Slovacia: Devin, Trencin, Rajecke Teplice, Kunerad, Cicmany

Mancam polonez moale si fara gust si carnat cu boia tras in tipla cacanie. Plecam spre castelul Devin de langa Bratislava. 3 EUR intrarea pentru adulti (pentru ca nu mai putem trece drept copii). Urcam pana sus, se vede Dunarea mare si lata si cum se pierde raul Morava in ea.

Castelul se pare ca e in ruine din cauza lui Napoleon care si-a facut de cap pe-aici. In mijloc e si o fantana destul de adanca, 80m. Cand suntem fix langa ea, o tanti umple o cana cu apa dintr-o galeata si o arunca foarte natural in fantana. Noi ne uitam putin chioras la ea, ea ne zambeste autist. 10 secunde mai tarziu auzim sunetul apei care a ajuns la fundul fantanii si scoatem exclamatii de mirare pentru ca intelegem intregul spectacol mut. Eh, acum inteleg si eu de ce platesti 3 EUR la intrare.

Facem poze sexy sub un corcodus si pe urma plecam. Pozele astea nu le gasesti in album, dar in toata Slovacia ne-am amuzat grozav pozandu-ne in grade diferite de despuiere in locuri publice, castele, ruine, paduri. Nu (cred) ca am avut spectatori si a fost un experiment tare ghidus.

Priveliște din castelul Devin de lângă Bratislava către Dunare cu vaporașul

O luam pe autostrada spre Trencin in mare viteza. Ratam in entuziasmul nostru atat iesirea spre Trnava si Nitra pe care le taiem definitiv de pe lista. Aveam pe lista asta si spa-ul de la Piestany dar zburam in continuare spre Trencin. Mare festival, mare. Bazant Pohoda se cheama, vine si Portishead. Politie peste tot, garduri, aglomeratie, pustime debusolata care doarme pe iarba. Oraselul e foarte frumos, ne plimbam vreo 3 ore pe strazi.

Intram intr-un pet shop atrasi de mirosul pestilential de graunte pentru caini si de iguanele smechere din vitrina. Inauntru scandal: roata veveritei scartaie la 1200 rpm. Intr-un colt greierii isi canta cantecul de lebada, nestiind ca o sa devina hrana pentru serpi in curand. Intr-o cusca mare e o maimutica mica si expresiva. Nu prea ii pasa de noi, e mai concentrata sa fure o carpa uitata iresponsabil pe cusca. Se chinuie dibace si tot trage de ea, dar o desconspirăm subit când o pârâm vânzătoarei. Maimuta ne injura pe limba ei si noi ne cărăm rușinați.

Înghțată mulțumită în Trencin, Slovacia

Ne e foame, asa ca mancam traditional niste pui cu cartofi prajiti si cola, intr-un restaurant vietnamez care se cheama Panda Bistro. Bun. Ne luam si inghetate cu 0.30 EUR cupa. Eu iau caramel, iaurt si ciocolata alb cu negru, Adriana ia miere, mango si ciocolata.
Ne invartim ca sa gasim calea spre castelul pe care l-am avut tot timpul in fata, in varful dealului, dar acum l-am pierdut in vedere Nici un indicator. Reusim sa gasim drumul si, ajunsi sus, refuzam cu obstinatie sa platim 4,55 EUR la intrare.

Castelul din Trencin pe vârful dealului, Slovacia

Ne intoarcem veseli c-am bifat si castelul Trencin pe lista. Curu’ in masina si punem GPS-ul sa ne duca spre Rajecke Teplice (pentru românii care nu cunosc, se pronunță „raiețche teplițe”). In drum trecem pe langa un teren de golf populat de chinezi si ne cacam la o toaleta Toi Toi foarte curata.
Ne pierdem prin munti si ne hotaram sa punem cortul langa un conac pierdut, partial incinerat si probabil bantuit. Bem bere si fumam.

Conacul bântuit din Kunerad, Slovacia

9 iulie 2011

Deschidem ochisorii la 7 dimineata. Racoare, soarele nu a ajuns inca pana la noi, roua si melcisori pe cort. Trosnind oase facem inconjurul conacului cautand o gaura in gard sau o bresa in sistem. Nu o gasim asa ca o facem. Daca ridici putin gardul poti sa treci dincolo.
Intram precauti in conac, asteptand sa se surpe podeaua sub noi sau sa vedem o fetita cu rochie alba alunecand usor pe coridoare. Adriana exploreaza etajele cu marmura. Se pare ca in 95 era un azil de batrani sau ceva de genul. Atmosfera imi aduce aminte de Muntele Vrajit.
Eu sunt la subsol, unde descopar cu blitz-ul un sistem ruginit de incalzire ne-descoperit inca de tigani (sau poate n-au tigani in zona asta). Iesim si punem gardul la loc. Ma urc pe colina de langa ca sa fac o poza panoramica. Iarba e inalta si uda. Tot timpul am in minte „Watch out for snakes!” din MST3K.

Cortul nostru lângă conacul bântuit în Kunerad, Slovacia

Punem cortul la uscat si reusim si sa rupem unul dintre bete. Mancam in masina 3 feluri de bryndza. Cu burti pline si zambitoare plecam la drum. Traseul de azi este Rajecke Teplice (imi place cum suna, se pronunta „raiețche teplițe”, asa ca-l repet de cateva zeci de ori pe zi), apoi satul Cicmany (se zice „cicimanii”) si in final Zilina (care de fapt se zice „jilina”), unde o sa stam 2 zile.

Biserică normală și anormală în Rajecke Teplice, SlovaciaDe la conacul din Kunerad ajungem repede in Rajecke Teplice. Oprim langa un parc de asfalt cu fantani arteziene in bazine albastre. Gasim o harta si alegem repede cateva puncte de interes. Asa se face ca, nici 10 minute mai tarziu, intram intr-un parc foarte batran. Pe deal sunt 2 biserici: una normala si una anormala. Cea anormala are o forma oarecum organica si e acoperita cu niste tigle subtiri de piatra ca niste zale. Ne plimbam putin si printr-un parc cu fantana arteziana si statuia unei tanti cu țâțele goale. Parcul da in restaurantul Afrodita, cu statuia zeitei in fata si 2 lei mari de marmura rosiatica.

Casă pictată în Rajecke Teplice, Slovacia

Peste drum gasim o casa foarte vesela, pictata pe toate laturile cu povesti colorate si foarte fanteziste. Ne clatim ochii si incercam sa patrundem intelesul semi-ascuns al povestii. Ramane totusi de nepatruns. Casa e semnata in colt si aflam ca executia picturii a durat 3 ani. Trecem un pod si mangaiem o mâță maidaneză de Slovacia, care nu raspunde la „pis-pis” pentru ca nu e pe limba ei.

Rajecke Teplice e o statiune cu multe hoteluri si spa-uri, foarte curata si linistita. Are si supermarket de unde ne aprovizionam cu mustar si ketchup pentru ca, daca le ai, faci orice mancare ciudata mai suportabila. Mustarul si ketckup-ul sunt armele calatorului gastronomik. Ignoram calmi crizele vanzatoarei batrane si stresate necuvantatoare in alta limba decat pisica maidaneza. Mai aruncam un ochi pe un panou cu atractii turistice ieftine si observam Cicmany, sat pictat. Acolo mergem.

Satul pictat, Cicmany, Slovacia

Păsăroi de Cicmany, SlovaciaIn scurta vreme suntem in micul sat Cicmany, muzeu in aer liber de case vechi, pictate. In general e vorba de case din lemn (dat cu ulei ars, innegrite), pictate cu motive simple albe. Predominant gasim desenat un pasaroi mare si țanțos. Ca mai peste tot in Slovacia, case foarte ingrijite, curti obsesiv de migalos aranjate, curatenie. Ratacim cetinel pe ulite. Pentru ca avem origini romanesti taranesti observam cu placere mici detalii ale vietii de la tara: cismea cu pompa, sanie de lemn agatata de streasina casei, acces la podul in consola prin scara care pleaca din pridvor, tablou electric in cutie de lemn, roti de car.

In centrul satului e un fel de restaurant si un mic workshop de cioplit in lemn, plus miros de bucate haiducesti pentru ca se gateste in aer liber intr-un ceaun imens. Furam un mar rosu acru dintr-un copac si ne urcam in masina. Pe drumul serpentinos si vegetalifer catre Zilina ascultam Mike Oldfield motaind cu 50 la ora.

 

In Zilina toate parcarile sunt cu plata asa ca mergem in parcarea Lidl. Nu au aproape deloc sucuri la rece, obicei observat in toata Slovacia. Cautam pe GPS o zona „cu verde”, gasim un parc care are si 10 locuri de parcare in fata, facem cateva ture pana se elibereaza unul si plecam fericiti la plimbare prin parc. Exista reguli speciale aici: sunt interzise camparea, focul, inghetata si cainii. Dupa o scurta promenada, iesim din parc si dam de un capat al padurii unde totul e permis: loc de facut gratar, mese si bancute, oameni la picnic, caini din abundenta. Padurea e padure serioasa de conifere, deasa si cu poteci inguste. Alegem una dintre ele care ne scoate in celalat capat, pe un drum colburos, peste care se vad vile de figuri. Punem adresa gazdelor pe GPS si, pe drum, suntem cam dezamagiti de orasul modern in care vom sta. Totul pare normal, nici prea-prea, nici foarte-foarte. La destinatie gasim o casa galbena cu ditai crucea de 3 (trei) metri pe fațadă. care ne cam inspaimanta. Ne facem totusi curaj si batem la ușă. Gazdele (găsite pe CouchSurfing) se dovedesc a fi oameni normali care au in grija casa bisericii. Bem cateva pahare de vin cu ei si cunoastem bosorogul caine Alan, apoi mergem la culcare. In camera avem o mica biblioteca cu scrieri religioase: studii despre biblie, tot felul de analize, dictionare bisericesti. Remarcam cu placere comic-book-ul Manga Jesus.

Avem poze frumoase în album, nu le rata. Dacă vrei să ne urmărești traseul în continuare, vizităm Zilina, apoi Strecno, Vlkolinec, Terchova și Stefanova.

 

Cristi si Adriana

Cristi și Adriana sunt oameni de treabă care vor să călătorească mult! Cristi e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Adriana e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0