Taormina, Sicilia

Plecam spre gara din Catania, ne luam bilete catre Taormina (13,6 EUR pentru InterCity pentru ca tocmai l-am pierdut pe ala Regionale) si asteptam pana soseste un tren urat, dar foarte familiar noua.

Etna trage tot timpul cu ochiul la geamul nostru. Taormina pare banală în zona gării. Suntem la poalele unor dealuri, fix langa țărm. O luam spre oras si incepem sa urcam. Panta devine din ce in ce mai abrupta, se transforma in scari, apoi intr-o alee ingusta si apoi intr-o râpă nu tocmai ușor de escaladat.

Gara din Tormina, Sicilia

Urcare spre Taormina, Sicilia

La capatul patimilor lui Isus dăm de un orășel incredibil! Ne trezim brusc pe strazi foarte inguste, vopsite in culori galben-portocalii, cladiri cu multe ornamente, balcoane pline de flori (și hoarde de turiști). Totul pare mic, intim, elegant. Facem poze pofticiosi si ranjim satisfacuti. Taormina ne place foarte mult. Masina politiei se opreste politicoasa ca sa nu-ti blocheze privelistea atunci cand faci poze.

Străduță în Taormina

Vedem si un obicei interesant. In fata usilor bisericilor sunt multe cosulete impletite in care e grâu încolțit sau linte, o lumanare aprinsa si un stegulet cu câte un nume. Un fel de pomenire sau ceva.

O biserică în TaorminaFântână din TaorminaVrem sa ne luam inghetata dar e cam scumpa si eu sunt cam zgarcit. Luam totusi inghetata vegetala din supermarket, 4 cornete la 4 EUR. E buna si o savuram asezati pe bordura.

Piațetă în Taormina, Sicilia

În fața bisericii, Taormina, Sicilia

Vedem cateva piete, cateva biserici si ne indreptam spre Salita Castelo, care e de fapt un sir nesfarsit de scari ce duc spre Castelmota. Castelul din varf ne intereseaza mai putin, dar am auzit ca privelistea e impresionanta de acolo de sus. Si asa e. Se vede un oras cu acoperisuri din tigla portocalie, o mare colorata de la turcoaz pana la albastru inchis, panta abrupta a versantului pe care urcam noi (plin de cactusi grasi) si, in departare, chiar si continentul, regiunea Calabria.

Priveliște catre Taormina de pe Salita Castelo catre Castelmota

Cu cat urcam mai sus cu atat privelistea e mai misto. Trec pe laga noi doi japonezi batrani si zambitori care ne baga un konichiwa de-al lor.

Urcam vreo 40 de minute si in sfarsit ajungem sus. Stim ca am ajuns pentru ca e acolo un grup foarte zgomotos de turisti nemti. Asteptam sa se care si admiram iar privelistea.

Japonezi care desenează lângă Castelmota, SiciliaIi observam si pe cei doi japonezi care s-au instalat la umbra si picteaza de zor un orasel care se vede in departare, cocotat in varful unui munte. Seamana cumva cu Meteora grecilor (desi o stim doar din poze).

Etna e prezent si aici pe fundal, imens si inconjurat de nori.

Am pierdut complet notiunea timpului si am uitat sa intrebam la gara cand e trenul de intoarcere. O luam in viteza inapoi in josul pantei. Ne invartim o gramada cautand Teatro Greco. Nu exista nici un semn catre el desi exista la tot pasul panouri oficiale catre vile, pensiuni, hoteluri si bed & breakfast-uri. Dupa ceva vreme decidem sa renuntam la Teatro Greco (un imens amfiteatru cu o spartura in ziduri prin care se vede orasul) pentru ca nu mai avem timp. Ajungem la gara si cautam bigletteria. Gara din Taormina e cumva ca un muzeu, are si exponate. Bigletteria e inchisa de pe la 1, dar exista automate. Automatele insa nu dau rest iar noi nu avem marunt. Mai exista totusi un automat (in ale carui meniuri ne pierdem de cateva ori), dar reusim in sfarsit  sa platim cu cardul si sa ne luam biletele dupa ce masinaria ne avertizeaza ca mai sunt mai putin de 5 minute pana vine trenul. Biletele trebuie si ele convalidate intr-o cutiuta galbena care pune o stampila mov pe ele. Trenul intarzie alte 5 minute. De data asta luam un tren Regionale care e la jumatate de pret. Ne e foame asa ca bagam si o punga de chips-uri cu pomodoro si o Fanta mica.

Lângă Taormina

Trenul e beton, foarte scurt, arata ca un bullet-train, extrem de confortabil, totul e automat, curat si misto, are si prize de curent peste tot. Nu inteleg de ce am platit dublu pentru janghina aia de InterCity.

Ajungem in Catania pe la 19:30, mergem in supermarket si luam o gramada de chestii ca sa gatim românește mâine, duminica de Paști. Intram si intr-o mecelleria (adica măcelărie…) si cerem pui si vita. Vanzatorul scoate frumos in fata ta toata grasimea de pe ditai halca de carne. Poti alege sa ti-o transeze, felieze sau sa ti-o dea prin masina de tocat, totul e inclus in pret. Frumos.

Ne oprim din intamplare ca sa ne tragem sufletul si sa bagam o tigara pe o bancuta din piatra dintr-o piata mica si cu pomi cu flori rosii. Ne ridicam ochii si vedem ca suntem chiar langa Parohia Română. Intram ca sa zicem „bună seara” si aflam ca aici e cea mai mare comunitate de romani din Sicilia si ca se strang sa serbeze Pastele impreuna.

Cand credeam ca o zi superba s-a incheiat, suntem invitati la masa de Wes si prietenii lui italieni. Mergem la Cantina del Solle, un restaurant tipic sicilian. Intalnim un grup de oameni de calitate, italieni de mai multe feluri, unii linistiti si respectuosi, altii agitati si zgomotosi. Se comanda la comun si se imparte nota in mod egal. Bagam o gramada de aperitive apetisante: placinta cu zuchinni si ricotta, ricotta coapta, ricotta proaspata, ricotta fripta, o chestie cu ricotta, rosii si ardei la cuptor, brocoli, vinete fripte si un fel de zacusca. Stropim bine cu vin rosu si apa minerala. Apoi comandam cal. De ce nu? E foarte comestibil, are o aroma interesanta si incercam sa nu ne gandim la animal. E stropit cu otet, ulei de masline si oregano.

Cea mai efervescenta italianca din grup propune sa schimbam locatia, asa ca ne strecuram pe strazi incredibil de aglomerate. Sunt strazi la rand unde ne simtim de parca am fi la un concert. Toti par sa se cunoasca intre ei: „-Ma che fai? – Tutto a posto, tutto a posto!„. Ne oprim putin intr-un fel de bar/club foarte aglomerat. Gustam niste rom cu miere. De jos se aude muzica bunicica. WC-ul e fenomenal, unul singur pentru toata lumea, fete si baieti, coada imensa, nu e hartie (si nici suport pentru hartie).

Vedem cativa ortodocsi rataciti care au luat lumina.

Ne luam arivederci, ne pupam de 10 ori si plecam spre casa. Ajungem pe la 2:30 si vedem o luna rosie si mare rasarind din Marea Ionica.

 

 

Cristi si Adriana

Cristi și Adriana sunt oameni de treabă care vor să călătorească mult! Cristi e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Adriana e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0