Portul La Spezia, punctul de plecare spre Cinque Terre

Sunt mai multe moduri de a ajunge în La Spezia. Venind însă dinspre Cerea, a trebuit să ne plimbăm cu patru trenuri: Cerea, Mantova, Suzzara și Parma. Teoretic, nu ar fi trebuit să avem probleme, deși una dintre conexiuni era doar la 8 minute distanță. Dar trenurile în Italia au câteodată prostul obicei (subliniat de mai mulți italieni) de a fi de-a dreptul nepunctuale.

Lipsa de maniere a trenurilor va reuși să producă o mini-tragedie personală în 4 acte. Ne aflăm în gara din Mantova, așteptând nerăbdători trenul de Suzzara. Am facut deja o scurtă plimbare prin oraș (zona din jurul gării) și câteva cumpărături într-un Carrefour. Nevoi fiziologice inoportune o imping pe Adriana de la spate către toaleta gării. Cristi rămâne să păzească bagajele, cu ochii zgâiți la panoul de Sosiri, care se încăpățânează să nu afișeze și trenul nostru. Zece minute mai tarziu, în partea de jos a panoului, apare brusc mult-așteptatul tren – pleacă chiar în acest moment de la linia 4! Având în vedere conexiunile complicate, este singura noastră șansă de a ajunge în La Spezia în cursul zilei de astăzi. Câteva minute interminabile și agonizante mai târziu, Adriana apare în capătul holului, mergând agale, legănat, oprindu-se în fața vitrinelor. Cristi țipă și gesticulează, Adriana aleargâd apucă un rucsac în viteză, Cristi validează fulminant cele două bilete în timp ce pantalonii îi cad în vine, dezvăluind unui public neinteresat chiloții săi dungați preferați. Protagoniștii aleargă disperați catre linia 4 și se aruncă în vagon chiar în momentul în care trenul, într-un nor de abur alb și scrâșnete metalice, părăsește peronul!

Bine, am exagerat un pic. Nu era nici un nor de abur alb (italienii nu mai au trenuri pe abur), iar trenul a plecat de fapt 10 minute mai târziu. Dar, oricum, a fost palpitant. Așezați confortabil, schimbăm impresii: printr-o coincidență deloc simpatică, Adrianei i-a stat ceasul de mână. Mai mult, s-a confruntat cu ceva dificultăți în a folosi toaleta pentru handicapați în care a intrat din greșeală. Vrând să tragă apa, a declanșat o alarmă. Și pentru că trenul se pune în sfârșit în mișcare, Adriana mărturisește că murea de râs în timp ce soțul ei iubit își trăgea înapoi pantalonii pe el într-o gară plină de gură-cască.

Ajungem în sfârșit la Suzzara, cu jumatate de ora mai tarziu decat trenul de Parma. Dar caile ferate italiene sunt destul de organizate în dezorganizarea lor. Trenul de Parma ne așteaptă încă pe peronul alăturat și un controlor gesticulează și transferă eficient pasagerii dintr-unul într-altul. Mulțumim Zeului Feroviar și ne îmbarcăm.

Am ales La Spezia doar ca headquarters, punct de plecare pentru explorarea satelor din Cinque Terre. Nu am reușit să găsim o gazdă pe CouchSurfing, așa că am încercat să descoperim un hotel ieftin. A trebuit să ne resemnăm cu unul de 68 EUR pe noapte, mult peste bugetul nostru normal. Dar știam că nu vom petrece mult timp în La Spezia. Pe drumul până aici, diverse persoane ne-au repetat întrebarea „Dar de ce mergeti în La Spezia? Nu e nimic de văzut acolo”. Și noi răspundeam: „Pentru că vrem să vizităm Cinque Terre și nu ne permitem să dăm 120 EUR pe noapte pentru o cămăruță în cadrul Parcului Național”. Deși aparent curat și liniștit, La Spezia nu ne-a atras în mod special, chiar dacă dispunerea lui de la munte la mare este interesantă. Pare să-i lipsească farmecul, un strop de je ne sais quoi sau that certain something sau nu știu exact ce.

Ne-am plimbăm pe lângă port (plimbare întreruptă în mod nepoliticos de ploaie) și un pic prin centru, în drumul nostru zilnic de la hotel la gară. În rest, timpul petrecut aici nu ne-a permis să ne formăm într-adevăr o părere avizată.

Totuși, eram în La Spezia și pe 12 septembrie, ziua noastră. Așa că, după o plimbare pe Via dell’amore, am încheiat ziua cu vin alb ușor spumant, struguri, parmezan, prosciutto și grisine, în chiloți și-n lumină de neon. Am realizat că nu ne trebuie mult ca să ne simțim excelent, ne-am amețit bine, am făcut dragoste și-am adormit îmbrățișați.

Mâine explorăm Monterosso al Mare, primul sătuc din Cinque Terre.