Spania 2011, Malaga

De cand am aterizat la Malaga acum 2 zile, nu am apucat sa vedem deloc orasul, asa ca ii dedicam astazi o jumatate de zi. Nu l-am colindat destul de mult ca sa ne putem face o parere avizata, dar, la prima vedere, nu e oras foarte atragator. Sigur, palmierii de pe bulevarde ii dau un aer exotic, dar nu simtim o conexiune aparte cu locul. Totusi, centrul vechi al orasului este placut. Barurile isi revarsa terasele in strada pe pavajul facut manual din pietre albe si negre, compunand modele arabe. Cladirile galbui incalzesc si mai mult atmosfera de vara si singura nota de rigiditate o dau gratiile de fier forjat ale balcoanelor.

Banan în parcul din Malaga, SpaniaOrasul detine totusi un parc interesant (Parque de Malaga), gandit ca un fel de gradina botanica, in care am pierdut ceva vreme si unde ne-am uitat ca prostii la bananieri. Habar nu aveam cum arată floarea de banan, cum atarnă ciorchinele de banane pe o tulpina lunga care pastreaza in varful ei si floarea. Arata super-extraterestru de aproape.

Vedem multe specii de copaci, chiar si stejarul romanesc (Quercus robur), Monstera Deliciosa monstruoase cu frunze mari si cu multe randuri de gauri, flori si fructe (semn ca-i merge bine), niste Aloe Vera si tot felul de cactusi, pini foarte inalti, zeci de feluri de palmieri si ficusi. Fantanile arteziene, gardurile si chiar bancutele sunt placate cu ceramica cu ilustratii maure.

Din parc, printre palmieri, putem vedea si portul. Un mare vas de croaziera acostat in port ne face sa visam la o viitoare vacanta pe mare. Portul din Malaga este unul dintre cele mai vechi porturi la Mediterana, deschis in continuu din antichitate si pana in prezent. Initial denumit MalaKa de catre fenicieni, era doar un port de pescari. Acum activitatea principala este „ship cruising”.

Iesim din parc si dam in Plaza de Torrijos in centrul careia se afla fantana celor trei grații, Fuente de las Tres Gracias. De aici avem o priveliste frumoasa asupra fortaretei, Alcazaba de Malaga, una dintre cele mai bine pastrate alcazabe din Spania. Nu urcam din lipsa de timp, dar ni se spune ca de acolo de sus Malaga este mult mai frumoasa.

Trecem pe langa o cladire superba care pare sa fi fost un spital candva si ne indreptam spre Plaza de Toros de La Malagueta. Dam un ocol. Ne intrebam oare ce vor face spaniolii cu arenele pentru coride dupa ce acestea vor fi interzise incepand cu ianuarie 2012. Poposim un pic la umbra binefactoare a desilor ficusilor si ne intoarcem in Plaza de Torrijos sa vedem Gradinile lui Pedro Luis Alonso.

Grădinile lui Pedro, Malaga, Spania

Jardines de Pedro Luis Alonso sunt construite in 1945 in fata primariei orasului si imbina stilul spaniol sudic (cu influente maure) cu cel frantuzesc. Este vorba despre o gradina tanara, cu multi lamai, portocali si maslini, cu boscheti desi de levantica, mirt si trandafiri de toate culorile aranjate in straturi ingrijite, geometrice. Numeroase fantani arteziene completeaza aceasta gradina mica dar frumoasa din care ne grabim sa iesim pentru ca soarele e prea puternic.

In drum spre catedrala trecem prin langa primarie, Banca Spaniei, Rectoratul Universitatii si alte cladiri interesante cu balconase mici in fata fiecarui geam. Malaga are cladiri vechi, impunatoare, frumoase si cel mai bine le poti vedea din șaretă. Te poti plimba o ora cu caruta prin oras cu 10 euro de persoana. Caii sunt superbi, șaretele luxoase si strada miroase a grajd.

Catedrala de la Encarnacion, Malaga, Spania

Catedrala de la Encarnacion este superba, dar ingramadita de cladirile din jur. Am mai intalnit in Palermo stilul asta in care nu poti sa cuprinzi toata cladirea in poza pentru ca e foarte inalta si strada foarte ingusta. La una din fatadele laterale, un pictor tanar, cu parul rasta si șalvari, incearca sa cuprinda intr-un tablou ce noi nu putem cuprinde intr-o singura poza. Si reuseste destul de bine, din cate ne dam noi seama. Citim pe pliant ca aceasta catedrala are un turn nefinalizat si ca celalalt are peste 80 metri, iar fatada principala apartine stilului baroc.

Muzeul Catedralei din Malaga, Spania

Vizitam muzeul catedralei, pentru ca e gratis si ne minunam de panzerurile arabesti pe care le-au atarnat la balcoane. Intrarea in catedrala se face prin gradina Palatului Episcopal aflat alaturi. Este o gradina mica dar plina de verdeata, o surpriza neasteptata in centrul aglomerat al unui oras de piatra. Cealalata iesire din gradina Palatului Episcopal da intr-o piateta pe care o traversam facandu-ne loc printre mese, ne mai plimbam un pic pe stradute si, obositi, ne hotaram sa facem un mic popas pentru o bere si o tapa. Bodega Bar El Pimpi ne face cu ochiul dintr-un gang. Intram si trecem aproape dand din coate de la bar intr-o sala, apoi in alta, apoi iesim intr-o curte interioara. Nu gasim nici o masa libera. Este in amiaza mare si barul asta e plin de oameni care nu par sa fie turisti. Noi admiram decorul superb si incercam sa gasim o masa in interior si trecand prin alte doua camere gasim de fapt iesirea intr-o alta strada decat cea din care am intrat. Suntem insetati si un pic flamânzi, dar suntem bucurosi ca am gasit iesirea din Labirintul El Pimpi.

Teatrul Roman și Alcazaba, Malaga, Spania

Ajungem si la Amfiteatrul lui Augustus care pare ca este inca folosit, pentru ca in centrul lui este montata o scena si in plus cativa muncitori curajosi care repara ceva la pietrele alea fix pe caldurile astea. De aici revedem o latura a Alcazabei la care nici de data asta nu ajungem. Se pare ca maurii au folosit pentru construirea fortaretei pietre din structura teatrului roman.

Bar de tapas Malaga, Spania

Trecem si pe langa biserica unde a fost botezat Picaso si ne hotaram sa stam la un bar cu terasa, cu mese improvizate pe butoaie, cu bere, tapas (aici nu sunt incluse in pretul berii) si halci de jambon atarnate deasupra barului. Dam 8 euro pe un bocadillo cu creveti (practic un sandwich cu creveti prajiti intr-o franzela mica), un pic de paella si cate doua shot-uri de bere rece (250 ml cu indulgenta). Satui, dar inca insetati mergem mai departe. In drumul spre masina ajungem in Plaza de la Constitucion si strabatem, fara sa ne uitam la preturile din vitrine, Calle Marques de Larios – principala strada comerciala din centrul orasului. Am realizat inca o data ca spaniolii sunt inventivi: pe toata lungimea strazii, la ultimele niveluri ale cladirii, sunt atarnate cearceafuri intre cladiri pentru a face umbra si a atrage cat mai multi cumparatori. Trebuie sa recunosc ca plimbarea a fost placuta.

Strada de shopping Calle Marques de Larios, Malaga, Costa del Sol

Stim ca mai exista un parc interesant, numit Paloma, unde sunt gaini, rate, gaste si iepuri care alearga libere pe campii, cateodata ies si in strada. Avem si noi oratani de’astea acasa asa ca nu ne intereseaza. Probabil intr-o alta faza a calatoriilor noastre va trebui sa mai venim odata in Malaga pentru ca am ratat: Alcazaba, Castelul Gibralfaro, Casa lui Picaso si Muzeul Picaso. De asemenea trebuie sa facem o baie pe Playa de La Malagueta, o plaja artificiala cu nisip adus din Sahara, unde pe la ora 7 PM poti admira cum tsunami-ul de Malaga ii face ciuciulete pe turistii tolaniti la soare. Ni s-a povestit ca e produs de un feribot de viteza ce deserveste portul Malaga.

Avand in vedere ca de la Bucuresti pana la mare la noi faci tot 3 ore jumate cu masina, parca nu putem considera distanta dintre Bucuresti si Malaga un impediment pentru a face o baie in Mediterana.

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

  1. am cautat ceva despre pavaje … m am rascolit revazand fotografiile de pe Alameda…si pe unde mi-au umblat candva …prin2005,picioarele nico ma bucur pt voi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0