Plaja Vadu cum era odata

Plaja Vadu pustie

S-a terminat vara și ne simțim nostalgici. Realizăm că nu am mai călcat într-o stațiune de la Marea Neagră de mai bine de 4 ani.

În vara lui 2007 am facut o ruptură istorică, scindare care ne-a schimbat perspectiva asupra posibilităților de călătorie și cazare în mod definitiv și irevocabil. Ajunsesem într-un punct culminant de saturație de Vamă, care devenea puțin cam prea aglomerată și zgomotoasă pentru noi. Cred că ultima picătură i-a revenit onorabil stimatei Gina Pistol, într-o sâmbătă seară extrem de agitată la Stuf, când expresia „Gina, Regina Ginului!”, urlată de un animator cu voce spartă prin boxe supradimensionate, ne-a violat agresiv și în mod repetat timpanele fleșcăite de somn. Și am zis „Gata, s-a dus dracului și Vama”.

Așa că, fără să fi auzit vreodată de Corbu sau Vadu, le-am ales random cu degețelul (cursorul) pe hartă pentru că ne plăcea cum arată în Google Maps: părea că acolo se termină totul și totuși se mai continua puțin înspre Deltă printr-o prelungire subțirică. Așa că am împrumutat un cort, ne-am cumpărat niște conserve și niște cârnați, am luat cu noi grătarul mic de grill de la cuptorul cu microunde, 2 izoprene, o pătură și o sticlă de vodkă.

Drum de nisip langa plaja Vadu, Romania

Drumul până acolo a fost fără peripeții, mai sus de Năvodari, am trecut pe lângă Corbu și am mai mers puțin. Satul Vadu e la capătul pământului și e destul de pustiu. Am intrat într-un magazin micuț care e și cârciuma satului, poziționat la granița dintre drum asfaltat și drum pietruit. Am băut un suc ieftin și ne-am continuat aventura căutând marea cu privirile și cu nările.

Complex extragere minereu pretios Vadu, Romania

La marginea satului tronează un complex de clădiri întortocheate în paragină, hale cu geamuri sparte, turnuri, pasarele, benzi rulante. Vom afla ceva mai târziu, de la localnici, că a fost una dintre fanteziile lui Ceaușescu, că vroia să extragă metale prețioase din nisip, dar că totul a eșuat lamentabil. După panoul cu „Rezervația Biosferei Dunării” începe un drum îngust cu dale de beton care taie un vast teren mlăștinos plin de stufăriș și presărat cu bălți. Din când în când au fost gândite niște degajări sau alveole, pentru că 2 mașini venind din sensuri opuse nu ar avea loc. Paralel cu drumul sunt coloanele unui fel de apeduct. O curbă la 90° și intrăm pe un drum de nisip unde ne simțim ca barca pe valuri plutește usor, dar cine îngână un cantec de dor? Simțim miros de mare din dreapta în timp ce gonim paralel cu țărmul. Copaci nu sunt deloc, doar vegetație piticț de maxim 50 cm și nisip. Cotim puțin spre plajă și ne oprim după câțiva metri. Avem o mașinuță joasă și nu vrem să rămânem înnisipați.

Drumul e aproape tot timpul separat de mare printr-un mic delușor de nisip. Până la dâmbul ăsta cresc tot felul de mici arbuști. Trebuie să treci la picior ca să vezi și să auzi marea.

Plaja ni se pare de vis! Obișnuiți cu mulțimea de corturi din Vamă sau cu stilul „prosop lângă prosop” din alte stațiuni, suntem șocați să descoperim o plajă aproape goală. Atât de goală (vedem doar vreo 2-3 corturi cât ne țin ochii) încât ne întrebăm dacă ar trebui să fim aici. Nu e goală doar plaja, goi sunt și vecinii nostri bronzați aflati la 20 metri distanță. Următorul șoc e marea! Nu există alge, e limpede și caldă ca-n cadă! Pășim cu grijă pe nisipul fin și virgin, parcă așteptându-ne sa dam în sălbăticia asta peste nu știu ce creaturi marine periculoase. Așa ca ne ne sare inima din loc și țipăm atunci când călcăm pe un pește prima oară și-l simțim zbătându-se sub talpă! Dar după 20 de pești călcați pe coadă, totul devine aproape o rutină…

Plaja pustie din Vadu, Romania

Când stai în picioare pe plajă și te uiți în jur, nu vezi decât 2 jumătăți ale unui cerc infinit în centrul căruia ești tu: una e marea, una e nisipul. Cât vezi cu ochii nu existâ clâdiri, împrejmuiri, muzică sau terase. Ne simțim într-adevăr în natură. Ne e pur și simplu jenă să dam drumul la casetofonul mașinii. Doar stam și inspirăm briza, ne coacem la soare și zâmbim. Așa trece toată ziua.

Pe înserat ni se face foame și ne pregătim un foc fantezist: săpăm o groapă mică, o netezim, o tapetăm cu scoici frumoase adunate de pe plajă și o umplem cu vreascuri. Deasupra fixăm micul grătar circular de inox și prăjim cârnați până se înnoptează.

Foc de gratar pe plaja din Vadu, Romania

Trecerea de la zi la noapte e întotdeauna spectaculoasă la Vadu. Dacă sunt nori la orizont, ai norocul să vezi apusuri dramatice și pufoase, în culori izbitoare, ca un tras de cortină roșu-portocaliu. Dacă nu sunt nori, o sa vezi o imensă sferă roșie care se pierde după stufăriș. Și apoi bezna.

Apus de soare pe plaja Vadu, Romania

Ne-ar fi rușine să aprindem o lanternă, până și vârful țigării pare un sacrilegiu. Stăm tolăniți în scaune sorbind din vodkâ, cu ochii zgâiți la stele. Pe cer nu sunt doar luminițe, e un praf vâscos, sunt pete de lapte. Încet, din mare, începe să urce Luna. Întâi o unghie roșie, apoi un pepene portocaliu lugubru, apoi o pată galbenă bolnăvicioasă și, în final, un reflector mare și orbitor.

Vremea pare excelentă pentru o bălăceală nocturnă, apa e o ciorbă plăcută. Înotăm goi și în urma noastră lăsăm dâre de lumină care se sting în câteva secunde. De fapt, ori de câte ori îți miști mâinile sau picioarele, le vezi înconjurate de o aură incredibilă, alburie, spectrală, aproape înspăimântătoare. Vom rupe vraja puțin mai tărziu, când vom analiza efectul la țărm, sub lanternă. E vorba de niste gândăcei sau plancton, ceva bioluminescent. Dar prima impresie este că visezi (sau ai exagerat cu vodka).

Ne culcăm amețiți și relaxați, învăluiți de o ceață lăptoasă. Din când în când tresărim la urletele stridente ale câinilor sălbatici. În zgomot puternic și ritmic de valuri, adormim treptat.

Luna deasupra marii la Vadu, Romania

Prima dată am stat la Vadu 3 nopți: de duminică până miercuri. În milocul săptămânii aici chiar nu e nimeni. Ești doar tu cu pescărușii. Când am plecat, am reusit să rămânem împotmoliți în nisip și ne-a luat 3 ore să ne dezpotmolim. Ne-am învățat lecția și astăzi râdem ori de cate ori un puști teribilist în Matiz de firmă se avântă viteaz spre plajă și rămâne înfipt acolo.

Cherhana si ponton la Vadu, Romania

În alte dăți am făcut plimbări în susul și josul plajei, am descoperit rămășițe din complexul pentru prelucrarea nisipului, un stâlp imens în mijlocul unei bălți ruginii, un fel de buncăre de beton pe țărm, un Ford abandonat, două cherhanale cu ponton.

Am prins furtuni serioase de tot, cu zburat de cort și trăsnete de jur-împrejur și dormit în mașină. Am rezistat asalturilor mișelești a valuri de țânțari hămesiți (de obicei printr-un mix inteligent de Autan și Stalinskaya). Am înotat printre milioane de meduze mici și gelatinoase, care îți alunecă printre degete de parcă ai înota în marmeladă și care se aprind când le atingi! Aproape am făcut cale-ntoarsă când toată zona a fost grav inundată de ploi. Am văzut de la an la an cum creste afluxul de oameni și cum se schimbă cu rapiditate totul. Veneam și de câte 6 ori pe an și am putut vedea plaja și tăcerea asaltate de familii zgomotoase, houseri neliniștiți, imbecili cu ATV-uri și porci cu jeep-uri. Am numărat de fiecare dată din ce în ce mai multe corturi, faruri, gunoaie, sticle goale, conserve… Am văzut una dintre cherhanale înconjurată de o parcare plină de 4×4 albe, cu umbreluțe și mese și băncuțe pline de omuleți care se dau pe net pe iPad-uri.

Eram acolo și la incendiul din august 2011 și admiram zidul imens de flăcări portocalii în noapte.

Pentru noi Marea Neagră e acum Vadu. Până când nu o să mai putem înghiți aglomerația sau zgomotul sau nesimțirea. Și atunci o să migrăm și mai departe. Până când nu o să mai fie nici un loc spre care să fugim.

Cristi si Adriana

Aboneaza-te!





  1. guraialomitei

    1. „Cand am plecat, am reusit sa ramanem impotmoliti in nisip si ne-a luat 3 ore sa ne dezpotmolim. Ne-am invatat lectia si astazi radem ori de cate ori un pusti teribilist in Matiz de firma se avanta viteaz spre plaja si ramane infipt acolo.”

    – nu rade de matiz, cand am ramas cu el in nisip, l-am scos impins de 3 copii. cand m-am inpotmoliti cu un ford c max de 2 tone, ne-am invartit 2 ore pe langa el, si tot tractorul de la cherhana a fost solutia.

    2. „Am vazut de la an la an cum creste afluxul de oameni si cum se schimba cu rapiditate totul. Veneam si de cate 6 ori pe an si am putut vedea plaja si tacerea asaltate de familii zgomotoase, houseri nelinistiti, imbecili cu ATV-uri si porci cu jeep-uri. Am numarat de fiecare data din ce in ce mai multe corturi, faruri, gunoaie, sticle goale, conserve…”

    – absolut de acord, deseori m-a cuprins indignarea, scarba, disperarea. acum sunt resemnat: planeta nu e a noastra, ci a lor. noi suntem doar tolerati.

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Tolerati, netolerati, tot aici ramanem. Noi mergem la Vadu si anul viitor :)

      Raspunde
  2. elena

    Cristi si Adriana,
    Am citit pe nerasufrate articolul vostru, pentru ca m-am regasit in simtamintele vostre, sa nu mai zic ca experienta e aproape similara, pana si anul descoperirii…asa cum zicea cieva zilele trecute, „Vadu tine de cald iarna”
    As vrea totusi sa fim mai pozitivi vis a vis de locul asta; si eu am incercat senzatia neplacuta descrisa de Gura Ialomitei pt cocoalarii care strica plaja..insa ma gandesc..plaja e mare mare, e loc si pentru noi, iar noua nu ne lipsesc niciodata din porbagaj sacii de gunoi, noi adunam de pe plaja si mizeria altora cand plecam..si noi nu suntem singuri. Eu zic ca locul asta nu atrage atat de tare nesimtitii, ei se simt mult mai bine la statiune printre gunoaie si manele..Chiar anul asta am asistat amuzata de dezamagirea unei cuconete pe care o aduse-se gagicu’, si i se cufundau toacele in nisip..astia vin si pleaca, dar cei care iubest si apreciaza locul au alte valori.. Si mai e un mic avantaj, apropos de mizerie, baiatul cu cherhanaua, care probabil la un moment dat pe toti ne-a scos cu tractorul din nisip (pe noi de mai multe ori ca suntem mai caposi) curata mereu plaja dupa noi…ca nu suporta sa o vada altfel. Daca ar fi sa ne temem cu adevarat pentru locul asta, nu de cei cativa cocalari ar trebui, ci de autoritati. Ei sunt adevaratii dusmani ai acestor locuri, pentru ca lacomia lor nu are scrupule si s-ar pute-a sa ne trezim intr-o zi cum scot locul asta din biosfera si sa se apuce sa faca ce stim cu totii…Asta e adevaratul scenariu negativ, dar cum spuneam, sa fim pozitivi!!!

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Buna Elena si multumim pentru comentariu!
      Nu vroiam ca articolul sa para negativist, de fapt Vadu ramane pentru noi un loc special si un pic magic :)
      In fiecare an ii acordam o nou sansa si ne bucuram de fiecare data ca am facut-o (in afara de weekend-ul cand am decis sa stam langa balta portocalie cu stalp in mijloc si ne-au mancat tantarii prin 3 straturi de alifie anti-tantari).
      Ai dreptate ca „plaja e mare”. Ne-am plimbat pe ea pana am obosit si nu i-am dat de capat. Sunt sigur ca e loc pentru toata lumea.
      Cu siguranta ne intelegi si tristetea. Am simtit la fel atunci cand entuziasmul de a vizita Delta ne-a fost taiat si calcat in picioare de mormane de gunoi si resturi de la gratare si picnicuri…
      Dar articolul nu este despre „pierderea locurilor frumoase” si nu se cheama „Asaltul grobienilor”. Nu vrem sa ne gandim nici la ce ar face autoritatile acolo daca ar putea…
      Articolul este despre un loc frumos unde ne putem pierde putin…

      Raspunde
  3. Daniela Muresanu

    Cunosc Vadu de mai bine de 9 ani…Am ajuns acolo, absolut intamplator, in drumurile mele de indragostita de tot ce inseamna Dobrogea. Am prins si noi momentele in care ai senzatia ca te plimbi printre stelute, am prins furtuni si zile de liniste absoluta cand „Facerea Lumii” nu mai pare doar o poveste suprarealista. Am prins si incendiul de anul trecut, poate de aceea ma si incearca teama ca locul asta sa nu se piarda in hatisul „dezvoltatorilor”…Pentru ca, Adriana si Cristi, ei pot face asta. Dovada panoul publicitar infipt in acest no man’s land, cu „terenuri de vanzare”, fix in zona in care toti stim ca e rezervatia naturala…Rezervatie naturala care se pare ca isi poate muta granitele dupa bunul plac al celor care „pot”. Am trait acolo, tot anul trecut, ziua in care mi s-au mai clatinat (timid) prejudecatile vis a vis de „devoratorii” de seminte si muzica dats la maximum (probabil ca incet incet si cu rabdare, respectul pentru frumusetea locurilor se poate „lua” si la altii…poevstea asta e lunga dar cu un final normal: dupa ce m-am uitat cu spranceana ridicata cum au invadat plaja cea linistita de la golfulet de muzica si coji de seminte, au strans for cu fir tot ce aruncasera…deci cred ca se poate). Nu exista an in care sa nu mergem acolo si sa nu plecam incarcati de energia pe care numai natura, neatinsa, ti-o poate da. Si sper sa apuce si fiica-mea aceeasi frumusete si pace.

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Am fost si anul asta la Vadu si o sa mai mergem de cateva ori. Am reusit din nou sa ne simtim bine si am prins si plaja goala intr-o zi de luni. Nu ne mai gandim la ce se va intampla cu Vadu. Din intamplare, la magazinul din sat, am auzit localnici care vorbeau cu patos despre „cat de bine ar fi daca s-ar face hoteluri, da’ din alea mari ma”, pe toata plaja. Doar n-o sa ne luptam noi, bucuresteni neaveniti, pentru ceva ce nici localnicii nu-si doresc. Se vrea dezvoltare, aflux de tursiti, crearea de locuri de munca. Si cu orice pret.
      Dar noi suntem linistiti si multumiti cu coltul nostru de mare, atata timp cat o mai ramane asa cum il stim noi.

      Raspunde
  4. Dragos

    Dragi iubitori de liniste si de mare, dragi iubitori de Vadu, as vrea sa va pun in tema cu furturile ce au loc in zona. Noua personal (mie si sotiei) in anul 2010 intro zi pe la mijlocul saptamanii, intro zi pustie de septembrie, ne-au fost furate din cort mai multe bunuri si bani. Ce sa va povestesc, langa noi pe distanta de 200 de metri nu era nici un cort, era practic ca si pustiu. Am facut greseala sa lasam in cort borseta cu bani si celelalte bunuri si asa am patit necazul. A urmat mers la politie declaratii..etc…etc ..si bineinteles nu sa rezolvat nimic. De atunci am ramas cu un gust foarte amar, asta neinsemnand ca nu am mai mers anual la mare la Vadu. Anul trecut acelasi lucru au patit un tip cu o tipa cu care ne-am imprietenit acolo. In concluzie sa nu mai lungesc mult povestea , MARE ATENTIE LA HOTI fara bunuri de valoare fara nimic la vedere.

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Salut Dragos,
      Din pacate am mai auzit si noi cateva povesti similare… In plus, acum un an mi-a disparut portofelul din masina (pe care o lasasem cu geamurile deschise).
      De atunci a mai pierit putin din aura magica a locului, dar si noi suntem mult mai atenti si mai „destepti” cand vine vorba de a avea grija de lucrurile noastre.
      Poate ar fi o idee buna sa scriem un articol si despre diversele metode invatate de a te proteja atunci cand calatoresti.

      Raspunde
  5. sunny girl

    Va multumim ! Am citit randurile voastre si dupa 12 ani de refuz catergoric, am revenit la Marea Neagra ! Direct la Vadu si nu am crezut ce ne vad ochii – splendoare si natura pur ! Sigur fara un 4 x 4 esti pierdut, am avut 20 de bidoane a 5 litri de apa pentru dusuri, am parcat direct la separarea vegetatie de plaja, deci totul la indemana. Cat de cherhenaua Vadu am fost dezamagiti : painea era veche si fara gust ( oare de paine pe vatra direct din cuptor o fi auzit patronul ???) , borsul de peste zero legume si numai sprot ( patronul sa treaca sa ia reteta de la Doripesco Feldioara/Brasov….) , borsul tot rece servit, pestele la gratar si cartofii natur tot rece !!!!! Ok, era intr-o duminica, dar noi si duminica mancam cald _ daca tot platim… Deci a doua oara nu mai calc pe acolo, se pare ca traieste din fraieri si nu din clienti care tot revin ! Pacat ! In rest Vadu ramane no 1 in Romania in tot ce priveste Marea Neagra ! Va multumim de articolul vostru si sa ramaneti sanatosi !

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Cu foarte mare placere!

      Despre cherhana nu comentam. Fiecare cu principiile lui, dar noua nu ne place initiativa, asa ca nu calcam pe acolo.

      Dar ne bucuram ca mai sunt si alti oameni care se bucura. Ne mai bucuram si noi inca, desi acum trei saptamani am plecat de acolo cu 2 saci imensi de gunoi in plus: un sac de Bucuresti si unul de Constanta…

      Raspunde
  6. yephet

    Am fost si eu pe acolo si e asa cum ziceti voi. Mi-a placut si ma mai duc. Un singur repros MARE DE TOT!!! Prin ce scrieti voi, prin articolele dein presa scrisa si prin reportajele de la radio & Tv se popularizeaza zona si se va transforma in curand in Vama (si apoi in Mamaia?)

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Salut yephet. Sa nu crezi ca nu ne-am gandit si noi la impact si consecinte. In primii ani chiar ne-am impus sa nu vorbim nimanui despre „comoara” noastra. Dar in ultimii doi ani zona a fost popularizata la TV si la radio, cherhanaua a atras acolo turme de oameni si de masini si pe email am primit numai noi sute de spam-uri cu terenuri de vanzare in Vadu si Corbu.
      Noi promovam zona intr-un anumit fel, catre un anumit public, adica cititorii nostri. Ne place sa credem ca cei ce ajung pe blog-ul nostru sunt mai inteligenti si mai atenti decat restul :)
      Dar, intr-adevar, problema pe care o expui tu este complicata. De exemplu, daca intrebi localnicii, am o mare banuiala ca multi ar opta pentru dezvoltarea cu orice pret a zonei, indiferent de consecinte.
      Presupun ca secretul este gasirea unui echilibru intre natura si protejarea zonei pe de o parte si exploatarea (inevitabila) turistica pe de alta parte.
      Asta ar implica si statul, si localnicii si, mai ales, turistii.

      Raspunde
  7. mircea

    voi cita comentariul unui tip (de pe alt site) care mi se pare relevant si ar trebui sa va dea de gandit, stimati titulari ai acestui blog:
    „faci parte din categoria celor care nu se pot abtine sa trambiteze ce mare descoperire au facut, probabil va simtiti inclusi in tagma marilor exploratori; stai linistit, locuri ca astea le-au descoperit cu mult inaintea ta altii care au avut inteligenta sa taca, in incercarea de a le pastra asa cum sunt”
    in rest…numai lehamite

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Salut Mircea,
      Iti intelegem foarte bine parerea. Si noi ne-am abtinut timp de trei ani din acelasi motiv. Si, totusi…
      Daca nimeni nu ar mai „trambita”, cum ai mai afla de aceste locuri?
      Crezi ca miile de oameni care merg la Vadu tac malc?
      Crezi ca un blog ca al nostru poate intr-adevar intra in competitie cu site-urile ziarelor, cu radiourile si televiziunile care deja promoveaza locatia?
      Si mai e ceva. Cand atragi atentia asupra unui loc de acest fel, se intampla si lucruri bune. De exemplu, pubelele de gunoi de la marginea satului, care nu au fost acolo dintotdeauna.
      Nu am scris articolul pentru faima sau bani. E un loc care ne place mult si acesta este un blog de calatorii.

      Raspunde
  8. mircea

    va acoperiti greseala cu argumente fortate, puerile, ar fi fost elegant sa postati, simplu: „da, am gresit, dar e prea tarziu sa mai remediem”;
    si asta, nu numai voi, ci toti „trambitasii”, pentru ca presa a aflat de astfel de locuri de la cei ca si voi, care nu-si pot tine gura atunci cand e cazul, chipurile „din prea mare dragoste”, desi, existau precedente, cum ar fi vama veche.
    desigur ca mai sunt foarte multi dintre cei care merg la vadu, care, ca si voi, nu tac; noi, ceilalti, am stiut s-o facem, chiar am multumirea interioara ca nu am spus niciodata locatia nici celor mai apropiati prieteni sau rudelor, vreme de vreo 15 ani.
    in ceea ce priveste modul in care am aflat noi, ceilalti, despre astfel de locuri, fiti convinsi ca nu de la voi, ci pur si simplu cautand, explorand…si asta, cu multi ani inainte sa existe internet si bloggeri iscusiti ca voi; dar am tacut, si astfel am intarziat degradarea zonei o perioada (argumentul pubeleor aparute in sat e de-a dreptul hilar, pana la popularizarea zonei nu era nevoie de pubele).

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Salut, din nou, Mircea.
      Nu-mi place deloc sa ma asez pe o pozitie adversa fata de tine, pentru ca, in general, iti impartasesc parerile. Imi place sa cred ca sunt un spirit aventurier si romantic. Apelativul „trambitas” nu face decat sa ma jigneasca… Nu e prima oara cand descoperim pe cont propriu locuri frumoase si ascunse. Si am tacut malc de multe ori. In cazul „Vadu”, am decis ca este deja o locatie binecunoscuta. Plus de asta, este o locatie care atrage un anumit fel de „aventurieri”. Cei ce rezista cateva zile fara aer conditionat si dus, fara terasa si muzica. Iar articolul nostru se adreseaza lor.
      Iti pot oferi si un alt exemplu. Am avut placerea sa petrecem 2 luni in India. Au fost orase acolo unde, timp de trei zile, nu am intalnit nici un alt turist. Locuri necunoscute, nepromovate. Si totusi, toata informatia despre traseul nostru, toate planurile, toate rezervarile, toate recomandarile, pe toate le-am gasit prin intermediul internet-ului. Am cautat blog-uri ale altor calatori si am extras informatia necesara de acolo. Si suntem recunoscatori pentru ca informatia exista deja.
      Exact acesta este motivul pentru care mentinem blog-ul. Oferim, la randul nostru, perspectiva proprie asupra locurilor pe care le vizitam. Nu neaparat din altruism pur, desigur, nu suntem perfecti. Probabil ca ne si place sa ne auzim vorbind cateodata. Dar e sanatos. La extrema cealalta, tu spui ca nu ai divulgat locatia plajei Vadu „nici celor mai apropiati prieteni sau rudelor, vreme de vreo 15 ani”. Nu e putin egosit? De ce s-o pastrezi doar pentru tine? Nimeni altcineva nu merita sa stie de ea?
      Cristi

      Raspunde
  9. mircea

    nu m-ar deranja sa fie egoism; dar nu este.
    este in realitate autoaparare si implicit un serviciu adus celor care gandesc si se comporta ca si mine, in fata producatorilor de gunoaie, a celor care distrug, a cocalarilor cu sky-jeturi, motoare pe plaja si fite de bamboo, a mitocanilor, a intreprinzatorilor care sfidand legile scrise sau nescrise kith-uiesc plaja cu carciumi si lista e lunga…
    paralela facuta de tine prin exemplul cu orasul din india, nu mi se pare corecta, fenomenul invaziei mitocanilor este infinit mai semnificativ in romania decat oriunde.
    oricum, raul a fost facut; nu numai de voi, probabil contributia voastra este minora (pe cine vrei sa cert, protv-ul?!)
    si desigur ca sunt constient ca asta e mersul implacabil al lucrurilor, sunt doar indignat ca se putea sa se deruleze ceva mai lent inca niste ani

    Raspunde
    • mircea

      conform paradoxului prin care victima empatizeaza cu agresorul, am cutreierat prin articolele voastre (frumoase de altfel) dar am primit, din pacate, dovada oferita de voi ca am dreptate in discutia contradictorie pe tema vadu; trebuia, se pare, sa ma fi banat la timp, ca sa nu dau peste subiectul „locul ns. preferat din romania”, al carui nume nu-l deconspirati. sa fie de vina egoismul la care faceati referire? sau sentimentul general uman care te face sa pastrezi doar pentru tine si cei dragi un lucru la care tii si nu-l vrei terfelit?

      Raspunde
      • Cristi si Adriana

        Nu vrem sa agresam pe nimeni si in nici un caz nu am interzice accesul cuiva doar pentru o discutie contradictorie (constructiva, de altfel). O sa ne abtinem de la comentarii, pentru moment, cu riscul de a fi acuzati de ipocrizie. Nu renuntam la convingerile noastre, dar ai atins un punct sensibil… Sper sa ne mai auzim.

        Raspunde
  10. IULIA

    „sentimentul general uman care te face sa pastrezi doar pentru tine si cei dragi un lucru la care tii si nu-l vrei terfelit?”…adevarat,trist,egoist,real,specific unui roman civilizat care simte doar ca se pierde locul iubit,ales,curat,infinit de linistit…

    Raspunde
  11. Radu

    Ai scris frumos.Noi vom pleca din Arad, undeva in iulie intr-un periplu prin tara, ca de 15 ani tot pe afara umblam si avem in vedere zona Vadu si Corbu.Sper sa nu fim foarte dezamagiti.Dorim doar liniste.O sa mergem in zilele din timpul saptamanii, luni-miercuri, cand e mai lejer, sper.Chestia cu pastrarea curateniei si a unei discipline, cat de cat, tine de autoritati in primul rand si apoi de educatia turistilor.Peste tot se face educatie cu putina constrangere, lipseste doar mintea care sa gandeasca solutia castigatoare.Autoritatile pot amenaja cat de cat drumurile de acces spre plage, pot impune o limita maxima de apropiere cu auto, pot monta cateva cosuri de gunoi mai speciale, in sensul de a fi foarte fiabile si bine ancorate in sol, practice si bine amplasate.Un rond de 3 ori / zi in zona a unui echipaj care sa verifice stadiul lucrurilor, care, la nevoie poate sa-ti spuna respectuoas unde trebuie sa-ti arunci gunoiul, pana unde poti intra cu masina pe plaja, a doua oara sa primesti un avertisment, apoi o amenda modica…toate astea avand scopul de a-ti impregna pe retina un fapt …o chestie de disciplina, poate putintica rusine, ceva, acolo.Educatia trebuie facuta cu rabdare, usurel, si ceea ce este cel mai important aceasta educatie trebuie facuta de catre oameni educati.Nu poti sa-i pui pe cei din patrula de pe plaja cu 8 clase, sau retarzi manelisti, cum se face de obicei.Spre exemplu Primaria din zona poate angaja studenti sau absolveti de facultate pe perioada sezonului ( psihologie, relatii publice, sociologie, etc.).Nu poate veni un amarat de localnic retard imbracat in uniforma sa le explice turistilor cum stam cu regulile si educatia, ar fi de preferat un om citit, care stie dialoga si cu retardatul si cu invatatul.In rest, sa se vrea doar, atat de simplu, alege solutia castigatoare.

    Raspunde
  12. Cristi si Adriana

    Anul ăsta nu am ajuns încă la Vadu. Știm ca de 1 mai a fost un fel de club pe plaja. Muzică și scandal. Și voie bună, presupun, pentru cine vrea genul ăla de voie bună. O să vă placă dacă mergeți în timpul săptămânii. Tot așa l-am descoperit și noi prima dată…
    Să ne spuneți cum v-a plăcut!

    Raspunde
  13. Alin

    salut! sunteti foarte tari, descrierea am citit-o cu fluturi in stomac visand sa ajung si eu acolo cat de curand! ori sunteti scriitori, ori aveti talent la asta! ma rog nu asta e problema. voiam sa va intreb cum va descurcati cu soarele ziua in amiaza mare, nefiind niciun copac? eu vreau de cativa ani sa ajung acolo, de cativa ani am luat initiativa sa nu mai calc in statiuni, dar ma gandeam sa gasesc un loc si cu 2-3 salcii si eventual apa potabila la vreo 5 km.. astea 2 sunt singurele cerinte pt un loc ca asta. dar chiar si fara ele tot cred ca o sa ajung acolo anul asta! in concluzie, intrebarea este cum va descurcati cu soarele toata ziua? si de unde va luati apa pt baut sau gatit?

    Raspunde
    • Adriana

      Salut Alin! Mulțumim pentru cuvintele frumoase, înseamnă mult pentru noi!
      Copaci… nu prea ai sa găsești. Noi am rezolvat problema cu un umbrar ieftin. Există și soluția „două bețe și-un cearșaf”, dar soarele arde rău acolo. Am stat deseori și pe scaun pliant, cu picioarele în mare, sub o umbrelă de plajă, cu o carte in mână. Dar, într-adevăr, ai nevoie de protecție anti-soare.

      Despre alte necesități: dacă stăm un weekend, noi nu mai facem drumuri înapoi în sat. Dacă stăm mai multe zile, drumul până la un magazin în sat e sub 5km (cred) și de acolo de poți aproviziona cu orice, la prețuri semi-decente. Odată la 2-3 zile ne întorceam în sat și mâncam o înghețată, mai luam câteva beri reci sau altceva de-ale gurii. Am avut întotdeauna și un soi de ladă frigorifică la noi, găsești și gheță la magazinul din sat. Apă de gătit am luat de acasă de obicei, în sticle de 5L.

      Dacă ajungi pe-acolo, neapărat să ne spui cum a fost!

      Raspunde
  14. Alin

    sigur ca am sa va spun! trebuie sa imi planific bine excursia inainte si in rest cred ca o sa fie bine! mersi frumos, daca mai am nelamuriri te intreb.

    Raspunde
  15. Alin

    inca o intrebare. am auzit ca acolo este rezervatie naturala si ca nu ai avea voie sa iti pui cortu. cum sta treaba? voi cand va duceti ce faceti?

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Am tot auzit discutia asta despre rezervatia naturala. Intr-adevar, zona este inclusa in Rezervatia Biosferei Deltei Dunarii. Pentru noi e simplu: atata timp cat in zona functioneaza o terasa si cateodata party-uri/concerte, ce rau pot face corturile pe plaja? Totusi, daca vor decide sa o inchida complet pentru a o proteja, noi vom respecta decizia. Pana atunci, ne punem cortul pe plaja, nu facem gunoi si taraboi si lasam locul asa cum l-am gasit.

      Raspunde
  16. Alin

    sunt de acord cu tine pana aici. nici eu nu imi faceam nicio problema in privinta asta. dar, avand in vedere ca este rezervatie naturala nu ai avea teoretic voie sa iti pui cortul si din aceasta cauza te-ai putea trezi cu un jandarm care sa iti dea amenda pentru chestia asta. la asta ma gandeam. de exemplu la munte in rezervatie naturala patruleaza jandarmeria si daca te prind iei amenda. si mai am o intrebare. eu o sa vin cu motocicleta si voiam sa te intreb daca poti face de exemplu plimbare pana la gura portitei sau nu? sau se termina drumul la un moment dat (de exemplu o apa sau stanci).

    Raspunde
  17. Cristi si Adriana

    Noi jandarmi n-am vazut, dar am auzit legende.
    Cat despre drum, la un moment dat e cam mlastina. Cred ca am auzit de oameni care au ajuns cu bicicleta, dar nu am mai multe informatii.

    Raspunde
  18. Alin

    mersi frumos! de abia astept sa merg. la inceputul lui iulie cred ca o sa plec.

    Raspunde
  19. Cristi si Adriana

    Ei, poftim că am ajuns noi mai devreme. :)
    Acum ne-am întors. Totul a fost excelent, așa cum țineam minte. Într-adevar, am fost de duminică până marți, adică a fost aproape pustiu. A, da, să nu uit. Sunt țânțari.
    Dar am făcut o inimioară :P

    cristi si adriana - inima pe plaja din vadu

    Raspunde
  20. Lucian

    Salut,
    In acest an(2013) am descoperit si noi plaja de la Vadu. Eu, sotia si puiul nostru de 5 ani. Cand am ajuns prima oara nu mi-a venit sa cred ce nisip e acolo. Desi nu sunt genul care se merge in Vama, la Vadu am stiut ca acolo se geseste ce a fost acum multi ani in Vama.
    Sper ca zona sa nu se dezvolte niciodata, sa ramana cat mai salbatica, iar localnicii sa vanda peste, lapte, rosii, ardei…
    Din pacate noi ajungem doar in weekend cand e plin de gipane care merg pe plaja ca pe autostrada. Si mai au tupeu sa te si claxoneze. Si tot tu esti „boul” ca stai in calea masinii.
    O alta impresie…stand acolo am realizat ca nu mai simteam nevoia sa stiu cat e timpul…ora exacta fiind data de apus/rasarit si de stomacul fiecaruia.
    Trecand peste acest lucru, minor de altfel, am luat cu noi doar ce e mai bun de acolo, ne-am incarcat bateriile si am plecat cu plaja pe noi la propriu (eram plini de nisip).
    Abia asteptam sa revenim.

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Ne bucurăm să auzim că oamenii încă se bucură de Vadu. Eu cred ca dezvoltarea este inevitabilă, am ajuns să o accept ca un fapt, sper doar sa nu se producă haotic și urât…

      Raspunde
  21. mariana

    Poate sa ne spuna cineva care este zona potrivita pentru nudism pe plaja de la vadu? Inainte sau dupa cherhana? Ultima oara am fost dupa cherhana pana unde nu se mai putea merge cu masina din cauza nisipului si mai era doar un cuplu care facea nudism acolo, in rest textilisti… e vreo zona mai buna?

    Raspunde
    • Cristi si Adriana

      Din cate stim noi, nu exista plaja pentru non-nudisti la Vadu :) Dar presupun ca majoritatea ajunge sa decida…

      Raspunde
  22. grozdi

    Salutam! Are cineva vesti din 2015? Se mai poate, nu se mai poate; bariere, nu bariere; amenzi, nu amenzi? Cum este? Acum, cand vreau sa merg si eu la Vadu, s-au gasit contzopistii sa sara de-o buca (sau doua) in sus ca nu e voie, ca interzicem, ca amendam… De regula, eu merg cu cortul la munte si acum, cand m-am decis sa merg si la mare… Nu mai stiu ce sa fac. Sa ma risc, sau nu? Ma poate ajuta cineva? Merci!

    Raspunde

Spune si tu: