Spania 2011, Capileira – din zona Alpujarra, parcul natural Sierra Nevada

Am mers cu autobuzul din Malaga in Granada (10 EUR) si apoi din Granada in Capileira (5,37 EUR). Drumul spre Capileira trece prin zona numita Alpujarra, din Parcul National Sierra Nevada. E un traseu sinuos de serpentine care urca tot timpul, văi căscate langa sosea, sate si orase simpatice, muntii in departare, canioane adanci, un baraj cu lac de acumulare plin cu apa stravezie. Ne planuisem sa dormim in autobuz, dar peisajul e prea frumos. Trecem prin Lanjaron, Orgiva, Pampaneira si Bubion.

Drumul prin Alpujarra, Sierra Nevada cu autobuzul către Capileira

Autobuzul ne lasa intr-o mica intersectie, unde ne asteapta gazda noastra. Incepem o coborare pe stradute inguste cu case de piatra. Totul arata ca intr-un basm. Nu apucam sa facem multe poze, e deja seara si lumina nu ne ajuta. Dar suntem cu gurile cascate in timp ce tot coboram pe stradute unduitoare. Ni se pare ca suntem in cel mai frumos loc pe care l-am vazut vreodata. Dupa 3 zile petrecute aici o sa fim siguri de asta.

Strazile din Capileira, Alpujarra, Sierra Nevada, Andalusia, Spania

Continuam coborarea pana cand nu se mai poate cobori fara sa intri in padure. In ultima casa din sat ne asezam pe terasa cu o priveliste incredibila asupra vaii si asteptam linistiti apusul. In stanga se vad luminile satelor Bubion si Pampaneira, albe, respectiv portocalii. Bem un gaspacho si visam. O sa adormim linistiti, la 1400 m altitudine, in zdranganit de greiere.

Priveliște asupra Bubion și Pampaneira, din Capileira, Alpujarra, Sierrna Nevada, Andalusia, Spania

Azi e ziua noastra!

Facem ochi la 7:30 si ne pupam tandru de 4 ori pentru cele 4 evenimente sarbatorite: ziua lui, ziua ei, aniversarea a 11 ani de toleranta reciproca si aniversarea a 4 ani de cand toleranta a devenit oficiala.

O sa facem un mic traseu montan cu gazda noastra prin rezervatia naturala Sierra Nevada. Plecam cu autobuzul la 8 dimineata din Capileira, 10 € de caciula. La un moment dat dam de o mica parcare si o bariera. Doar autobuzul are voie sa mearga mai departe, accesul altor vehicule e strict interzis. Pe drum, in fata noastra, vorbesc necontenit trei englezoaice cu corpuri atletice si varste incerte. In jur vedem paduri de pini, aflam ca toti au fost plantati aici intr-un efort de a stabiliza solul. Intentia a fost nobila, dar efectul devastator: umbra lor a ucis complet toata vegetatia de la sol si a avut chiar efect invers. Stim asta pentru ca gazda noastra a fost ghid in zona si stie aproape tot despre Parque Nacional Sierra Nevada.

Plimbare în Parcul Național Sierra Nevada, spre varful Mulhacen

Coboram din autobuz undeva sus, la 2650m, sub un cer incredibil de senin, de un albastru ireal si un soare foarte puternic. In dreapta, cativa metri mai in vale, este Mirador de Trevelez, de unde vedem o valea abrupta si, undeva la mijocul povarnisului, satul Trevelez, situat la 1476m (localitate aflata la cea mai inalata altitudine din Spania). In spatele nostru este varful Mulhacen, un delusor de 3478m, iar in stanga ni se atrage atentia asupra unei creste care seamana cu un profil cu nas ascutit. Ochiul e plin cu zapada si se pare ca zapada ramane acolo cam tot anul.

Profilul din Sierra Nevada, Andalusia, Spania

Incepem un traseu usor pe o vale (se cheama Mirador de Puerto Molino), dupa ce aplicam cu generozitate un strat gros de crema de soare factor 40. Am fost avertizati ca aici soarele e hardcore. Si asa e.  Ma ia putin ameteala de la altitudine, ni se spune sa stam bine hidratati. Vom face o plimbare de 2 ore si jumatate cu vederi panoramice. In zilele senine se zice ca se poate vedea Africa de aici de sus. Noi nu avem noroc. Vedem in vale cum linia cenusie a norilor separa in doua planuri paralele varful muntilor pe albastrul cerului si vaile insorite ce se deschid spre Mediterana. Traseul e usor si ne bucuram de privelisti si culori. E foarte foarte liniste.

Plimbare către Mirador, Parcul Național Sierra Nevada, Andalusia

O sa facem un mare ocol, o sa vedem sisteme de colectare a apei (unele inca in stare de functionare) create de ingeniosii arabi care traiau aici acum ceva vreme, vedem si refugiul Poquejra sau „el refugio” (daca nu sunteti asa de poligloti ca noi, trebui sa stiti ca se citeste ” el refuhio”) si ne oprim la un fel de complex format din pietre, ramasite ale transeelor din timpul Razboiului Civil (1936 – 1939) care a devastat complet zona. In drumul nostru urcam pe un fel de „sosea” de pamant (fara vegetatie) de care ne minunam deoarece am vazut ceva asemanator si pe alti versanti si care e de fapt o mare bariera impotriva raspandirii unui eventual incendiu. Aici asteptam autobuzul de intoarcere care soseste punctual. A fost o jumatate de zi la inaltime, excelenta, relaxanta, intr-o liniste ireala. Suntem neobositi, vrem sa ne intoarcem in sat ca sa ne continuam explorarea. Ajunsi jos, ne despartim de gazda noastra si mancam pe paine satul care ni se dezvaluie acum, in lumina dupa-amiezii, in completa lui splendoare.

Stradă din satul Capileira, Alpujarra, Sierra Nevada, Andalusia, Spania

Capileira, sat din Alpuhara, Parcul Național Sierra Nevada, Andalusia, sudul Spaniei

Bubion și Pampaneira văzute din Capileira, Spania

Alegem un bar, „El Tilo”, ca sa ne spalam gatlejele cu cate o bere. Ni se ofera evident si o tapa sub forma unor hamsii adormite pe un strat de „migas”, un fel de cus-cus, sau orez, sau pilaf, sau de fapt un fel de paine veche, niste posmagi inmuiati. Reteta variaza mult pe teritoriul Spaniei si Portugaliei, dar de obicei e vorba de paine veche de-o zi, inmuiata usor in apa si prajita in ulei de masline cu sunca, spanac, usturoi sau ce mai ai prin casa. Aflam ca ceea ce avem in fata se numeste „migas de arina con pescado” si noua ne place si cum suna si ce gust are. „El Tilo” are wi-fi, de care ne folosim ca sa postam poze cu mancarea pe twitter. Pentru ca nu suntem foarte flamânzi si pentru ca nu ne putem hotari, o sa luam doi hamburgeri normali, dar buni.

O stradă tipică din Capileira, zona Alpujarra, Sierra Nevada, Andalusia, Spania

Ne vom continua plimbarea ore bune, cateodata odihnindu-ne pe cate o banca la umbra, admirand vaile si muntii care se pare ca sunt vizibili din orice punct al satului, imaginandu-ne cum am putea trai aici. Aflam mai tarziu ca, desi relativ izolat si in aparenta foarte linistit, in general tot satul isi trage sursele de venit din turism. Vom afla de asemenea si preturile prohibitive pe care le au aceste case minimaliste. Asta e, probabil nu o sa ne mutam in curand aici, dar tot e un loc superb unde ne simtim zen-like.

Sat alb din Andaluzia, Spania

Maine o sa facem o excursie cu picioarele pana la Bubion si Pampaneira, alte doua sate aflate putin mai jos. Am avut o zi excelenta si o s-o incheiem cu discutii lungi si placute in fata unei farfuri mari de supa de fasole picanta. Noapte buna!

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Sri Lanka, pe care o explorăm din tuktuk închiriat   1 septembrie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

  1. Super traseu, l-am parcurs in 2004 pe acesta iar in 2011 Granada sierra nevada. Sfatuiesc pe toti care iubesc natura si au posibilitatea de a vizita cei mai inalti M-tii din Pns. Iberica…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0