Sicilia: prin Palermo și împrejurimi

De dimineata devreme plecam din Pachino. Lasam cheia in cutia postala a gazdei noastre si ne caram. In 2 minute suntem la fermata (sau stație), vine autobuzul, ne luam bilete, 22 de euro amandoi. Decidem sa mergem non-stop pana in Palermo si nu ne mai oprim nicaieri. Dureaza vreo 5 ore drumul, motaim, adormim, privim peisaje.

Ni se pare ca fiecare bucatica de pamant e cultivata cu ceva. Vedem dealuri si stanci, grau si orz, vaci si oi, cactusi, anghinare si tone de portocali, lamai si maslini. Culorile sunt linistitoare. Aproape toata autostrada e numai tunel si pod. Sunt zone unde mergi zeci de km pe un drum suspendat deasupra vailor largi.

In autobuz e si o negresa clasica si gravida. Ignorantii de noi nu putem sa-i identificam provenienta, dar ne zgaim la ea cand mananca o inghetata de fistic pe bat si da la o parte si arunca fiecare bucatica de ciocolata. Se face o pauza, rulam (da, rulam) o tigara si, peste vreo 2 ore, intram intr-un oras unde traficul e din iad. Soferii sfideaza legile de circulatie, ale bunului-simt si ale fizicii. Suntem socati si nu ne putem opri din ras.

Piața Quattro Canti în Palermo

Plimbare prin Palermo. Nu prea ne place… E plin ochi de cladiri frumoase, imense, impresionante. Dar totul e atat de inghesuit, atat de murdar si de zgomotos, ca iti pierzi repede rabdarea. Biserica veche superba (in fata ei sunt cabluri de curent incalcite), o piateta cu patru cladiri pline de statui si arcade (la baza ditai demonstratia, politie, scandal), cladiri vechi, arhitectura misto (jos munti de gunoaie inalti de cativa metri). Totul condimentat cu claxoane.

Fântână cu statui în Palermo

Mancam un cazonne (un fel de hotdog cu doi cremwursti, prosciutto si niste branza) si niste prajiturele cu multe forme. Luam cate una din fiecare forma. Toate au acelasi gust.
Ne plimbam vreo 6 ore in continuu cu rucsacii in spate. Vedem aproape tot de pe lista si avem bataturi.
In Catania vazusem Tatal Ficusilor intr-un parc. Aici, in Giardino di Garbialdi, il vedem pe Strabunicul.

Ficus uriaș în grădina Garibaldi din Palermo

Ne stresam grav cand nu reusim sa dam de omul care trebuia sa ne gazduiasca in Marineo, la 25 de km de Palermo. Are telefonul inchis. Folosim un sistem numit CouchSurfing pentru a gasi oameni care ne gazduiesc pe gratis. Ne decidem sa mergem totusi pana acolo asa ca luam un autobuz AST Palermo-Corleone care trece si prin Marineo. Ajungem si dam de un orasel mic, vechi si simpatic, foarte linistit, dominat de o mega-rocă după care apune soarele. O luam cetinel catre adresa indicata, intreband in stanga si-n dreapta. Ne interpeleaza un tip semi-dubios care ne intreaba daca avem nevoie de ajutor. Cu scepticismul tipic românesc si punandu-ne trupurile si mintile bine antrenate in stare de alerta Defcon 3, ii explicam detaliile incurcaturii in care ne aflam. „Hai in masina, va duc eu”. Ne urcam in masina, ne duce el. Ajungem la o casuta mica, ascunsa pe o straduta laterala, dupa un drum sinuos pe serpentine. Daniele lucreaza gradina cu un fel de masina de arat micuta si zgomotoasa. Soferul striga de la gard „Daniele! Daniele! Danieleeee!”, de peste drum, vreo 3-4 voci striga si ele in cor: „Danieleee!!!”. Functioneaza.

Stanca din Marineo, Sicilia

Intram, ne cunoastem, ne plezanterizam, admiram casuta si privelistea incredibila direct catre mega-rocă. Păpăm un pic de supă de caracatiță cu tot cu caracatiță. Sunt semi-scarbit, dar fascinat si curios in acelasi timp. „Sunt uimit si foarte foarte speriat”. Pana la urma bag aproape tot in mine, plus niste mozarella, branza de capra si ricotta.  Plus un pahar de vin alb si unu’ rosu.

Mergem in oras. Ma astept la un barulet ca la noi in sat. Il gasim. Se cheama Bar D’Amore (dar nu vine de la dragoste, pe proprietar chiar in cheama D’Amore). E o camera micutza plina cu dubiosii locali, dar atmosfera e surprinzator de tihnita. Barul este aprovizionat mai bine decat cel mai smecher restaurant sau club de la noi. Peretii sunt plini cu bauturi, poti sa comanzi ce-ti trece prin cap. Imi trece o bere. Rulam o tigara afara, schimbam amabilitati in italiana sluta si engleza urata.

Cica mai mergem intr-un loc. Șoc! Pe o straduta veche de 1000 de ani, intr-un satuc/orasel de munte, ditai clubu’ „Barbagianni”. Coada in fata ca la cluburi de figuri, aglomeratie, super-concert. Ne facem loc, vedem formatia, galagie mare, Guns’n Roses Tribute Band. Bagam bere, cola, cartofi prajiti, tigari si un mic joint. Sunt happy ca o scoica. Mai schimbam ceva impresii despre români, țigani, imigranti, mafie, Berlusconi si fotbal si mergem la culcare. E trei dimineata…

Vezi și albumul cu poze din Palermo (din Marineo nu prea avem, ca am iesit la distractie fara camera).

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0