerata, Suci Comunistu’, cu microfon si boxe mari, isi vinde propaganda. Vedem si primul bar care vinde alcool. Este complet blindat cu gratii si in fata lui e o coada imensa care umple strada. Ajungem acasa si o sa dormim linistiti si racoriti de un mare ventilator de tavan.

Alleppey are faima de „Venetie a Indiei”, datorita canalelor late care il strabat. Un strat gros de vegetatie le acopera, apa abia daca se zareste prin tesatura deasa si verde. Frumusetea lor are la baza o poveste trista: patura de vegetatie este de fapt o planta care a distrus aproape complet ecosistemul local atunci cand a fost introdusa aici. Sub ea, viata a incetat complet.

Canalele din Allepey, acoperite de vegetație, Kerala, India

Canalele acoperite de vegetație din Allapuzha, India

Canalele înăbușite de vegetație din Allepey, Kerala, India

In drumul spre plaja suntem interceptati de 2 indieni, un pic mai tineri decat noi. Dupa miscarea reflex de a ne proteja borseta cu bani si camera foto, ne relaxam si realizam ca sunt doar curiosi. Pentru ca s-a lasat bariera la calea ferata, asteptam si avem ocazia sa schimbam cateva vorbe. Sunt ferm convinsi ca suntem niste europeni extrem de bogati. Le explicam ca lucrurile nu stau chiar asa, dar nu cred ca i-am convins. Sunt amandoi studenti si tocmai s-au angajat intr-o companie software. Vor sa calatoreasca, dar, pentru asta, au nevoie sa stranga foarte multi bani. Ne intreaba unde ne-am lasat copiii. Sunt surprinsi ca nu avem nici unul pana acum si ne intreaba in mod repetat daca suntem sot si sotie. Cand ajungem la plaja ne despartim, dar insista sa facem o poza impreuna. Intram cu picioarele in nisip, traversam plaja lata si aproape pustie si ne inmuiem pentru prima oara in Marea Arabiei. E calda. Pare locul perfect pentru o balaceala, dar putinii vizitatori sunt toti imbracati pana-n gat. Ciori hoate se uita la noi cu o privire ce pare sa spuna „te fac, fraiere!”.

Cristi și Adriana pe plaja din Allepey (Alappuzha), Kerala, India

Cioară îndrăzneață pe plaja din Allepey, Kerala, India

In cateva ore luam trenul catre Varkala, unde ne asteptam la si mai multi palmieri, o plaja frumoasa si mai multi turisti.

 

Cristi si Adriana

Cristi și Adriana sunt oameni de treabă care vor să călătorească mult! Cristi e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Adriana e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

  1. Foarte frumoase descrierirle! Sunteti inca bine si rotunzi cum va stiam. Asta inseamna ca, in ciuda fobiilor voastre de mancare, nu ati apelat la resursele proprii de grasime pentru supravietuire. Mancarea arata excelent, iar afisul cu Suci comunistul e mortal! :))
    Am insa dubii cu tara in care va aflati :))). Restaurantul seamana izbitor cu cel indian din bucuresti, plaja, fara afisul cu „F India”, seamana mult cu Vadu, cat trenul cu care calatoriti seamana cu clasa a 2-a, marfar, Romania. :)))))

    P.S: Prajiti-va bine la soare, ca numai dupa bronz o sa va cred ca ati fost in India! :)) Altfel umplu lumea ca v-ati dus in vizita la o satra de caldarari! :)))

    1. În primul rând pentru ca toată lumea ne-a spus să le încercăm :) Sau poate și din cauza bugetului redus. Știm că este o atracție importantă a zonei, cred că totuși ar fi fost o experiență interesantă. O sa revenim în India la un moment dat. Mai avem multe de explorat. De exemplu, nu ne-am cățărat pe un elefant :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0