Spania 2011, Cordoba

Azi de dimineata ne-am cumparat bilete de autobuz Granada-Cordoba. Urmatorul autobuz pe lista este „supra-economy” (fata de celelate care se cheama „normale”), asa ca ne bucuram in sinea noastra ca vom face super-economii. Eh, nu e chiar asa, autobuzele Alsa Super Economy sunt ceva mai scumpe decat alea normale. Nu prea intelegem cum si-au ales numele, dar asta e. Platim 15€ de om in loc de 12 si ne luam biletele. La usa autobuzului soferul verifica biletele si ofera cate un pachetel de hartie cu surprize. Ne cautam locurile (in fund de tot), ne asezam si desfacem incetisor pachetele. Ne prefacem ca suntem calmi si cool in timp ce degetelele ne tremura si inimile ne bat in piept ca in prima zi de scoala. In pachet descoperim pe rand: un covrigel cu miere, un pachetel cu 14 alune, o sticla mica de apa plata, servetele si o pereche de casti mici albastre. In scaun e o gaura asa ca infigem castile acolo. Acum observam ca fiecare scaun are un ecran mic deasupra, unde ruleaza un film subtitrat in spaniola in timp ce noi auzim in casti filmul dublat in spaniola. Autobuzul are si wi-fi, asa ca imi bag castile in telefon, imi pun un pic de Nine Inch Nails si ma apuc sa scriu articolul despre Alhambra. Wi-fi-ul merge execrabil.

Autobuzul Alsa Super Economy de la Granada la Cordoba, Spania

In Cordoba autobuzul intra in autogara pe o poarta foarte stramta. Atat de stramta ca o buseste putin chiar in dreptul nostru. Noi, socati, ne uitam unul la altul, dar ramanem muti la fel cum raman si ceilalti pasageri de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Coboram si mergem vis-a-vis, in fata garii. Aici ne intalnim gazda si colegele de apartament, doua studente poloneze. Vom sta in partea veche a orasului langa Iglesia de San Agustin.

O sa facem un traseu foarte simpatic impreuna cu gazda noastra si ne vom indragosti de Cordoba incet-incet. O sa enumeram cateva puncte de interes desi, dupa parerea noastra, frumusetea orasului sta mai degraba in strazile inguste pietruite, cu ziduri galben-portocalii, curti interioare curate si aranjate ca pentru un concurs si mirosurile de mancare impletite cu cel de pisat. Dupa cum am mai remarcat, Spania nu are toalete publice.

Revenind, avem biserica sf. Augustin, cu o fatada putin ciudata, unde se vede ca i s-au adus modificari putin fortate. In fata ei e un mic parc unde am calcat in kilograme de curmale cazute din palmierii imensi din centru.

Biserica Sf Agustin din Cordoba, Spania

Biserica San Rafael e mai greu de prins in poza. Are o fatada mare si frumoasa, cu doua turnuri.

Biserica Sf. Rafael, Cordoba, Spania

Am trecut si prin biserica parohiala a San Lorenzo (Lamas), pe langa Plaza Corazon de Maria si marele zid de langa ea. La sud de zid ne-am pierdut pe cele mai inguste si mai pavate si mai dragute stradute, am trecut pe langa turnul cu sinistrul nume de Malmuerta, prin gradinile cu amuzantul nume de Plaza de Colon.

Biserică în Cordoba, Spania

Ne-am luat o harta de la punctul de informare turistica din Plaza de las Tendillas, am vazut marea piata Corredera care noaptea se umple de mese, scaune si studenti si am pierdut ore intregi, in doua zile diferite, prin zona protejata Unesco a Cordobei, zona care include si moschea, sau catedrala sau Mezquita.

Despre zona de patrimoniu ar fi foarte mult de scris. Dar cel mai simplu e sa iei o harta si sa o strabati pur si simplu in zig-zag. Toate stradutele si casele sunt frumoase, pana si hostelurile arata excelent aici.

Stradă în centrul vechi al orașului Cordoba, Spania

Seara, gazda noastra ne invita la o petrecere. Ajungem acolo impreuna cu cele doua poloneze care ne-au fost colege de apartament. Intalnim mai multi spanioli care beau bere in stilul lor, cu degetarul, in pahare de 200 ml. Fetele beau tinto de verano in acelasi tip de pahare. Ni se da si noua cate un pahar si suntem invitati sa servim ce poftim. Noi ne infigem in berea rece. Colegele noastre de apartament, mai tupeiste, schimba paharele oferite cu 2 cani cat halbele noastre de bere si se pun fetele pe baut in stil est-european. Ne fac cu ochiul si noi zambim intelegatori: „Sa inceapa petrecerea.”

Duminica dimineata lenevim pana tarziu. Zapam matinalele duminicale spaniole in timp ce ne luam micul dejun. Spalam ceva haine ca nu vrem sa aratam precum Gavroche si Cosette si apoi mai dam o fuga pana la Mezquita. De data asta e deschisa. Inceputa de crestini, finalizata de arabi intr-o moscheie si, dupa venirea regilor crestini, retransformata in catedrala, Mezquita Catedral este o cladire interesanta in care influentele maure se combina cu cele gotice. Ne asezam la umbra mandarinilor din curte si observam valurile de turisti care pozeaza si se pozeaza in toate pozitiile. Cei mai interesanti sunt chinezii. Sunt zgomotosi si apropape ca nu vad obiectivele turistice cu ochiul liber. La poze afiseaza semnul victoriei cu degetelele lor si pe fata li se aseaza un zambet larg de reclama la pasta de dinti. Dar mai ales sunt enervanti pentru ca nu umbla si ei in grupuri mici, ci doar cate un autocar intreg odata.

Iesim si in stanga catedralei vedem Palacio de Congresos y Exposiciones, fost spitalul lui San Sebastian, construit pe ruinele fortaretei Omeya. Are o curte interioara foarte frumoasa unde sunt cativa vanzatori de ceramica andaluza sau marocana. Langa se afla Palatul Episcopal si Museul Diocesan, cladiri frumoase in fata carora nu se poate sta prea mult din cauza mirosului de balega si urina de cal. Trasurile sunt la moda in Andalucia, dar mizeria de pe strazi si pretul piperat nu ne atrag. Ajungem in Plazza Triumfo, trecem prin Puerta del Puente si ne aventuram pe Podul Roman (Puente Romano) peste Rio Guadalquivir. Capatul celalalt al podului e strajuit de Turnul Calahorra. Pe pod zabovim un pic pentru ca privelistea e superba mai ales in dreapata unde sunt cateva insulițe pline de vegetatie formate de aluviunile raului si care sunt considerate monument natural. Zona Sotos de la Albolafia este foarte interesanta, este un fel de delta cu flora si fauna variata, in special pasari. Este restrictionata pentru public asa ca ne multumim sa privim stolurile de păsărele jucause de deasupra insulitelor din departare. Raul este plin de pastravi imensi care, ajunsi in zona cu apa relativ joasa din dreptul podului se straduiesc sa inoate in amonte. Printre ei o egreta alba, inalta, eleganta si nepasatoare isi cauta cina. Pe peretii verticali ai podului observam pentru prima data ca porumbeii comuni, cei pe care ii avem si noi, pot sa stea catarati pe ziduri precum ciocanitorile pe copaci. Tot de pe pod observam printre copaci si Molino de la Albolafia – o moara de apa cu o roata imensa.

Ultimul punct pe lista noastra de obiective in Cordoba este El Alcazar. Pliantul zice ca este un palat-fortareata compus din Patio Morisco (curtea maura), Torre de los Leones (Turnul leilor) si Torre de Homenaje (Turnul Omagiului), plus gradini asemanatoare cu cele ale Ahambrei. Daca vrei sa vizitezi gradinile seara si daca esti norocos poti nimeri „The Alcazar of Cordoba Water, Light and Sound Show”. Noi nu suntem norocosi deloc. E duminica si la intrare este o imbulzeala de nedescris. Noi suntem obositi si trebuie sa ne pregatim pentru drumul de maine, asa ca hotaram sa nu mai intram. In drum spre casa admiram inca o data strazile inguste si piațetele cu palmieri sau portocali ce apar neasteptate aproape dupa fiecare colt. Ne place Cordoba. Un alt loc pe lista celor in care am putea sa traim.

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Sri Lanka, pe care o explorăm din tuktuk închiriat   1 septembrie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0