Portul La Spezia, punctul de plecare spre Cinque Terre

Sunt mai multe moduri de a ajunge în La Spezia. Venind însă dinspre Cerea, a trebuit să ne plimbăm cu patru trenuri: Cerea, Mantova, Suzzara și Parma. Teoretic, nu ar fi trebuit să avem probleme, deși una dintre conexiuni era doar la 8 minute distanță. Dar trenurile în Italia au câteodată prostul obicei (subliniat de mai mulți italieni) de a fi de-a dreptul nepunctuale.

Lipsa de maniere a trenurilor va reuși să producă o mini-tragedie personală în 4 acte. Ne aflăm în gara din Mantova, așteptând nerăbdători trenul de Suzzara. Am facut deja o scurta plimbare prin oras si cateva cumparaturi intr-un Carrefour. Nevoi fiziologice inoportune o imping pe Adriana de la spate catre toaleta garii. Cristi ramane sa pazeasca bagajele, cu ochii zgâiți la panoul de Sosiri, care se încăpățânează să nu afișeze și trenul nostru. Zece minute mai tarziu, in partea de jos a panoului, apare brusc mult-asteptatul tren – pleacă chiar în acest moment de la linia 4! Având în vedere conexiunile complicate, este singura noastră șansă de a ajunge in La Spezia in cursul zilei de astazi. Cateva minute interminabile si agonizante mai tarziu, Adriana apare in capătul holului, mergând agale, legănat, oprindu-se in fața vitrinelor. Cristi țipă și gesticulează, Adriana aleargâ și apucă un rucsac în viteză, Cristi validează fulminant cele două bilete in timp ce pantalonii îi cad în vine, dezvăluind unui public neinteresat chiloții săi dungați preferați. Protagonistii aleargă disperati catre linia 4 si se aruncă în vagon chiar in momentul in care trenul, intr-un nor de abur alb și scrâșnete metalice, părăsește peronul!

Bine, am exagerat un pic. Nu era nici un nor de abur alb (italienii nu mai au trenuri pe abur) iar trenul a plecat de fapt 10 minute mai târziu. Dar, oricum, a fost palpitant. Asezați confortabil, schimbăm impresii: printr-o coincidență deloc simpatică, Adrianei i-a stat ceasul de mână. Mai mult, s-a confruntat cu ceva dificultati in a folosi toaleta pentru handicapati in care a intrat din greseala. Vrand sa traga apa, a declansat o alarmă… Și pentru că trenul se pune în sfârșit în mișcare, Adriana mărturisește că murea de râs în timp ce soțul ei iubit își trăgea înapoi pantalonii pe el într-o gară plină de gură-cască.

Ajungem în sfârșit la Suzzara, cu jumatate de ora mai tarziu decat trenul de Parma. Dar caile ferate italiene sunt destul de organizate in dezorganizarea lor. Trenul de Parma ne asteaptă încă pe peronul alăturat si un controlor gesticulează si transferă eficient pasagerii dintr-unul intr-altul. Multumim Zeului Feroviar si ne îmbarcăm.

Am ales La Spezia doar ca headquarters, punct de plecare pentru explorarea satelor din Cinque Terre. Nu am reusit sa găsim o gazdă pe CouchSurfing, așa că am incercat sa descoperim un hotel ieftin. A trebuit sa ne resemnam cu unul de 68 EUR pe noapte, mult peste bugetul nostru normal. Dar stiam ca nu vom petrece mult timp in La Spezia. Pe drumul până aici, diverse persoane ne-au repetat intrebarea „Dar de ce mergeti in la Spezia? Nu e nimic de vazut acolo”. Si noi raspundeam: „Pentru ca vrem sa vizitam Cinque Terre si nu ne permitem să dăm 120 EUR pe noapte pentru o cămăruță în cadrul Parcului Național”. Deși aparent curat și liniștit, La Spezia nu ne-a atras în mod special, chiar dacă dispunerea lui de la munte la mare este interesantă. Pare să-i lipsească farmecul, un strop de je ne sais quoi sau that certain something sau nu stiu exact ce.

Portul din La Spezia, Italia

Palmieri langa portul din La Spezia, Italia

Statia de politie in La Spezia, Italia

Piata in La Spezia, Italia

Piata in La Spezia, Italia

Noi am ales să ne plimbăm pe lângă port (plimbare întreruptă in mod nepoliticos de ploaie) și un pic prin centru, în drumul nostru zilnic de la hotel la gară. În rest, timpul petrecut aici nu ne-a permis să ne formăm într-adevăr o părere avizată.

Totuși, eram în La Spezia și pe 12 septembrie, ziua noastră. Așa că, după o plimbare pe Via dell’amore, am încheiat ziua cu vin alb ușor spumant, struguri, parmezan, prosciutto și grisine, în chiloți și-n lumină de neon. Am realizat că nu ne trebuie mult ca să ne simțim excelent, ne-am amețit bine, am făcut dragoste și-am adormit îmbrățișați.

Mâine explorăm Monterosso al Mare, primul sătuc din Cinque Terre.

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

  1. They fell off because I was on a diet and didn’t want to spend money on new pants :)
    Good to hear from you again, Tyler! I can only imagine what our google-translated article sounds like :)
    An English version is in the works but it just takes so much damn time…
    We’re following you and Tara by RSS and keeping up, talk soon!

  2. The translation is slightly comical in places but it totally conveys the general story! As for the English translation… we westerners have enough crap in the world catered to us, I’m happy to muddle my way through the machine translation :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0