Pietoni în Penang

Încercăm de 5 minute să trecem strada. Șuvoiul de mașini este enervant de nesfârșit. Patru benzi pe sens. Nicio cale de scăpare. Am greșit noi ceva? Ne aflăm cumva într-o zonă unde accesul pietonilor e interzis? Nu înțeleg nimic, acum câteva secunde ne plimbam pe trotuar și apoi trotuarul s-a terminat și am dat de un râu de mașini – pentru a nu știu câta oară pe ziua de astăzi. Bine ați venit în Georgetown, orașul care nu iubește pietonii.

După două luni de vegetarianism/voluntarianism în Langkawi, ne-am hotărât să ne luăm o vacanță. O să ne plimbăm timp de o lună prin Indonezia, unde o să explorăm Sulawesi și Papua. Dar prima noastră oprire este Georgetown, în Penang, Malaezia.

Feribot Langkawi - Penang

Am plecat din Langkawi cu feribotul nr. 8. Pe geam vedem barca noastră, care pleacă într-o nouă croazieră. Aer condiționat la putere maximă ne izbește în creștetul capului și un film foarte neinteresant rulează pe televizorul mic din față. Neinteresant până în momentul în care ne produce un ciudat deja-vu, pentru că o actriță mediocră este fugărită de un băiat rău prin terminalul pe care l-am străbătut și noi cu o oră mai devreme, printre rândurile de scaune albastre de plastic, iese afară pe chei și intră în ultimul moment în feribot, fix pe unde ne-am urcat și noi. Parcă ne așteptam să dea buzna pe ușă. Dar e doar un film. Drumul cu feribotul Kuah – Penang durează cam 4 ore și costă 64 de lei de om.

De la feribot la hotel putem să mergem pe jos. Suntem pietoni în Penang și nu ne face plăcere. Acum am observat pentru prima dată absența supărătoare a trecerilor dungate. Nu pare mare lucru, dar Georgetown-ul e măricel și aglomerat. Pe străzile principale, o plimbare relaxantă devine destul de repede o alergătură cu ochii-n patru. Chiar dacă ajungi la o intersecție semaforizată, cu treceri de pietoni, „verdele” pentru bipezi e foarte scump la vedere. Chiar și când mașinile au roșu tot trebuie să apeși un buton ca să reușești să treci.

Trecere de pietoni în Georgetown

Încă nu știm dacă ar trebui să trecem strada pe diagonală :)

Deci, ce e de făcut în Georgetown?

Vezi templele

Fără să pretindem că știm prea multe despre istoria Penang-ului, putem să observăm ușor diversitatea religioasă. La colțul unei străzi, un chinez pregătește un morman de bilețele pline de simboluri chinezești și arde bețișoare în fața unui altar pe care stă o statuie aurie; la nici doi metri distanță tronează Ganesh, zeul-elefant, uns cu toate uleiurile, într-un mic altar indian; iar aerul reverberează la chemarea la rugăciune a immam-ului dintr-o moschee.

Sculpturi templu chinezesc, Georgetown, Penang

Pentru că bisericile creștine le cunoaștem deja, pentru că la moschee am nimerit în timpul rugaciunii și nu am putut intra, și pentru că templele indiene ne sunt foarte familiare, am petrecut cel mai mult timp intrând la nimereală în temple chinezești, deschise oricui, fără taxe, fără restricții foto. În general goale și liniștite, ne-a plăcut atmosfera relaxată din ele, altarele roșii, simbolurile, lumânărelele, bețele parfumate fumegânde. Probabil cele mai interesante sunt sculpturile de pe fațade și in special de pe stâlpii porților. Pe strada Muntri, unde am stat noi, e unul care merită vizitat.

Templu chinezesc pe strada Muntri

Interior templu chinezesc Penang

Interior templu chinezesc Penang

Interior templu chinezesc Penang

Interior templu chinezesc Georgetown

Gustă mâncarea

Ne-au spus că mâncarea în Penang e foarte bună. Au avut dreptate. Chiar dacă mâncatul în oraș nu e la fel de ieftin ca-n Langkawi, am degustat lucruri bune și diverse. Ne cerem scuze pentru lipsa jenantă și impardonabilă a pozelor, dar foamea și-a spus în general cuvântul. Singura poză cu mâncarea din Penang prezintă două farfurii goale și triste, în care a fost orez prăjit tom yam și tăiței bee hun, mâncate pripit într-un restaurant ieftin chinezesc dintr-un mall, la recomandarea unui localnic respectabil și jovial.

Farfurii goale

Dar am reușit să nu facem poze nu doar în restaurante. Nu am făcut nici în Red Garden Paradise Food Court, unde am stat pierduți într-o mare de mese de plastic și am păpat orez cu lucruri bune, cu gurile închise și ochii căscați la scena centrală, unde s-a desfășurat un colorat și bombastic show zgomotos: băieței la costum, mici Frank Sinatra ridicoli și fete cu codițe și voci pițigăiate, în uniforme școlare cu fuste scurte, toți acompaniați de un nene care știe să pună „melodia de demo” la 4 orgi deodată. Suntem răutăcioși, spectacolul ni s-a părut de fapt foarte interesant, tocmai pentru că era un mix frumos, caraghios, absurd: artiști anonimi cu voci bune, cântând live, afectat, pentru o mulțime complet dezinteresată de mâncăcioși.

Am mâncat încrezători și curajoși de la tarabe de pe stradă orice ne-a făcut cu ochiul, în restaurante indiene unde ne-am adus aminte de tandoori din sud, am gustat delicatese în cofetării și patiserii, ne-am riscat și prin piețe dubioase sau cantine locale și n-am evitat nici tăițeii instant la plic mâncați în cameră în timp ce ne uitam la un film. Am dat 7 lei pe două cola în McDonalds și ni s-a părut foarte scump pentru că, ieșind flămânzi din mall-ul luxos, am mâncat nasi tomato ayam (orez cu pui și roșii), nasi lemak (orez cu pește și sos cu alune), gustoasele karipa, gogoși și sucuri, de la o tanti draguță cu o tarabă pe trotuar, tot cu 7 lei amândoi.

Baoz dumpling

Baoz - chifle albe compozitie

Dar, pentru noi, revelația Penang-ului în materie de mâncare o constituie genialele chifle din făină de orez coapte la abur cu diverse umpluturi. Există în mai multe combinații, dar ce-am încercat noi prima dată se numea Meicai Gan Baoz și ne-a luminat fețele într-o seară în care eram obosiți și ciufuți. De atunci, de câte ori le vedem pe stradă, sărim pe ele.

Admiră casele

Am fost cazați într-o casă tradițională chinezească devenită hotel, al cărei proprietar a știut să păstreze elementele principale arhitecturale în mare parte intacte (Muntri House). Împreună cu decorațiunile interioare, atmosfera a fost foarte plăcută și ne-a trezit interesul în arhitectura din Georgetown, inima Penang-ului.

Pensiunea Muntri House, Georgetown, Penang

O plimbare pe străzile din centrul vechi și din jur, te face să aluneci prin timp și stiluri arhitecturale, de la o fațadă la alta. Lipite una de alta, ca și casele belgiene, fațade câteodată simple, câteodată cu verande în față, cu uși superb sculptate sau decorate, cu faianță colorată, cu obloane frumoase de lemn, cu guri de aerisire, deseori cu simboluri chinezești pe firmament, de la cărămidă până la beton armat. Sunt „case-magazin”, unele vechi de pe la 1800 și în multe dintre ele afacerile continuă și azi.

Case in Georgetown

Clădiri în Penang

Clădiri în Penang

Cladire două etaje Georgetown

Street art treasure hunt

Pe hărțile turistice ale Georgetown-ului găsești câteodată referiri la „picturile murale” care împânzesc orașul. Ca să ne amuzăm, am hotărât să le vedem pe toate, fără excepție, într-o zi. Un fel de vânătoare de comori. Toate sunt semnalate pe hartă, dar unele sunt mai greu de dibuit și altele sunt deseori obturate de mașini, chioșcuri sau pancarde.

Vezi toate pozele noastre cu picturi din Georgetown.

Băiat pe motocicletă, Penang

Little India

Platou mâncare indianăCe plăcere să descoperim din nou, din întâmplare, arome indiene! Mâncare, condimente, bețișoare fumegânde, săpun ayurvedic, alifie contra țânțarilor cu aromă de trandafir. Desigur, am intrat în primul restaurant și ne-am delectat cu un platou tandoori și unul bryiani. Seara i-am mai vizitat odată și ne-am luat naan cu sos picant și orez, de 4 lei, pentru acasă.

Pe câteva străzi paralele se întinde un univers diferit și totuși perfect integrat în atmosfera Penang-ului. Dimineața, magazinele se deschid cu ofrande, rugăciuni și bețișoare aromate. Recunoaștem produsele, limbajul, muzica. Am petrecut ore bune explorând străzile pe care totul e specific indian – sari-uri, suveniruri, mirosuri, denumiri, culori.

Mergi la mall ca fetele

Ieșind într-o după-amiază toridă din somnorosul Georgetown, am fost surprinși să descoperim un mall imens pe mai multe niveluri. Nu aveam nevoie de nimic, dar am pierdut o oră doar învărtindu-ne prin magazine, de la un etaj la altul. Când începusem să ne plictisim, am dat de o pasarelă care lega mall-ul de… un alt mall. Altă clădire, altă denumire, alte magazine, alte etaje. Am explorat și aici magazine luxoase și tarabe cu nimicuri, apoi am mai dat de o pasarelă. Am urcat și coborât cu lifturi, pe scări rulante și nerulante, printre magazine și supermarket-uri, până am obosit. Probabil mai erau și alte pasarele, dar nu le-am căutat. Ne-am cumpărat câte o pereche de bocanci, chips-uri la promoție, tăiței la plic și ne-am îndreptat spre casă. Ne-a luat ceva vreme să ne orientăm, pentru că în perindările noastre dintr-un mall în altul, am ajuns probabil în alt cartier…

Cheiul

În marginea estică a Penang-ului sunt mai multe cheiuri interesante prin alcătuirea lor. Pontoane lungi conectate între ele, împreună cu casele construite pe stâlpi de beton, formează un orășel plutitor etern scârțâitor.

Batu Maung - satul pescarilor din Penang

Pontonul principal arată ca o străduță comercială cu tarabe care vând breloace de lemn, coșuri împletite, umbrele chinezești și magneți de frigider. Dar dacă o apuci în lateral, pe unul dintre pontoanele mai mici, ajungi imediat în intimitatea umbroasă a unui cătun liniștit.

Veranda unei case de pescari din Batu Maung, Penang

Umblând nestingheriți prin cotloanele înguste, putem să aruncăm pe furiș priviri în interiorul gospodăriilor. Nu poți să vezi prea mult, pentru că prima cameră este întotdeauna goală și conține un mare altar roșu împodobit festiv, luminat și fumegând. Locatarii își trăiesc viețile în liniște, cu ușile deschise, în văzul lumii. Noi cotim pe ramificații până când dăm de fundături, care sunt de fapt curți interioare. Salutăm, zâmbim, plecăm.

Barci in chei

Final ponton

Plaja

După câteva zile ni s-a făcut subit poftă de plajă, așa că am luat autobuzul până la cea mai apropiată, Batu Feringghi, 2,7 lei de om. Privind afară pe geamul autobuzului, realizăm că Georgetown nu înseamnă doar centrul vechi cu casele lui de maxim două etaje, străzi înguste și tarabe mobile care vând mâncare pe stradă. Gerogetown are și zgârie-nori colorați, mall-uri, KFC, Luis Vuitton și bulevarde late.

Iar plajele sunt complet ascunse de complexe hoteliere luxoase. Nu e chiar  atmosfera în care ne simțim cel mai bine, dar nevoia de tolănit la soare e prea mare. Din fericire, suntem în afara sezonului și plajele sunt aproape goale. Cu nimic speciale față de ce-am mai văzut până acum, le putem străbate nestingheriți, ne putem așeza cu tupeu pe șezlongurile private, sub umbreluțe colorate, putem chiar să ne lăsăm la fundurile goale când ne schimbăm de slipi, în spatele tejghelei unui bar gol de pe plajă.

Plaja Batu Feringghi, Georgetown

Am lenevit până aproape am adormit la umbra unor palmieri, apoi am luat-o la picior, trecând ca Vodă-n lobodă prin resort-urile private ca să ieșim la șoseaua principală. Am mâncat câte o înghețată la McDonalds și-am luat autobuzul spre casă.

Ne-am cumpărat deja bilete de autobuz către Kuala Lumpur (38 de lei de om) și simțim în aer miros de aventuri noi! Ne auzim din nou foarte curând. Până atunci, nu uita de albumul de poze de mai jos.

Terima kasih! Adică mulțumim pentru că ne-ați citit.

Terima Kasih

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Sri Lanka, pe care o explorăm din tuktuk închiriat   1 septembrie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

  1. Articolul acesta e „hot off the press” nu? Ma bucur ca l-am citit printre primii. Scrieti atat de frumos si descriptiv, incat pot sa-mi imaginez fiecare experienta descrisa. Abia astept sa citesc urmatorul articol!

    1. Foarte mulțumim! Deseori ne gândim că articolele noastre sunt prea lungi, că plictisim lumea și că nimeni nu are timp și răbdare să digere „epopeele” noastre. E plăcut să auzi și contrariul.

      1. Articolele nu au cum sa plictiseasca. Nota e foarte optimista si pozele inserate fac tot deliciul. (pentru cei care inteleg mai bine uitandu-se pe poze). De unde si faptul ca ati schimbat locul. Se simte o energie frumoasa si un aer proaspat in tot textul. :) Va pup.

  2. Recent am descoperit saitul vostru și sunt foarte incantata :-) doar ca am o mica nedumerire: voi de fapt în ce limba vorbiți acolo sau în general de cite limbi este nevoie de cunoscut pentru asa experienta ca a voastră? Va pup și am sa va urmares

    1. Bună Olga,
      Vorbim engleză tot timpul. Chiar dacă mai cunoaștemp un pic de franceză, italiană și spaniolă, nu am avut într-adevăr ocazia să le folosim. Poate fi util să înveți puțin despre limba țării unde vrei să mergi, dar nu e nici pe departe obligatoriu. Și acolo unde engleza nu ne mai ajută deloc, folosim semne :)

  3. Ce frumos e sa-ti incepi dimineata cu un asa articol, alaturi de o ceasca de oolong.. ( chiar, pe acolo nu se bea ceai? c-as fi tare curioasa daca au si ei un ritual, ceva.. ) Fotografiile sunt minunate, iar textul completeaza experienta. Pentru cateva minute, pana sa il termin de citit, am avut impresia ca sunt acolo, ca vad si simt ceea ce voi tocmai ati povestit. Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0