India, Pondicherry (Puducherry), micul Paris

Am stat in Chidambaram o singura zi si acum ne indreptam spre Pondicherry, sau Puducherry sau, dupa cum ii spun localnicii cu afectiune, Pondy. Suntem in India de o luna. Nimic nu ne mai poate surprinde. Suntem pregatiti pentru orice. Priviri otelite, muschi flescaiti dar incordati, pielea arsa de soare, buzele rosii de la condimente, praf in par si-n fund. Micile incercari ale vanzatorilor ambulanti, ale soferilor de ricsa, bisnitarilor si cersetorilor sunt futile si usor de identificat si evitat. Pasim mandri si cocosati de rucsaci. Dar Pondy a reusit sa ne surprinda. In mod foarte placut!

Aglomerație în drum spre Puducherry, procesiune indiană, Tamil Nadu, IndiaDrumul cu autobuzul a fost normal. Normal, in sensul ca ne-am obisnuit noi cu aglomeratia, zgomotul, praful, stilul „sportiv” de condus al soferilor si bancile inguste. Partea dorsala a lui Cristi intra relativ greu (de fapt nu intra deloc) in scaunele care au fost gandite pentru 50 de kile si inaltime de 1,60. Presupun ca unii indieni ma urasc si ma cred macar partial responsabil pentru foametea din tara lor. Stau cracanat, cu un picior scos mult pe culoar. La una dintre statii se urca o mama tanara cu copil in brate. Nu am sa inteleg de ce, dar dintr-un autobuz plin in proportie de 90% cu barbati, eu a trebuit sa fiu singurul care se ridica intr-un final ca sa cedeze locul. O sa stau restul drumului agatat ca o maimuta de barele de sus. Nu-i chiar asa grav. Pe geam vedem din cand in cand autobuze de scoala umplute pana la refuz, sau cate un camion din care se revarsa oameni sau cate un fel de car tras de un tractor, plin ochi.

Nu ne-am facut absolut nici un plan legat de Pondicherry. Ne-am hotarat sa incercam din cand in cand si un stil de calatorie pe care Cristi (ca programator si expert in tabele Excel care compileaza si afiseaza in grafice valorile consumului lunar de apa calda si rece pe ultimii 5 ani) il uraste. Adica sa „mergem si-om vedea noi acolo”. Dar e bine sa-ti mai lasi garda jos din cand in cand si sa vezi unde te duce norocul.

Am ajuns intr-o gara incinsa de caldura, am baut o cola intr-o cantina mizera si am intrebat unde-i plaja. Nici nu ne intereseaza altceva. Sa ajungem aproape de mare si pe urma ne descurcam noi. Marea… Am stat prea mult departe de tarmuri si-i ducem dorul. Imprejurimile ne sunt cunoscute, desi casele sunt un pic mai mari si strazile mai late. Suntem surprinsi sa realizam ca mergem de ceva vreme pe un trotuar! Trotuar in India?! Da, aceasta specie rara de poteca pietonala exista in Pondicherry si ne aduce aminte de casa. Remarcam si volumul redus al mormanelor de gunoi, desi canalele verzi cu miros de putred exista si infloresc.

Pondicherry-ul ne-a rezervat o mare supriza. Odata cu trecerea unui mare canal, ne trezim intr-o atmosfera complet diferita. Este ca delimitarea dintre doua lumi, ca un camp de forta intre teritoriile Binelui si Raului. Mirosurile dispar, strazile devin umbroase, casele sunt curate si bine intretinute, flori si arcade din plante agatatoare, liniste. Cu cat ne adancim si inaintam prin grila ordonata de stradute, cu atat ne creste mirarea. Suntem in partea franceza a Pondicherry-ului si aici nu e India. In afara de ocazionalele si nejustficatele claxoane, ai putea spune ca te afli in orice alt oras european. Exista baruri cu WiFi (aici au internet cam peste tot, desi cu plata in multe locuri), restaurante cool (ambianta placuta, decoruri moderne, muzica buna si preturi pe masura), supermarket-uri adevarate (nu dughene mici sau cate o camera in mijlocul careia sunt efectiv aruncate marfuri prafuite de parca ar fi dat faliment deja sau se face o lichidare crunta de stoc) si, atentie, tobe, sule, trambite, artificii si confeti… un parc! In ultima luna am uitat ce inseamna un parc amenajat. Si amenajat bine, cu alei largi, copaci din belsug, straturi de flori si banci. Imaginea are si o parte semi-apocaliptica: acum 3 luni, Pondicherry-ul a fost lovit crunt de un uragan devastator. Exista semne peste tot prin orasul care se repara incetisor, dar cele mai vizibile sunt in parc, unde copaci imensi zac dezradacinati si culcati pe-o parte.

Parcul Bharati în Puducherry (Pondicherry), Tamil Nadu, India

Copac dezradacinat în parcul Bharati din Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

De la autogara la plaja e un drum drept si nu ne abatem de la el. Ajungem si ne cataram pe gardul de piatra al promenadei. Avem in fata un tarm format din pietre mari si negre, cu un ponton lung in dreapta si o statuie mare a lui Gandhi in stanga. Punem rucsacii jos, tragem aer in piept si lasam putin briza puternica sa ne usuce tricourile ude fleasca. Nu ne pasa unde dormim la noapte, acum totul e bine.

In capatul promenadei se afla „Park Guest House”. Intram si intrebam de camere libere la receptie. Un nene semi-ursuz ne indeamna sa citim lista de reguli afisate in fata lui. Daca suntem de acord cu tot ce este scris acolo putem avea o camera. Regulile sunt standard: fara alcool, fara tigari, fara droguri, fara scandal, fara rock’n’roll. Stingerea se da la 22:30, ora la care poarta de acces se inchide. Ne uitam incetisor unul la altul, apoi observam cele doua mari portrete de pe perete: un nene dubios cu barba sub care scrie „Sri Aurobindo” si o calugarita tanara cu sclipiri in ochi sub care scrie „The Mother”. Trecand peste izul de secta, predam pasapoartele, dam cu subsemnatul si platim avansul. Ca masura de precautie o sa incuiem usa pe dinauntru la noapte.

Camera noastră (62 - Devotion) la Ashram Park Guest House, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, IndiaDar de fapt, incepem incetisor sa ne relaxam. Aici se aud valurile si pasarele. Curtea interioara contine o gradina mare aranjata cumva in stil japonez, cu un fel de helesteu in centru, cu doua poduri peste el, multe bancute de piatra, statuete, copacei tunsi frumos, flori si un gazon pe care-ti vine sa-l mananci. Noi stam la numarul 62, deasupra caruia scrie „Devotion”. Fiecare camera are un nume inspirational. In fata camerei avem o mica veranda plina de flori unde putem sa stam si sa contemplam gradina. Dincolo de gardul inalt e marea si, in dreapta, pontonul. Am devenit experti la facut ceai „masala” in mica noastra cana electrica si acum il savuram pe veranda. Chiar in fata camerei noastre se afla o statuie strajuita de doi elefanti albi. De mai multe ori pe zi, cineva trece pe langa ea si loveste de 3 ori clopotelul din colt.

Gradina din Ashram Park Guest House, Pondicherry, Puducherry, Tamil Nadu, India

Ne decidem pe moment sa stam mai multe zile aici. Suntem putin obositi si nu ne-ar strica o pauza, chiar daca asta inseamna o mica abatere de la Program. Nu stim mai nimic despre Ashram, institutia de care tine acest loc. O sa aflam mai tarziu ca e vorba despre o fundatie, care se ocupa astazi cu multe lucruri, inclusiv inaltarea spirituala. Totul a inceput cu un nene numit Sri Aurobindo care, dupa ce a devenit ascet, a lasat treburile in seama unei tipe care s-a autointitulat „The Mother”. Despre idei si practici puteti sa aflati mai multe daca o sa cautati pe wiki „Sri Aurobindo Ashram”. Daca sunteti intr-adevar curiosi, cautati si despre „Auroville”, o comunitate alternativa infiintata de Mama in apropiere de Pondicherry, care prospera si astazi si pe care noi nu am vizitat-o de lene. Desi simbolurile si implicarea institutiei sunt vizibile peste tot prin oras (Honesty Society Supermarket, Sri Aurobindo Auto Stand, etc), noi o sa reusim sa petrecem 5 zile aici fara sa vizitam efectiv ashram-ul. Reusim sa intrezarim cateva dintre valorile importante pentru cei ce-si dedica viata ashram-ului, citind pildele raspandite la tot pasul si dintr-un pic de literatura (in italiana) scrisa de Mama. La cantina, pe masa noastra scrie „Suntem intotdeauna inconjurati de lucrurile la care ne gandim” – the Mother.

Picioare fericite în iarbă moale, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, IndiaVom petrece multa vreme in Gradina. Doar iesim din camera si traversam o poteca de cativa metri. Trebuie sa lasi papucii la intrare si sa pasesti desculti pe iarba. O sa pierdem ore intregi aici, scriind, vorbind, plimbandu-ne de colo colo sau pur si simplu stand si ascultand. Nu se aud motoare si scandal, muzica sau voci. Doar vant, mare si pasarele. Intregul loc e gandit sa te indemne la meditatie. E foarte bine intretinut si foarte curat. In micul ochi de apa sunt lotusi, ale caror flori imense se deschid odata cu venirea intunericului. Tot atunci, dupa ce se sting si luminile, poti sa mergi prin bezna si sa te afunzi cu picioarele goale in moliciunea racoroasa a ierbii.

Grădina din Ashram park Guest House, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Bicicletă decorativă în grădină, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Grădina ashramului din Park Guest House noaptea, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Pondicherry-ul nu e neaparat cunoscut pentru monumente, temple sau alte atractii turistice. Magnetismul exercitat de oras se datoreaza atmosferei. Este un loc unic in India, unde influenta franceza a creat un mix foarte atragator. Teritoriul pe care se afla Pondy a fost cumparat de francezi pe la 1700. Orasul a inflorit si s-a dezvoltat iar in ’54 a fost cedat Indiei. Trebuie sa recunoastem ca ne petrecem 90% din timp in „partea franceza”, adica Pondy-ul de est. Desi preturile mult mai mari, supermarket-urile si restaurantele moderne nu sunt o atractie in sine, cred ca suntem intr-un moment in care avem nevoie de lucrurile familiare.

Atractia numarul 1, pentru turisti dar si pentru localnici, pare sa fie promenada de-a lungul tarmului. Circulatia masinilor e oprita in fiecare zi dupa ora 18:00, moment in care trotuarul si strada se umplu de oameni care se plimba, cumpara prostioarele aflate la vanzare pe tarabele mobile sau se aseaza pe stanci si asculta marea. Forfota atinge apogeul duminica. E usor sa observi localnicii acum. Diferente majore fata de restul Indiei. Evident, sari-ul primeaza dar barbatii poarta mai mult pantaloni decat fustele-doti, femeile sunt deseori in rochii sau blugi si am reusit sa vedem si vreo doua indience cu umerii goi! In Pondy se scuipa rar pe strada.

Promenada din Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Tarabă ambulantă, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Tarabă mobilă goală în India, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu

Barcă cu indieni aproape de țărm, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

In afara de promenada, ne-am plimbat prin grila organizata de strazi si am bifat pe lista diverse puncte de interes din ghidul nostru. Statuia lui Gandhi de pe tarm, diverse institutii franceze active si inactive, o scoala, o catedrala (cu portile inchise cand am ajuns noi acolo), biserica Notre Dame des Anges (unde ne-am relaxat la racoare ceva vreme in lumina albastruie) si alte cladiri simpatice. Pondy e primul oras cu un foarte serios birou de turism. Primim o harta buna si gratis.

Catedrală creștină din Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Ayi Mandapam în parcul Bharati din Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Biserica Sf. Ion din Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Biserica Notre-Dame des Anges, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Notre-Dame des Anges, interior, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Casa colonială Colombani, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Grădina casei Colombani, Pondicherry, Puducherry, Tamil Nadu, India

Oriunde am merge se simte un aer diferit. E si din cauza vegetatiei, dar, mai ales, se simte ca proprietarii de business-uri tin la imagine si la curatenie, ca primaria se ocupa de gunoi si ca politia e activa (politisti simpatici cu chipiuri rosii impanzesc strazile).
Dar toate aceste consideratii se opresc abrupt in dreptul canalului principal si acolo unde se incheie harta turistica la nord si la sud. Intr-o zi, incercand sa atingem o vag promisa plaja dintr-un ghid de mult pierdut, am facut primul pas dincolo de ultima strada de pe harta. Dupa o bariera a politiei, incepe in doar cativa metri, un lung sir de colibe fara usi. Ne aflam pentru a doua oara la marginea Mordor-ului. Daca te uiti inapoi, vezi promenada, casele curate si strazile late. Daca intorci privirea, vezi o mama care isi spala fetita intr-un lighean in mijlocul strazii. Inaintam precauti si privim cu ochii mari scenele cotidiene ale unui fel de sat de pescari sau comunitati lipite de Pondy. Doua mame isi despaduchesc fetitele in timp ce sporovaiesc despre evenimentele zilei. Caini schilozi si schiopi zac in praf. Vaci carora le poti lesne numara coastele cauta prin mormanele de gunoi. Strazile devin incetisor din pamant si multe dintre ele sunt fundaturi, lumea ne priveste iarasi curios, copiii reincep sa cerseasca. Pe la colturi se vinde clasicul peste acoperit de muste. Ne avantam temerari, dar, dupa cativa kilometri, o sa trebuiasca sa ne intoarcem. Nu mai exista nici o plaja aici, doar o comunitate de pescari aflata la limita saraciei. Pe drum, ne latra cainii.

Bărcile comunității de pescari indieni, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Pește și muște, zona săracă de lângă Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Frizerie stradală, Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Stradă din comunitatea de pescari de lângă Pondicherry (Puducherry), Tamil Nadu, India

Mancarea in Pondy e variata si ai de unde alege. Poti sa gasesti preparate indiene, chinezesti, tibetane si, evident, frantuzesti. Noi o sa trecem pe la un restaurant chinezesc foarte scump, pe la Io Cafe, unde o sa platim multe limonade la supra-pret doar ca sa folosim wifi-ul, o sa stam si pe la pomul laudat Cofee.com, care are preturi mari si unde wifi-ul se plateste separat si merge execrabil, o sa fim dezamagiti de Madame Shante’s unde atmosfera e placuta dar mancarea fada, la Seagulls, aproape de plaja, unde mancarea e buna dar un chelner silos vrea sa ne forteze sa lasam un bacsis generos (iar noi nu cedam si nu lasam o rupie in plus – mai ales ca pe factura este trecut un „service tax” de 10%). O sa infulecam doua pizza la aglomeratul Pizza Hut, nu de foame, dar o parte din noi tanjeste dupa aer conditionat, zambete nesincere ale angajatilor, calorii si aditivi nesanatosi, curatenie macar de fatada si grija aparenta fata de client. Le vom capata cu varf si indesat la Pizza Hut, unde vom incerca 2 feluri de pizza cu pui, una la marime clasica si una la marime „personala”. Ori nu am mai mancat noi de mult pizza, ori indienii au o definitie foarte diferita de a noastra pentru o pizza „mica”. Am primit o placintica de vreo 10 cm pe care am infulecat-o rapid, imediat dupa ce i-am facut o poza langa sora ei mai mare. Vezi albumul de poze de la sfarsit. De asemenea, daca nu stii exact la ce sa te astepti, NU comanda vreodata o limonada „masala” ;) A, si la Pizza Hut, taxele nu sunt incluse. La un total de 784 rupii, se adauga un „service charge” de 78,4, un TVA de 96,09 si un „service tax” de 24,23, care duc la un superb total de 982!

O sa incercam si supermarket-ul local, foarte bine aprovizionat, cu un numar redus de angajati pe cap de client. Ah, apropo de numarul de angajati. Am mai mentionat si in alt articol faptul ca densitatea de lucratori in unele magazine este absolut uimitoare. Intr-un magazin de fructe/legume mare cat o sufragerie normala, lucreaza aproximativ 12 oameni! Magazinul are practic 2 raioane si rafturi pe pereti. Intotdeauna sunt mai multi angajati care isi beau ceaiul intr-un colt decat clienti in magazin. Cu toate acestea, incetineala cu care se misca totul este inebunitoare pentru un european. Noi am incercat si am reusit sa ne pastram calmul, dar o sa dam totusi cateva exemple. Sunt cam 8 fetiscane care se plimba desculte si in uniforma prin magazin. Am intrebat pe una dintre ele (pare sa aiba 14 ani) daca putem cumpara o singura ceapa, in loc de un saculet intreg. A plecat de langa noi foarte incet si si-a continuat mersul tarsait. Noi am ramas asteptand. Nu stiam daca nu ne-a inteles, daca face misto de noi sau daca chiar o sa ne ajute. S-a intors dupa un minut, a trecut foarte incet pe langa noi si s-a uitat pe alt raft. Apoi a extras incetisor o ceapa dintr-un sac si ne-a intins-o fara sa se uite la noi. Am dedus ca intr-adevar vroia sa ne ajute, dar a facut asta intr-un mod cu care cu siguranta nu suntem obisnuiti… Este foarte greu de descris lentoarea cu care s-a miscat. Ori am avut de-a face cu cea mai lenesa angajata din lume, ori e o persoana extrem de relaxata, care probabil va trai 110 ani. O intamplare asemanatoare la Honesty Society Supermarket. Cumparam 3 lulele, 3 surcele si mergem cu ele la casa. Acolo, o femeie ni le rastoarna pe tejghea si, in timp ce se converseaza cu o colega, le scaneaza. Ne da un bon si ne trimite sa-l platim la casa. „Casa” este efectiv lipita de ea, dar acolo este un alt angajat. Un nene care ne ia bonul, ne ia banii, pune o stampila pe bon si apoi ni-l da inapoi. Noi luam sacosa si dam sa plecam. Dar suntem opriti de femeie, care ne cere iarasi bonul, pe care mai pune o stampila. Am mentionat ca cei doi angajati erau efectiv unul langa celalalt? Ca ne-au intins de fiecare data noua bonul, pentru ca apoi sa-l dam inapoi? Ca ne-au pus cate o stampila, una rosie si una albastra, una cu PAID si una cu DELIVERED? Se cheama Honesty Society. Noi i-am zice Captain Redundant Supermarket.

In Pondicherry am stat 5 zile si ne-am relaxat la maxim. Am mancat bine. Am dormit mult. Activitatea sexuala in cuplu a cunoscut o crestere exponentiala. Am avut timp sa scriem, sa ne gandim si sa rumegam ce-am vazut pana acum. Am stat lungiti in iarba si ne-am facut planuri de viitor. A fost o pauza foarte placuta si o deviere binevenita de la program.

In continuare mergem spre Mamallapuram, unde ar trebui sa fie plaje cu nisip si apa in care poti sa faci baie!

 

Cristi si Adriana

Cristi și Adriana sunt oameni de treabă care vor să călătorească mult! Cristi e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Adriana e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

  1. Oameni buni, am citit cu sufletul la gura (e 01:30 in Romania) tot ce ati scris pana acum. Am ras cu lacrimi vazand schita ta, Cristi, e beton!

    Vrem si noi, 2 adulti si un copil de 3 ani si-un pic, sa ajungem acolo. Nu stim daca reusim anul asta, dar vrem. :D Eu mai mult ca restu’.

    Minunata excursie, in ciuda gunoaielor, a cacatilor, pishatilor, flegmelor…

    Astept sa mai scrieti! Aveti grija de voi!

    1. Salutari Deria! Oricine poate ajunge acolo, noi nu avem nimic special fata de altii! Nici curaj mai mult, nici bani mai multi, nici inconstienta sau un simt extrem de dezvoltat al aventurii. Suntem oameni normali. Dar sa stii ca India nu o sa fie o „vacanta”. O sa fie un strat gros de experienta care, credem noi, o sa ne prinda bine, o sa ne ascuta simturile, o sa ajute la incoltirea de idei noi, atat in business cat si in viata personala, in relatiile cu oamenii, o sa ne intareasca relatia, etc… Mult succes cu pregatirile si iti stam cu placere la dispozitie daca ai nevoie de informatii in plus!

    2. Si un sfat direct de la Adriana: daca veti calatorii cu un copil, va recomand sa cautati in special „homestay-uri” sau locuri unde ai acces la bucatarie. E o modalitate buna de a va pastra sanatosi. Poti sa cumperi de acolo si o cana electrica. Se gasesc legume si fructe berechet daca vrei sa gatesti. Dar modul de preparare din restaurante nu se ridica niciodata la standardele de acasa.

  2. Uitasem sa va felicit pentru stilul prezentarii. E plin de culoare, e vibrant, viu. Mi-a ramas in minte palmierul care se plictiseste in varful dealului, nas pentru intinsa campie.

  3. Cititor pe viata. Foarte frumos scris, extrem de ajutator pentru cei care vor sa cunoasca India. Ma bucur c-am dat peste voi. Si noi ne facem bagajele in curand si plecam la drum unde vedem cu ochii.
    Inspiratie multa pentru urmatorul trip!

  4. Buna ziua!

    Am primit o bursa de un semestru in Puducherry. Caut o cazare pentru perioada aceea.
    As dori sa va intreb cat costa o seara in hotelul in care ati locuit?

    Cu bucurie,
    Marius

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0