Proiectul casei mici de paie se voia un experiment de locuință cu impact redus asupra mediului. Totuși, am ales betonul ca materie primă pentru fundație, nu neapărat pentru că ne e foarte drag, ci pentru că nu am găsit cu mințile noastre o soluție mai bună. Cu siguranță alternative există, dacă îți dorești cu adevărat o casă mai „bio”, mai „organică” sau mai știu eu cum. Nouă nu prea ne pasă cum se cheamă casa noastră, dar va fi cu siguranță un hibrid, un amestec de idei și tehnologii.
Fundație de suprafață, protejată anti-îngheț
Poate sună mai bine „shallow frost-protected foundation” cum se cheamă ea în engleză, dar principiul e același: pentru case locuite pe timpul iernii, poți să încerci izolarea betonului în loc de a săpa până sub adâncimea de îngheț.
De ce e important să protejezi betonul? Fără să pretind că înțeleg prea bine ce face înghețul cu betonul (deși am alunecat ca gâsca prin apă timp de 5 ani în facultatea de instalații în construcții), ideea de bază e că nu vrei ca betonul tău să sufere cicluri repetate de îngheț-dezgheț. Pentru că îl doare. Poți să alegi să sapi până sub „adâncimea de îngheț” (depinde de zonă, dar undeva pe la 80-110 cm pe meleagurile noastre) sau să protejezi betonul izolându-l (să zicem cu polistiren).
Sigur că am întrebat în stânga și-n dreapta și răspunsurile m-au zăpăcit complet. Pentru că variază pe o plajă largă, cuprinsă între „eu mi-am făcut restaurant pe o placă de 10 cm” și până la clasicul, inevitabilul și prea-des întâlnitul „du-te până la 90 de cm dacă vrei să nu-ți cadă-n cap”. Așa că am făcut o medie. Am căutat fundații de mică adâncime protejate cu polistiren în țări cu climă asemănătoare, am făcut toate calculele, apoi am redus totul cam cu 25%, ca să mă asigur că nu supredimensionez nimic.
În mod ideal, pentru iernile noastre, s-a putea să ajute o „fustiță” de polistiren, ca în poza de mai sus (zona verde), care ține departe frigul. Pământul, de felul lui, e cald și se răcește încetișor, de sus în jos, în funcție de temperatura de afară și de mulți alți factori (zăpada, vegetația sau tipul pământului influențează mult viteza cu care se răcește). O casă încălzită normal va ține cald pământul de sub ea. Datorită barierei de polistiren, betonul nu apucă să congeleze și frigul nu ajunge la interior. Pietrele compactate puse sub beton ar trebui sa ajute și ele.
Atunci când am căutat articole despre fundații pe internet, mi-am dorit deseori date concrete. Așa că detaliez puțin:
- am săpat 40 de cm în pământ
- folosim 10 cm de piatră pe fund
- ne ridicăm 20 cm deasupra solului
- lățimea este de 40 cm, din care polistirenul ocupă 10
- am învelit totul cu folie de plastic
Sper că e destul de clar din desenul de mai sus. Până la urmă am renunțat la evazarea de 10 cm, adica avem o săpătură de 40 cm adâncime și 40 lățime în care vom pune 10 cm de piatră pe fund și 10 cm de polistiren la exterior. Plus cei 20 de cm de deasupra solului, avem beton în secțiune de 50 x 30 cm.
Cred că e mult mai ușor de înțeles din poze, totuși, la care adăugăm note.
Schiță cu dimensiunile totale. Contruim o casă de 4,5 x 7 m, adică 31,5 m² cu o amprentă totală de 8,2 x 5,7, adică 46,7 m². Mică, dar suficient de mare. Roz e dușul, mai jos WC și chiuvetă, sus în mijloc e biroul, sus în dreapta e patul. Cele 4 dreptunghiuri galbene sunt uși/ferestre. Poate e mai clar dacă vezi macheta de carton.
Etapele fundației noastre
Undeva pe la sfârșitul lui mai stăteam amândoi și ne uitam descumpăniți la jungla deasă de buruieni de un metru înălțime care se întindea pe jumătate din curte. Aveam planul casei în cap, dar nu prea reușeam s-o vizualizăm pe teren. Ne tot făceam planuri și ne răzgândeam: „când să chemăm un excavator și cât o să ne coste?”, „oare cât de strâmb e terenul?”, „avem nevoie de umplutură cu pământ?”, „oare trebuie să compactăm?”, etc. Și apoi a venit Louis.
Louis și Jeanine au fost primii noștri voluntari francezi. Louis a pus în prima zi mâna pe o coasă și, cât timp noi ne-am dus până-n Hornbach să cumpărăm șuruburi, a ras toată frunza și toată iarba care stătea în calea fericirii noastre. Începând de atunci, lucrurile s-au mișcat puțin mai repede.
Săpat perimetru
Am tocmit 4 oameni să ne sape o fundație foarte mică dar foarte dreaptă. În câteva ore totul era gata. 40 cm adâncime și 40 lățime. Plus o groapă de 1 metru cub pentru un viitor wc. 500 de lei în total.
După ce am terminat, am putut să înțelegem un pic mai bine spațiul pe care vrem să îl creăm. Am folosit pari de metal și sfoară ca să delimităm zonele interioare: baie, bucătărie, pat, birou, etc. Ne-am plimbat circumspecți cu mâinile la spate și ne-am scărpinat în barbă (cel puțin unu dintre noi).
Nu uita de țevi
Ar fi dezastruos (sau cel puțin enervant) dacă ai turna beton și ai uita să încluzi țevile necesare. Am făcut calcule și teste ca să ne asigurăm că avem panta necesară pentru scurgeri, am măsurat de 10 ori și am săpat mici șanțuri pentru toate țevile, una de intrare apă (neagră cu dungă albastră), una pentru scurgeri chiuvete și duș (PP gri de 40 mm diametru) și, separat, una pentru wc (portocalie, 110 mm). Planul e să ne alimentăm cu apă din puțul propriu, prin intermediul unui rezervor montat la înălțime în afara casei. De la rezervor totul ar trebui să meargă gravitațional, fără pompe, fără electricitate. Vrem să separăm apa murdară de la chiuvete, duș, mașină de spălat de apa de la wc. În felul acesta ar trebui să putem crea un mic sistem de epurare folosind nisip, pietriș și căteva tipuri de plante. Despre fosa pentru wc încă nu avem detalii. Ne mai gândim.
Țevile ar trebui protejate cu puțin nisip, atât dedesubt cât și deasupra. Te asiguri astfel că nu le lovești prea tare la etapele urmatoare (în special la etapa cu pietrele). Nisipul de sub țeavă te ajută și să creezi panta așa cum o dorești (cred că noi am crescut adâncimea cu 1 cm pentru fiecare metru de țeavă). Adâncimea lor ar trebui să fie sub adâncimea de îngheț. Noi le-am pus la 25 cm. Să nu aud comentarii!
Cofraje
După noi, e foarte important să faci un cofraj solid și drept pentru că el devine matrița pentru betonul tău. În plus, la turnare, betonul are tendința de a împinge destul de puternic în laterale. Noi am proptit cofrajul la exterior și la interior din metru în metru.
Am fost foarte plăcut surpinși să descoperim că terenul nostru este mult mai drept decât de așteptam. Credeam că va fi nevoie sa înălțăm sau să peticim cofrajul în nenumărate locuri, dar s-a dovedit că avem diferențe de nivel de maxim 1 cm, complet neașteptat, dar spre marea noastră bucurie. Pentru că asta înseamnă că n-am avut nevoie decât de scânduri lungi (cherestea verde din Hornbach) de 20 cm lățime și 4 m lungime. Știați că puteți măsura diferențele de nivel pe distanțe lungi folosind un furtun transparent umplut cu apă? Eu știam.
Pentru prins scândurile între ele nu pot decât să recomand șuruburi (pe care le recuperezi) în loc de cuie.
Piatră pe fund
Mă refer la fundul fundației. Ar fi trebui să folosim „piatră spartă” compactată. S-a dovedit a fi ceva mai dificil de procurat, așa că am folosit piatră „normală”. Oficial se cheamă sort 16-31. Am reușit să o găsim complet curată, fără mâl, pământ sau nisip. Am băgat în tranșee 10 cm de piatră. Cam 6 m3 ne-au costat 500 RON, cu tot cu transport.
Izolare cu polistiren
Nimic complicat la etapa asta. S-a potrivit totul la fix, cu minim de tăieturi. Poate și pentru că aveam un cofraj foarte drept. Am folosit polistiren expandat de 10 cm grosime (o placă are 50 cm pe 1 m), care, spre surprinderea noastră, se comprimă mai puțin decât te-ai aștepta.
Armătura
Am decis să ignorăm recomandările specialiștilor și în cazul armăturii fundației. Cine își dorește un beton armat corect, trebuie să creeze o structură stabilă de fier sub forma unei grinzi, în general cu elemente principale mai groase pe lungime, etrieri mai subtiri poziționați transversal și „cârjele” de rigoare pentru rezistență sporită. Totul se leagă bine cu sârmă și se poziționează în centrul spațiului disponibil, fără contact cu cofrajul sau pământul.
Varianta noastră e mai simplă: plasă sudata („de Buzău”) de 1m lățime, îndoită la mijloc sub forma unui „U”.
Folie de polietilenă
Sau de plastic. Rolul ei este de a impermeabiliza suprafața betonului. Deși pare ciudat, o găurică în folia de plastic nu înseamnă nici pe departe că lucrarea e compromisă sau afectată prea tare. Nu folia va fi cea care protejează efectiv împotriva infiltrațiilor, ci suprafața „sticloasă” a betonului care rezultă din contactul direct cu folia.
Turnat beton cu pompa
Probabil am făcut alegerea corectă când am decis să cumpărăm betonul din stație și să-l turnăm cu pompa. Alternativa însemna să-l facem noi manual, cu o mică betonieră. Ne-ar fi luat o lună… Cu pompa a durat 25 de minute. Ar fi putut dura și 10, dar l-a turnat Cristi cu mânuțele lui.
A costat 248 de lei metrul cub de beton C16/20 și 300 de lei închirierea pompei minim 2 ore. Se putea mai ieftin, cu siguranță. Am turnat 4,5 m3: mare parte în fundație, o parte într-un cofraj „extra” pregătit anterior, o parte într-o roabă și o mică parte pe din lături. E bine să ai pregătit un loc unde să poți turna eventualul surplus. Noi am ales să facem o mică platformă care va susține rezervorul de apă.
Dacă torni cu pompa cu mâna ta, întreabă ce diametru are furtunul, asigură-te că piatra din beton trece prin furtun și vezi dacă se poate regla presiunea din pompă. O pompă puternică te trântește la pământ sau rupe un cofraj făcut prost. Cea pe care am folosit-o noi era mică dar voinică. După vreo 15 minute Cristi vroia să strige „vă rog, opriți-vă”, dar bărbații adevărați își înăbușă suspinele și plâng doar când nu-i vede nimeni.
Betonul are nevoie teoretic de 3 saptămâni de liniște, lăsat în pace. Evident că a doua zi pare deja tare ca betonul. Dar am preferat să lăsăm cofrajul interior încă o săptămână înainte de a continua lucrările.
Pro tip: Nu băga mâna în beton, chiar dacă te cam tentează. Mi s-a exfoliat pielea de pe mâini o săptămână…
Placa
În interiorul perimetrului deja turnat am adăugat 20 cm de polistiren cu grosimea de 5 cm. În acest fel separăm placa interioară de perimetrul exterior. Betonul transmite foarte ușor schimbările de temperatură: dacă exteriorul îngheață, podeaua din interior se răcește și ea foarte repede. Polistirenul acționează ca o barieră între betonul exterior și cel interior. Puntea termică, pe înțelesul meu, e atunci cănd căldura (sau frigul) se propagă foarte repede printr-un material. Evident, depinde de material. Betonul știe să transmită schimbările de temperatură foarte ușor, așa că devine necesară o „rupere” a punții termice. Asta face polistirenul meu.
Sandwich-ul nostru pentru podea va conține, în ordine, de jus în sus: pământ, 10 cm de piatră, folie de plastic, 10 cm de beton cu plasă sudată în el, podea de lemn, covor și păr de pisică.
Mare noroc cu 3 voluntari francezi tineri și voioși care ne-au ajutat să cărăm 3 m3 și ceva de piatră cu lopata, găleata și roaba. În plus, ne-au făcut o cabină de WC și-au cărat tot pământul rămas de la excavații. Cum adică „voluntari”? Uite-așa. Ce, noi n-am fost 2 luni voluntari în Asia?
La plecare, ne-au cerut să le „decorăm” duba completând spațiul României pe harta deja existentă. Nu ne facem de râs în lume.
După cum spuneam și mai sus, vrei ca armătura să șadă în interiorul betonului și nu la fața lui. De obicei se folosesc distanțieri sau „puricei” de plastic, care țin armătura ridicată de la sol. Noi am ales să-i confecționăm singuri, din țeavă de plastic rămasă în plus și bucățele de OSB. Au ieșit niște „soldăței” simpatici.
În final, am tăiat plasa, am poziționat-o în viitoarea placă, i-am făcut găuri pentru țevi și am așezat distanțierii cum ne-am priceput mai bine. Trebuie să ținem cont și că vom călca barbar pe ei în timpul turnării betonului și ar trebui să nu se afunde prea tare sau să se rupă. Până la urmă au făcut față onorabil.
Și-a venit (și-a trecut) și ziua turnării plăcii. Betonul și pompa au costat ca de obicei (248 RON mc de C16/20 și am negociat puțin la pompă – 250 în loc de 300 RON). Omul care a promis că ne ajută cu îndreptarea suprafeței betonului ne-a lăsat baltă în ultimul moment, dar ne-a spus la telefon „nu vă faceți griji, e ușor, până și un copil se descurcă”. Simpatic. Poate un copil mai zdravăn așa, că noi ne-am cam dat sufletul…
Dacă ai o suprafață mică, așa cum avem noi, se poate folosi o scândură lungă pentru a nivela totul. Nu o să iasă perfect, dar nimic în viață nu e perfect. Am prins și o zi tare călduroasă, de-am crezut că murim pe altarul zeului creator. Dar am reușit.
Tocmai pentru că era foarte cald, specialiștii ne-au spus că placa trebuie stropită periodic cu apă timp de 3-4 zile, altfel betonul tinde să crape pentru că se evaporă apa din el prea repede. Foarte adevărat. Nici la o oră de la turnare am observat primele mici fisuri. Am purces la a stropi conștiincios și regulat și fisurile nu s-au mai mărit.
Se lasă seara și ne-am retras în foișor. Am făcut un duș, am dat jos stratul de beton de pe noi și ne-am cumpărat înghețată de pepene galben. Câteva vrăbiuțe fac scandal pe gard. Viața e frumoasă.
Următoarea etapă: Structura de lemn și acoperișul
Salut! Interesanta ideea. Sincer, m-a amuzat teribil vazand ce ati facut si cum ati descris totul. Parca te si vedeam, Cristi, tinand furtunul pompei! :)) Hatz in fata, hatz in spate! Eu sunt constructor si nu o sa-ti spun (pentru ca vad ca deja stii!) ce greseli ai facut, dar o sa vezi si singur la prima iarna cum o sa fie daca-ntr-adevar ai bagat tevile (in special cea de alimentare cu apa!) la doar 25cm, iar daca scurgerea de la WC este montata cu panta de 1%, o sa vezi in ceva timp, nu acum, imediat cam ce se va intampla. Si cand se vor intampla (belelele, desigur), atunci sa vezi ce-o sa te doara acel: ,,Noi le-am pus la 25 cm. Să nu aud comentarii!” Cu speranta ca nu v-ati suparat pe mine si pe comentariul meu, va aveti spor la treaba! PS: betonul in folie nu-ti va asigura sub nici o forma impermeabilizarea betonului (sunt retete speciale, cu aditivi speciali pt asa ceva), iar cei 10cm de piatra de sub beton s-ar putea sa fie cam putini! Cei 20cm, cum ai vrut initial, da, erau o treaba, impiedicau apa sa ,,urce” pana la beton.
Salutare. Nicio supărare momentan. Când o să ne supărăm o să închidem comentariile. Că doar nu e o democrație, e blogul nostru :)
Pe cuvânt că înțelegem riscurile de a construi „după ureche”. Dar totul pălește în comparație cu frica de a nu face lucrurile așa cum vrem noi. Frica de a nu încerca alternative. Vrem să să vedem ce iese. Cred că preferăm să facem o casă de 6000 EUR care să se dărâme în doi ani, decât una de 30.000 EUR și să nu știm niciodată dacă am fi avut dreptate cu ideile noastre „nonconformiste”.
Departe de noi gândul de a încerca să convingem pe cineva. Dar avem o ușoară antipatie slab mascată față de cei care spun „așa zice stasul” sau „așa se face”. Presupun că nu e cazul tău, presupun că vorbești din experiență personală, practică și temeinică, din greșelile văzute, pățite și plătite. Dar sunt sigur că știi deja că oamenii au praguri diferite de toleranță și confort. O igrasie dezastruoasă pentru unul trece neobservată de altul. O crăpătură înnebunitoare pentru unul e invizibilă pentru altul. Suntem dispuși să ne asumăm riscurile și eventualele neajunsuri. Altfel nu mergeam în India, în Papua sau cu cortul aiurea, nu am fi avut curajul să ne dăm demisiile atunci când am făcut-o, nu am fi primit niciodată străini în casă sau voluntari, etc. Așa suntem noi și așa e și cu casa: tre’ să încercăm.
Dar mi-a plăcut comentariul tău: sfaturi utile de la cineva care lucrează în domeniu, fără a da în cap. Sper să putem păstra același ton pe măsură ce ridicăm toată casa. Numai bine!
:)) Salut! Ma bucur ca nu te-ai (v-ati) suparat, pt ca nu pt a ma da ,,rotund” v-am scris, ci pt ca-mi place ce faceti. Imi place IDEEA! Fiind constructor, fara sa vreau am si inceput sa bun in balanta avantaje/dezavantaje.
In general, in viata de zi cu zi, mie imi place sa inteleg. Sa inteleg ce se intampla, de ce se intampla, de ce nu se intampla, cum se intampla. Asa ca eu incerc sa inteleg STAS-ul, adica fenomenul in sine si nu sa-l iau ,,ad litteram” doar pentru ca asa a zis ,,cineva”. Asa cum ti-am spus, imi place ideea voastra pe de-o parte, iar pe de alta parte nu mi-ar place sa esuati pentru niste chestii minore, pentru ca ceea ce faceti, faceti cu pasiune, cu propriile voastre maini. Ar fi pacat de efortul vostru! Daca la o casa construita ,,by the book” greselile mai pot fi trecute cu vederea sau se mai pot remedia, in cazul casei voastre o astfel de greseala, hai sa-i spunem minora, poate fi capitala. De exemplu umiditatea, igrasia! Daca zidaria sau chiar lutul (odinioara) o mai gestioneaza cum-necum, paiele… cam greu! Si atunci trebuie facut ceva pentru protejarea lor. Dupa cum bine stiti si capitele de fan se fac intr-un anume fel, nu se arunca paiele ,,claie peste gramada”. Daca pe viitor, credeti ca v-as putea fi de folos cu ceva, cu cea mai mare placere! Daca o sa si stiu, bineinteles, ca case (scuzati cacofonia) de paie inca nu am facut. Oricum, mi-ati facut ,,rotitele” sa se invarta pe tema asta. Spor la treaba si scuze de intruziune, dac-am deranjat!
:))) PS: Si totusi (nu ma pot abtine!): panta pentru teava care pleaca de la WC este de 2-5 la mie (nu la suta)! Scuze!!! Nu mai fac! Da’ mai am! :)))))
sa înțeleg mai bine :
1. ai școală de arhitect
2. stii ca ceea ce faci nu este corect dar te incurajezi pe ideea ca faci ceea ce vrei tu, ceea ce îți place tie/voua
3. nici nu știu ce sa fac : sa va iubesc mult sau sa va iubesc mai puțin mult
4. sunteți niște nebuni :)
bravo vouă +felicitări
ps: sper sa nu ajungă ca acele proiecte ( am văzut multe ) la care se renunță dupa ce se observa ca are o groaza de probleme si nu ar fi eficient financiar repararea.
anyway… daca vouă va place si va simțiți bine înseamnă ca ați ridicat un palat… frumusețea e in ochii privitorului.
spor la treaba
Salut Tase,
Școală de arhitect nu avem, doar de inginer instalator. Iar pentru punctul 3, eu zic să ne iubești mai mult ;) Noi la proiect nu renunțăm decât dacă ne plictisim. :)
Hei, vroiam sa comentez mai demult dar situl vostru a fost identificat ca site porno de catre serverele noastre de la munca. In legatura cu design-ul vostru e simplu: atata timp cat ati facut ce zicea in studiul geo si in proiectul de autorizatie va fi ok. Si acum dai si cauta emoticonul care se rostogoleste de ras :)
Acum serios vorbind, desi foarte neortodoxa pt Romania, fundatia voastra slab on-grade ar trebui sa fie ok dvdp al incarcarilor si n-ar trebui sa crape prea tare si supra-structura f flexibila n-ar trebui sa creeze probleme.
Stasurile organizatiile care scriu stasuri in general nu au ca scop dominatia mondiala si pervertirea gandirii liberale intr-o forma regulata. Treaba lor e sa-ti impuna tie un nivel minim de management al riscului pt ca daca maine vrei sa vinzi sa nu vinzi o duda care se va prabusi in capul cumparatorului. Cum voi nu va complicati cu d-astea si o faceti doar ca sa vedeti daca puteti s-o faceti…go on, dar ti-as putea recomanda niste hobbyuri mai ieftine sau un voluntariat de construit case in Africa sau America de Sud.
Bun comentariu, ne-a făcut să râdem. Nu e rea nici ideea cu voluntariat la construit case, dar cred ca e totuși un hobby destul de ieftin ceea ce facem noi acum. Și oricum, nu o facem doar de amorul artei sau ca să ne demonstrăm că putem, o să fie probabil cuibușorul nostru o perioadă. Până ne apucăm de altceva, că habar nu avem unde ne duce viața.
Lăsând gluma la o parte, avem dovezi concrete că organizațiile care elaborează stasurile au ca unic scop dominația mondială și nu se vor opri până nu reglementează tot!
Ciudat cu blocarea site-ului. Îți trimit totuși un link privat către secțiunea porno. ;)
Hai ca am ajuns sa comentez la fiecare articol pe care il citesc. Nu comentez nimic despre fundatie, ci despre alte lucruri mentionate aici in articol:
1. Cu WC-ul puteti rezolva elegant folosind o toaleta uscata cu rumegus. E ecologic, consuma foarte foarte putina apa (doar la spalat galeata), nu miroase, nu face muste (daca e folosit corespunzator), iar rezultatul este ingrasamant bun pentru gradina sau pentru pomi. In cartea de mai jos, gasiti toate detaliile: https://cartidintei.wordpress.com/2015/05/12/29-j-jenkins-umranita-un-ghid-de-treaba-mare-cum-sa-produceti-compost-din-excremente-umane/
2. Pentru ce va trebuie 2 usi? Sau daca nu sunt 2 usi, la ce bun o fereastra spre nord? Si daca nu e spre nord, atunci cum paiele voastre ati orientat casa?
Si care era al treilea comentariu? Ah, da, faina treaba ati facut. Si tare bine e descrisa aici pe blog! Multumesc pentru impartasanie!
Salut! Punctual, pe rând și în ordine:
1. Da, știm despre ele și sunt pe „lista scurtă”. Chiar dacă alegem altă variantă finala, sigur vom încerca o „toaletă uscată” ca alternativă sau backup.
2. Nu ne trebuie, dar avem 4 în total. Ne-a plăcut simetria. Probabil doar două vor rămăne circulabile. Așezarea casei pe teren îți permite intrarea „prin față”, de la drum, dar și acces ușor „în spate”, înspre grădină, din zona de bucătărie. Ne cam place ideea, chiar dacă înseamnă că avem două uși spre nord-est.
Toate ușile vor fi vitrate.
OK, am priceput, vor fi practic 4 usi cu dubla functie, acces si fereastra.
Inteleg ca are si rol estetic/arhitectural
Ideea de a avea acces rapid in gradina direct din bucatarie e tare faina.
Aceasta dispunere e foarte buna pentru ventilatie, mai ales pe timp de vara.
Acuma, problema pe care o vad, cu usile vitrate spre nord-est, este legata de pierderea de caldura. Dar probabil s-ar putea reduce aceasta pierdere prin dublarea usilor dinspre nord-est cu unele pline/capitonate, care sa fie inchise/montate doar iarna.
O recomandare pt Adriana: un canal de youtube ar merge manusa, daca il faci si in engleza…
In ce parte a bucurestiului a-ti gasit teren si cat faci cu masina pana la munca?
Bună,
Avem un canal de youtube, dar nu-l folosim… Editarea video e mare consumatoare de timp. Dar e ceva ce-am vrea să facem.
Teren avem în afara Bucureștiului, foarte aproape de oraș. Din fericire lucrăm amândoi de acasă (de obicei) și, când ne vom muta acolo, nu va fi nevoie să mergem la oră fixă în oraș.