Tana Toraja: case, morminte și orezării

Where do you want to go today?” era sloganul Microsoft prin anii ’90. Îl uitasem complet, până când mi l-au adus aminte ghizii indonezieni care roiesc la parterul hotelului nostru în fiecare dimineață. Casual și relaxați, ca și cum din întâmplare se aflau prin zonă la o cafeluță, tolăniți în fotoliile moi, te abordează zâmbitori zi de zi: „Hello, sir! Where do you want to go today?„.

Slogan Microsoft - Where do you want to go today?

Suntem într-un hotel din Rantepao, în zona Tana Toraja, parte din Sulawesi de sud, Indonezia. Am putea să angajăm un ghid de o zi care ne-ar arăta împrejurimile, fie în propria lui mașină, fie într-una închiriată. În funcție de program, poți vizita sate tradiționale, peșterile din zonă, drumurile șerpuite printre orezări și, dacă ai noroc, poate atracția principală, o înmormântare live.

Noi ne-am uitat în cameră pe-o hartă cu trasee care se întind ca brațele unei caracatițe cu centrul în Rantepao. Nu avem mai multe informații, o mică hartă turistică e de ajuns. Ne simțim curajoși azi, am vrea să explorăm totul pe cont propriu. Închiriem un scooter chiar de la hotel și ieșim direct în forfota străzilor orașului. Scooter-ul e puternic și pare echipat pentru drumuri grele.

Traseul de azi: Rantepao -> Tikala -> Pana -> Lo’ko mata

O să menționăm întotdeauna traseele bătute, dar nu e ca și cum vreunul dintre zecile de sate vizitate se poate găsi pe Google Maps. Surprinzător pentru noi, care credeam că Google a ajuns deja peste tot.

Înainte de a ne aventura în afara limitelor orașului, facem plinul. Ca peste tot în Sulawesi, e foarte ușor să cumperi benzină la sticlă, aproape de la orice chioșc. Frumos etalate în rafturi, cumperi doar conținutul, nu și sticlele.

Benzină la sticlă în Indonezia
Benzină la sticlă în Indonezia
Adriana cumpără benzină în Indonezia
Adriana cumpără benzină în Indonezia
Pe scooter în Indonezia
Pe scooter pe drumuri șerpuite

Cele mai ciudate și mai frumoase case

Tongkonan” se numesc casele tradiționale parțial responsabile pentru faima zonei Toraja, pe lângă peisajele naturale și înmormântările care includ sacrificii de animale. Într-un loc atât de infuzat de credințe străvechi, nu e de mirare că se locuiește în ele și se contruiesc încă, chiar dacă, după standarde moderne, pot părea impractice. Dar, pentru o populație profund religioasă, presupun că ritualul bate partea practică.

Case tongkonan în Indonezia
Tongkonan-e

Case cu acoperișuri înalte

Casă din Tana Toraja
Case tradiționale

Caracteristica dominantă este, în mod evident, acoperișul imens de forma unei bărci. Deși impunătoare din exterior, casele oferă în general doar un mic spațiu de locuit, mai ales că întreaga structură stă cocoțată pe piloni de lemn. După mai multe zile am înțeles distincția dintre casele de locuit pe piloni pătrați și hambarele pentru orez pe piloni rotunzi de lemn. Ambele tipuri de construcție au roluri importante la înmormântare. O să împărtășim altă dată puținele informații pe care le-am adunat despre ritualurile legate de moarte, dar hai să spunem doar că, aici, nu ar fi ciudat să ții un mort în hambar timp de 5 ani și să spui că „doarme”. Ar fi rușinos să pretindem că înțelegem mare lucru din ceea ce vedem, construcții, obiceiuri și credințe atât de diferite față de lumea „modernă”, deși Cristi e deseori entuziasmat și cu ochii căscați când face legătura între ceea ce vede și ceea ce-a citit prin cărți despre locuința ancestrală ca centrul universului. Poftim idei și credințe religioase, live.

Sub acoperiș, marginile sunt sigilate cu un fel de țigle, jumătăți de tub de bambus îmbinate. Toate construcțiile sunt minuțios decorate cu picturi și sculpturi în lemn, colorate în roșu, alb, galben, negru. Menționez culorile (simbolizând, pare-se, sânge, puritate, putere divină și moarte) pentru că sunt singurele culori folosite. Nu e ca și cum vei putea găsi vreo casă veche pictată cu verde sau albastru.

Țigle din bambus
Jumătăți de tuburi de bambus
Sculptură indoneziană în lemn
Roșu, alb, galben, negru

Simboluri Tana TorajaDesene pe casă Tana Toraja

Printre orezării și morminte

Toate traseele șerpuite pe care le-am făcut în Tana Toraja pe scooter ne-au adus aproape fie de orez, fie de ritualurile mortuare. Orezăriile terasate sunt hipnotice prin întinderea și culorile lor. Ca să nu mai vorbim de volumul monstruos de muncă necesar pentru a le crea, iriga și întreține. Nu e de mirare, la cât orez se consumă în Indonezia. Noi înșine am îngroșat rândurile mâncătorilor de orez de nenumărate ori, îngurgitând cantități impresionante de nasi goreng.

Orezărie terasată Tana Toraja

Fermier în orezărie

Orezărie irigată în Indonezia

Copii în orezărie

Terase verzi de orez

Smocuri de orez

Răsaduri de orez

Ne oprim des pe drumurile înalte dintre sate fie pentru a ne zgâi la terasele inundate de apă și soare, fie pentru a explora lateral, câțiva metri de la drum, vreo căsuță, vreo râpă sau vreun petec de junglă interesant.

Pod de bambus

Adriana epxlorează jungla

Satele întâlnite sunt de obicei mici și sărăcăcioase. Simțim că suntem des urmăriți din umbră de copii mici, negricioși și frumoși, cu gurile căscate. Nu doar natura e superbă în Toraja, oamenii sunt și ei frumoși! Amândoi observăm atât fermieri cu trăsături adâncite de muncă fizică cât și femei tinere care ar topi multe inimi cu zâmbetul lor. Peste tot mici grupuri de curioși și rușinoși în același timp; am preferat să nu îndreptăm prea des obiectivul foto în direcția lor. Deși lumea începe să se obișnuiască treptat cu turiștii fețe-albe, suntem încă o raritate prin micile sate.

Copii în sat din Sulawesi

Mergem încet și coborâm des de pe scooter, pentru că ne atrag atenția ba câte un bivol legat lângă un râu sau ochi de apă, ba un porcușor leneș, ba o pisică adormită.

Bivol în apă

Fermier cu bivol

Porcușor leneș

Pisică doarme pe scară

Morminte-n stânga, morminte-n dreapta

Pare că după fiecare curbă, după fiecare pâlc de copaci, descoperim morminte sau monumente funerare. Nu am întâlnit nicăieri un cimitir așa cum ni-l imaginăm noi, ci „căsuțe” mortuare, sculpturi în piatră și lemn, nișe săpate în stâncă, răspândite peste tot. În Tana Toraja, la propriu, morții nu stau separat, ci fac parte din realitatea vieții de zi cu zi.

Casă-mormânt din Tana Toraja

Decorațiuni mormânt Indonezia

Bivol sculptat pe mormânt

Sculptură în lemn pe mormânt în Tana Toraja

Cei din Toraja își înmormântează morții în mai multe feluri. Interesante sunt grupările de nișe săpate în piatră, „sertare” pentru morți, vizitate periodic de rude. Un complex funerar mai cunoscut (dar deloc atipic) se găsește la Lo’ko Mata, unde poți admira un adevărat bloc de locuințe familiale, unde rudele stau înghesuite în micile garsoniere de piatră. Uneori ușițele sunt deschise. Presupunem că din exterior.

Morminte în stâncă

Morminte săpate în stâncă, Lo'ko Mata, Indonezia

Scară din bambus pentru acces în mormânt
Scară din tub de bambus pentru acces rapid

Dacă nișele de piatră nu ni se par chiar așa de ciudate, personajele care străjuiesc deseori intrările te fac să reflectezi puțintel la varietatea năucitoare de credințe și obiceiuri de pe mapamond: reprezentări cât mai realiste ale celor decedați, armate de „păpuși” mortuare în mărime naturală (cu numele tau-tau) împânzesc Tana Toraja și privesc tăcute în gol.

Păpuși funerare în Tana Toraja
Nu mi-e frică, nu mi-e frică de tau-tau!
Păpuși mortuare în Tana Toraja
Nu am fi avut loc în bagajul de cală pentru suveniruri

Pe drumul de întoarcere, cineva sapă manual un mormânt proaspăt. Din gaura din stâncă se prelinge un râu de rocă neagră.

Mormânt săpat în stâncă

Toată ziua am fost călare pe scooter. Poze cu noi doi nu prea am făcut, dar ca să vă faceți o idee, cam așa arătăm atunci când ieșim la explorat:

Copii pe motocicletă

Ne întoarcem spre casă obosiți și cu capetele pline de gânduri. Am văzut atât de multe azi și abia am început! Tana Toraja e frumoasă, frumoasă, curată și încă fermecătoare. N-am întâlnit niciun alt turist întreaga zi. Pe drum cumpărăm o grămăjoară de fructe pe care o mâncăm pe balcon, în așteptarea apusului.

Fructe exotice din Indonezia

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  În Langkawi, Malaezia, pe termen lung, cu chef de mare și soare :)   15 aprilie 2017

Aboneaza-te!

Și noi te anunțăm când ceva (cu adevărat interesant) se întamplă. Fără spam!

  1. When the people of Tana Toraja die, they are often placed in boxes which are then placed in tombs carved out of solid rock, high up on limestone cliffs. So they are, in fact, generally not buried in the ground. This is what makes the following ceremony possible. The ceremony is called Ma ‘Nene’ (The Ceremony of Cleaning Corpses). Out of tremendous respect for their dead and afterlife, the boxes are removed from the tombs (every few years), the corpses are removed from the boxes, and are cleaned and re-dressed. Damaged boxes are fixed or replaced.

    De aici: http://zombieresearchsociety.com/archives/23131

    Stiam eu ca stiam numele de Toraja de undeva, circula un video cum ca si-ar invia mortii…

    1. Am privit tot timpul Tana Toraja ca pe „o altă lume” – sperăm să surprindem în articolele următoare măcar un crâmpei din bucuria și setea (și teama) pe care le-am simțit cutreierând-o.

  2. Foarte interesant. Trebuie insa, in afara de bani de rezerva, de mult curaj sa umbli prin locuri nu prea vizitate de alți turiști si pe care nici nu le găsești pe google. Pot sa apăra situații neprevăzute in care ai nevoie de sânge rece, de prezenta de spirit, asta e ceea ce am dedus eu, si nu neaparat printre rânduri… Oricum, cred ca toate aceste experiențe va îmbogățesc ca oameni si veți avea ce povesti la copii si nepoți :) Doar aveți grija de voi! Ana.

    1. E nevoie de un pic de curaj, într-adevăr (sau nebunie, ni s-a mai spus). Dar multe lucruri frumoase așteaptă să fie descoperite dincolo de limitele de confort :)

    1. Scriem din amintiri :) Cănd am fost în Malaezia am păstrat două săptămâni și pentru Indonezia. Următoarea serie de articole e de atunci.
      Acum-acum suntem cu bicicletele în Suedia. Am făcut o baie într-un lac cu apă foarte rece și acum ne dăm pe net :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

© Copyright 2011 - 2017 cristisiadriana.ro. Toate drepturile rezervate. v4.0