Slovacia: Kremnica, Banska Stiavnica, Hronsek, Banska Bystrica și Monumentul Prostiei

Gura interesantă de aerisire, casă în Kremnica, SlovaciaUn duș rapid de dimineață pe la 7! Azi avem traseu lung pus la cale. Ieri, in Cafe Cuba, cu laptop-ul in fata, am stabilit pe Google Maps traseul de azi. E bazat pe recomandări și instinct de călător și face o buclă mare înspre sud și pe urmă est și înapoi în nord către Slovensky Raj. Avem pe listă și suntem oarecum documentați despre: Kremnica (fost sat minier unde se băteau sau se mai bat încă bani), Banska Stiavnica (la fel, orășel UNESCO, se extrăgea odată argint de aici), Banska Bystrica (pentru ca ne place numele si am vazut niste poze dragute pe net) si poate Brezno despre care nu stim mai nimic. O sa ppunem cortul pe undeva prin munți. Sau cel putin ăsta era planul orginal.

In Kremnica totul e foarte linistit si pustiu. Ne plimbam dupa ureche pe stradute in panta (unele au chiar si balustrada, ca la scari – e o Balu-Stradă, daca intelegi ce vreau sa spun). Auzisem ca privelistea e frumoasa de sus din turn, dar  turnul e inchis astazi. Trecem mai departe resemnati, Adriana se opreste putin intr-un fel de second-hand ciudat cu muzica tare, extrem de scump. Centrul vechi e in reconstructie, maldare de pamant, mini-excavatoare si in mijloc o statuie, as zice oarecum oribila, cu o incalceala ingramadita de trupuri contorsionate stivuite. In varf troneaza un soare. Nu stam mult in Kremnica (avem și o eternă strângere de inimă că poate am parcat masina unde nu trebuia și tot timpul ne rugăm în gând să o găsim unde am lăsat-o). Plecam spre Banska Stiavnica.

Centru în lucru și statuie urâtă din centrul orașului Kremnica, Slovacia

Drumul cu GPS e ciudat, lipsesc trasee pentru că au multe drumuri noi care arata de 2 ori mai bine decat cele mai bune 2 autostrazi ale noastre. Ajungem in zona Banska Stiavnica printr-o serie de serpentine intr-o padure deasa si foarte verde. Cand iesim intr-o zona de dealuri, singurul punct care ne atrage privirea e o biserica rosie in varful unui deal. Vedem de aici doua turnuri ce par nou-noute. Intrebam putin localnicii, dar pana la urma gasim singuri drumul. Ajunsi la poalele dealului aflam ca biserica se numeste Kalvary (sau Calvar pe romaneste) si, din ce citim, e gandita ca un fel de incercare gen patimile lui Iisus. Adica, in timp ce urci panta in zig-zag a dealului, faci opriri la un fel de statii care prezinta evenimente din drumul lui Iisus pana la cruce. La poale e o statuie cu un nene cu multe cutite infipte in inima. Dureros.

Urcam si tot urcam, ne minunam la o stație intermediara mai mare, un fel de cupola cu scari, cu picturi foarte luminoase in culori calde si optimiste. Pe scari sunt locuri pentru pus lumanari. Mai urcam putin si in varf gasim biserica. E intr-o stare jalnica, nu e deloc cum ne asteptam noi, a fost vandalizata de mai multe ori si lasata in paragina. Ne pare sincer rau, pentru ca intregul loc e foarte atrăgător, arhitectul probabil a trecut prin propriul calvar ca sa gandeasca drumul pe deal in felul asta, presupunem ca chiar a avut la un moment dat o importanta mare pentru credinciosi. In orice caz, abia de curand au inceput lucrari de consolidare si cateva betoniere torc molcom la baza dealului.

Plimbare pe dealul Kalvary, Stația 1, Banska Stiavnica, Slovacia

Interiorul unei dintre stațiile intermediare pe dealul Kalvary, Banska Stiavnica, Slovacia

Tavanul bisericii din varful dealului, Kalvary, Banska Stiavnica, Slovacia

Biserica din vârful dealului, Kalvary, Banska Stiavnica, Slovacia

Priveliștea din vârful dealului, Kalvary, Banska Stiavnica, Slovacia

Dupa ce citim despre vandalizarea bisericii, coboram dealul un pic tristi si prafuiti. Jos sunt muncitori clasici care lucreaza de ne-zor. Ne urcam in masina si manam caii spre Banska Bistrica.

Biserica din lemn, Hronsek, Slovacia

Pe drum vedem un semn de Hronsek, ce mai mare biserica de lemn din… Europa? Nu mai stim sigur. Stim ca a fost facuta pe la 1700, pentru ca s-a primit o derogare sau ceva, dar cu conditia sa fie din lemn, sa nu fie inalta si sa nu aiba acces de la drumul principal. Nu erau vremuri bune pentru crestini. Nu se poate vizita interiorul, așa că îi dăm ocol, o amușinăm, ne odihnim pe o bancă la umbră și ne intoarcem la drumul mare. Ne e cald si am bea o bere. Ca prin vis, vedem vis-a-vis un conac/castel cu o terasa langa el. Aruncăm un ochi indiscret pe unul dintre geamurile castelului și apoi ne chinuim să-l recuperăm. Înapoi la locul lui, ce ne vede ochiul? O mochetă demodată și birouri. În mijlocul unei camere goale șade stingher un telefon verde cu disc. In alta, o masina de scris veche. In alta parte niste haine, un pat si niste cutii. E ciudat și parcă din alt film. O bicicletă e rezemată de zidul din spate. La terasa bem bere fara alcool pentru ca suntem soferi cu randul. E buna si intra doua de om. Berea fara alcool are 0,45% alcool.

Castel din Hronsek, Slovacia

In Banska Bystrica e foarte evident ca toate parcarile sunt cu plata. In afara de cea de langa parc, unde ne aciuăm multumiti. Imi place mult orasul, strazi foarte simpatice care converg spre o piata centrala mare si lunguiata. E soare puternic si lumea sta la terase. Suntem foarte relaxati si ne plimbam agale, facem poze, intram prin biserici, ne dam putin pe net ca e wifi gratis peste tot. Uita-te la albumul cu poze pentru ca am adunat cateva poze simpatice acolo.

Cand o sa ne simtim in stare, poate punem si o lista clară cu locurile vizitate aici, ca sigur le avem notate pe undeva… Banska Bystrica ne place mult.

Biserica Sf. Francis Xavier, Banska Bystrica, Slovacia

E dupa-amiaza si plecam spre Brezno, in munti, serpentine, locuri frumoase. Cautam un loc sa inoptam asa ca iesim de pe drumurile principale. Ajungem repede la capat de drum lateral unde se intra in padure, dar n-ai voie cu masina. Vorbim cu niste localnici (eh, „vorbim” e mult spus – gângurim, dăm din aripi, desenăm cu un băț în praf și zâmbim mult). Până la urmă aflăm ca ar fi un camping prin zonă. Noi nu-l vom gasi niciodata, dar gasim totusi in mijlocul padurii un loc dragut unde ne gandim sa campam. Chiar cand credeam ca suntem singuri trece o Skoda plina cu slovaci. Ii oprim si Adriana ii intreaba foarte frumos „We were wondering if it would be ok to set our tent here?” – ha ha ha, rad eu in sinea mea si mai tarziu fățiș, arătând cu degetul spre ea. Zic – măi mamă, ăștia dacă le zici „Me-tent-here” și în acelasi timp arăți cu mâinile semnul de cort, tot nu te înțeleg – și tu le reciți Shakespeare. Ne lăsăm păgubași dar, în timp ce Skoda se îndepărtează,

Monumentul Prostiei, Karpaciov - Tale, Slovacia

Poezie monumentală

In zare o clădire mare și albă se vede
Niște cupole de beton și un fel pe perete,
Curioși și intrigați ne apropiem precauți
Să studiem minunea pierdută în munți.

Ajunși aproape ne cam cuprinde mirarea,
Îl studiem și-i călcăm in picioare spinarea.
În mijloc, dezastru! Monumentu-a cedat,
O bucată din el s-a rupt și s-a fărâmat!

Ca inginer expert în arta construirii
Investighez ca să-nțeleg motivul prăbușirii
Și nici nu-i greu să descifrezi misterul
Când vezi că din structură lipsește fierul!

Oameni deștepți și-au dat talentului măsura
Și-n loc de fier, din lemn făcut-au armătura!
Ne scărpinam în cap, râdem, glumim,
În vârful monumentului modern și anonim.
Suntem șocați și amuzați fiindcă, pe bune,
Noi „Monumentul Prostiei” i-am pune ca nume!

Oricum, realizam ca suntem intr-o rezervatie naturala si ca nu ar trebui sa campam cand vedem semnul care spune „Rezervatie naturala – Nu campati”. Conducem mult si bine prin munti si serpentine. Nu, nu incepe o noua poezie, e o rima involuntara. Artistilor le mai scapa si din astea. Sunt cunoscute ca „bufeuri creative”, „inflamari artistice”, „exacerbari lirice”, etc.

Kute sau Nizna Boca, sat Unesco, Slovacia

Obositi, iesim de pe drum la intamplare, e bezna si noi ne pitim in fundul unui sat, la marginea padurii. Dormim in masina, usor infrigurati si strâmbi. De dimineata vom realiza ca, evident, suntem intr-un sat UNESCO, case de lemn foarte frumoase, curti ingrijite. Ne furisam incetisor inapoi pe drumul mare si da-i bice ca sa vizitam matinal cateva pesteri inainte sa ajungem la următoarea etapă a călătoriei noastre, camping în Slovensky Raj.

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0