Ni s-a recomandat ca la micul dejun (colazione) să mâncăm o granita di mandorla și brioșe, dar am uitat denumirea în italiană și am luat doar briosele… Pentru că ieri am primit de la gazde mâncare la pachet, hăpăim pofticioși tot bocca vechia și pizza. Delicios mic dejun sicilian.
După masă suntem obosiți așa că mai adormim puțin, doar până pe la 12:30. Nu știm de ce, dar ne e foame iar. Așa că terminam toate bunătățurile, plus niște grisine. Deși ni se face iar somn, ne forțăm și ieșim puțin la plimbare.
Ne învârtim câteva ore prin Pachino. E foarte micuț, foarte liniștit. Ne place mult atmosfera, oameni calmi, pisici leneșe peste tot. Trecem Pachino pe lista orașelor în care ne-ar plăcea să trăim. Pentru că ne e iar un pic foame, ne cumpărăm mozarella, roșii, crenvurști de pui cu branză, măsline negre și, evident, chipsuri cu roșii. Cred că ne e foame mereu pentru că peste tot în jurul nostru vedem bunuț. Înfulecăm și pe la 18:30 plecăm spre Marzamemi, un orășel la mare, la vreo 4 km de Pachino. O să ajungem și în Portopalo deși nici unul, nici celalalt nu erau pe listă. Nu aveam un plan clar pentru zona asta a Siciliei, dar a ieșit cum nu se putea mai bine.
Marzamemi
S-a înserat deja, dar Marzamemi e superb chiar și așa. Mareea înghite o parte dintre trotuare, e plin de magazine care vând enorm de multe feluri de preparate din pește. Marea e toată valuri inspumate, bărcile sunt ancorate și o mica insuliță stă cuminte la câteva sute de metri de țărm.
Marzamemi e un fost sat de pescari, astăzi transformat într-o stațiune turistică. Se bazează încă pe producția și vânzarea de pește, dar și pe închirierea de camere pentru turiști. Nu are plajă, lumea vine aici doar pentru priveliște. Înțelegem de ce, deși e înnorat.
Ne notăm „Pizza L’ancora”, un local mic unde se prepară extrem de repede o pizza tradițională.
Ne propunem să ne întorcem mâine de dimineata ca să vedem orășelul pe lumină.
A treia zi în micul Pachino. Ne trezim de dimineata. La 7:30 ieșim pe ușa. Vom merge pe picioarele noastre până la Marzamemi, la 4 km departare de Pachino.
Drum plictisitor, dar nu ne pare rău. Vedem aceleași locuri ca și ieri, dar de data asta pe zi. Marea e involburată și plaja inexistentă. Ne pierdem puțin pe străduțe foarte, foarte mici și lăsăm valurile să ne stropească. Căutăm pizzeria L’ancora, dar e închisă… Așa că intrăm într-o cafenea și ne luăm în sfârșit mult-râvnita granita de mandorla fără să știm ce-o să primim. E o inghețată cu migdale, foarte interesantă. Localul e aproape gol, doar, la o altă masă, un localnic pe la vreo 45 de ani se uită foarte absorbit și plin de interes la un film neinteresant despre un fel de mica sirenă. Nimeni nu vorbește engleză, grazie, bon giorno, bye bye.
Ne luăm conserve de ton la borcan dintr-un magazin care vinde doar specialități din pește. Poți să le și gusti înainte dacă vrei.
Mergem acasă, mâncăm pâine proaspătă de la brutarie cu ton și adormim puțin.
Portopalo
Ne trezim buimaci nell pomerigio (adica in the afternoon) și plecăm spre Portopalo di Capo Passero. Este colțișorul cel mai sud-estic al Siciliei, unde se întâlnesc Marea Mediterană cu Marea Ionică. Drumul ne duce întâi într-o fundatură cu o mică parcare de unde se poate admira priveliștea, dar încă nu suntem în locul unde se întalnesc marile efectiv. Apoi ajungem în port. Ni se spune că e al doilea cel mai mare port al Siciliei. Vedem o epava de corăbioară arabă pe care au venit emigranți și care a fost sechestrată de poliție.
Ajungem la punctul de întâlnire al mărilor și rămânem tâmpiți să vedem valuri venind din două direcții diferite și întâlnindu-se în spațiul dintre Sicilia și o insuliță mică (Isola Capo Passero). Ne place mult locul ăsta.
Mai tragem câteva poze, ne oprim puțin la un castel în paragină (care e de vanzare cu 7 milioane de EUR) și ne întoarcem acasă.
Cumpărăm bunatați din supermercato ca să gătim și aici românește. Vom face tocănitață cu afumatură și multă ceapă cum făcea bunica, mămăligă (cu mozarella) și chiftele. Reușim să ghiftuim 3 italieni și ei ne îndoapă cu niște raviolli con ricotta și sos de roșii, toate extrem de bune.
Bem un vin bestial producție proprie din paharele bune ale gazdei. Schimbam impresii și ne arătăm reciproc fotografii.
Ne luam antacidul și ne băgăm în pat mulțumiți. Bouna notte. Mâine mergem în frumosul Noto.
Foarte tare blogul, multumim ca ne impartasiti experientele voastre.
In octombrie mergem si noi in Catania, si am vrea sa ajungem si la Portopalo. Am vazut ca voi ati luat un autobuz pana in Pachino, iar de acolo nu imi dau seama cum ati ajuns…Deci, intrebarea e: cum ati ajuns din Pachino in Portopalo? Eventual m-ar interesa si traseul in sens invers, de unde ati luat autobuzul, la ce ora si cat a durat calatoaria. Ideea e ca noi vom sta doar 3 zile in Catania si am vrea sa vedem Etna si Portopalo, evident cu minim de investitie, doar suntem studenti ;)
Multumesc mult!
Impartasim cu placere :)
Dar nu stiu daca va putem ajuta, pentru ca noi am fost destul de norocosi sa fim dusi cu masina din Pachino pana la Portopalo. Nu e lung drumul, dar nici nu stim cum merg autobuzele pe acolo.
Cred ca depinde cat timp aveti la dispozitie. Daca stati in Catania, luati in calcul si Taormina, care e foarte interesanta si acordati-i macar jumatate de zi. Noi am mers cu trenul Catania-Taormina (luati-l pe ala ieftin (RV), e mai rapid si mai bun decat ala scump).
Daca ajungeti in zona Pachino, e foarte interesant si Marzamemi, dar e absolut impresionant si Noto. Noi am fost destul de temerari sa mergem pe jos Pachino-Marzamemi, dar nu e scurt drumul… Iar Pachino-Noto se poate cu autobuzul.
Calatorie placuta!