O scurtă vizită la Bigăr, octombrie 2014

Am fost într-o vizită mai scurtă (o săptămână) la Bigăr, ca să ne inspectăm proprietatea și să culegem strugurii. Ni s-a părut că nu s-au schimbat multe de la ultima vizită: casa e în picioare, reparațiile noastre sunt neatinse, nu avem probleme nici cu infiltrații, nici cu insecte, șoricei sau alte lighioane.

Schimbări există totuși. Asflatul turnat în sat în urmă cu un an pur și simplu a dispărut. Un proiect (ale cărui detalii nu le cunosc) a adus „civilizața” în Bigăr sub forma asfaltului, a apei curente și a canalizării. De atunci, drumul e într-o stare mai rea decât înainte de reparații, canalizarea este pe jumătate distrusă și nefuncțională, valea „protejată” a râului Sirinia arată ca după război, iar la apa curentă nu s-a branșat nici un sfert din sat. Speranța să văd finalizat un cămin de bătrâni promis de primărie mi-a scăzut la zero. La fel simt și despre stația de epurare (pe care canalizarea o ocolește șmecherește).

Dacă adaug și faptul că ne-am trezit cu un drum forestier care a mutilat oribil coama pădurii din spatele casei pentru a face drum (în mod legal, se pare) pentru exploatarea mai acerbă a lemnului, lucrurile nu par să stea tocmai bine. Să mai menționez și faptul că o asociație de vânătoare și-a stabilit sediul oficial în sat?

Chiar și-așa. Bigărul m-a revigorat. Aer curat de munte, un cuib nou de rândunele (semn că prietenele noastre s-au întors) și o liniște deplină, adâncă, aproape solemnă. Am făcut curat, am astupat găuri, am mai recuperat elemente cheie din viitorul car, am făcut planuri noi, am dormit la foc de sobă. Am ascultat povești noi cu lupi, urși, cerbi și mistreți și am reîntâlnit oameni dragi. Nu avem decât poze mai vechi, dar totul arată aproape la fel (cu excepția copacilor, care pătează dealurile cu tonuri nostalgice de toamnă).

Cameră depozit la țară (fosta cămară)
„Camera-depozit”, acum plină și cu obiecte din lemn: o bancă frumoasă de la vecini, o putină, un jug, greble, două roți de tors.
Birou din banc de tamplar reconditionat in camera la tara
Bancul de tâmplar transformat în birou, acum în aceeași stare

Podul casei, grinzi de lemn si acoperis din azbest

Cos impletit

Curatenie in pod

Semnal de telefon in pod
Poze din pod, acum curat și aproape uscat (cu excepția câtorva picături insistente)
Masa si banci la tara
Curtea interioară, complet verde, cosită de un vecin harnic
Roti de car reconditionate
Roți de car și roată de tors
Priveliste frumoasa din satul Bigar
Culori de astă-vară
Câine din Bigar
Zuza asta mică a stat pe capul nostru vreo două zile. Fără nume și fără stăpân, dar foarte iubitoare și bine educată

Nu știm când ne întoarcem la Bigăr pentru mai mult timp. Sperăm că la primăvară.

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Sri Lanka, pe care o explorăm din tuktuk închiriat   1 septembrie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

  1. Ce dor mi-ați făcut de locurile alea! N-am mai fost în Banat din mai 2014.
    Știu sentimentul ăla când crezi că ți-ai descoperit un loc ferit de lumea dezlănțuită, când colo… vine buldozerul și exploatarea forestieră…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0