Am ajuns în Varese Ligure oarecum din întâmplare. Căutam pe CouchSurfing o gazdă în Cinque Terre sau în Genova, dar am găsit un om de bine un pic în afara traseului nostru. S-a dovedit a fi o experiență extrem de plăcută și de interesantă, o poveste condimentată cu dragoste, dramă, acțiune și un pic de groază. Dar să le luam pe rând.
În Varese Ligure se ajunge din Sestri Levante, cu autobuzul. Am cumpărat biletul de 1,5 EUR dintr-o cafenea de lângă gară (la dus a fost 1,5 EUR, la întoarcere, 4 zile mai târziu, biletele se scumpiseră, pana la 3 EUR). Mergem cu un autobuz local, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea. Suntem singurii „intruși” în viața molcomă și liniștită a vestului Liguriei. După scurt timp ajungem într-un orășel fermecător, cu stația de autobuz poziționată între o biserică portocalie și un turn fortificat. E o zi călduroasă de septembrie, într-o joi. Împrumutând o hartă de la un mic „info point”, vedem pentru prima dată forma rotundă a „borgo”-ului vechi, piața centrală și castelul. Vom cauta 4 zile un loc bun pentru a face aceeași fotografie, până când cineva ne va spune că a fost făcută din elicopter… (poza apartine Gruppo Fotografico CAI Forte dei Marmi).
Gradinile din Varese
Ne vom întâlni repede gazda, care mai are niște treburi de rezolvat în oraș, așa că ne lepădăm de rucsaci și urmăm recomandarea de a ne plimba prin grădinile din Varese Ligure. Nu avem habar la ce sa ne asteptăm, dar în curând ne aflăm într-o zonă foarte verde, străbătută de poteci care delimitează grădini. În spatele micilor garduri încropite din sârmă, cresc legume și fructe. Din loc în loc, găini linistite pasc. În zonele libere sunt instalate bănci. Pe fundal, în spatele copacilor, se aude susurul unui râu. Vom afla în curând că grădinile sunt o tradiție veche, acum în declin, dar că a existat o comunitate înfloritoare unde oamenii se ajutau reciproc și aveau grijă de grădini, creșteau legume, pomi fructiferi, mici animale. Apa se extrage cu o pompă direct din râu. Întreaga zonă (valea Vara) este cunoscută pentru producția de produse bio. Dintr-un pliant, știm că valea este recunoscută oficial (cu ISO și tot ce trebuie) drept „zonă care își folosește cu cap resursele naturale”. Sună bine.
Biciclism
Ziua continuă cu adrenalină și biciclism extrem. Să elaborăm. Nu vom sta chiar în Varese Ligure, ci într-o zonă izolată superbă, în inima naturii. După câteva cumpărături în supermarketul local, vom merge cu mașina pe serpentine, în sus, până la ultima casă, acolo unde drumul se termină. Nu apucăm să ne instalăm bine și să ne bucurăm de locația superbă că realizăm că ne-am uitat kindle-ul (nu e prima oară, l-am mai lăsat la recepția unui hotel în India), jos, în oraș, în coșul de cumpărături, la supermarket. Gazda sugerează o soluție simplă: Cristi, ia o bicicletă de-a mea și dă o fugă până jos, fără grijă, kindle-ul va fi acolo când ajungi. Evident, ca superb exemplar și exponent al societății române din care mă trag cu mândrie, nu-i împărtășesc optimismul. Dar îmi surâde ideea unei curse de viteză la vale, mai ales că nu m-am mai urcat pe o bicicletă în ultimii 15 ani. Nici nu știam cum se schimbă vitezele. Așa că m-am aruncat în șaua unui mountain bike (cu suspensii, sunt impresionat!) și i-am dat drumu’ prin pădure și apoi pe asfalt. Experiența este înălțătoare. Sunt săgeată. Un bolid de 90 de kilograme călare pe un murg albastru de metal, aruncând pietre în toate direcțiile, vânt șuierând amețitor pe la tâmple, frâne scrâșnind salbatic din când în când, frică înlocuită complet și in mod plăcut de inconștiență. În doar 5 minute mă trezesc în fața supermarketului. În fugă, descalec și-mi priponesc calul, dau buzna în magazin transpirat, gâfâind, pregătit de luptă încrâncenată, capabil să răstorn munți dacă ar fi nevoie. Un casier îmi întinde plictisit dar zâmbitor micul meu kindle în copertă de piele. Îl ridic ca pe un trofeu deasupra capului cu ambele mâini și mulțumesc zeilor, în genunchi. Îngeri suflă în trâmbițele lor de aur. Revenind la realitatea (plictisitoare), mulțumesc foarte frumos casierului și plec pe bicicletă cu un zâmbet cât casa pe bot. Se pare că se poate. Singurul lucru pe care nu l-am luat în calcul a fost incompatibilitatea dintre condiția mea fizică și pedalatul la deal… 45 de minute mai târziu, târându-mi limba de-un cot prin praf, intru în casa gazdei, hotărât să-mi cumpăr bicicletă.
Oraselul
Vom petrece mult timp în casa izolată, contemplând priveliștea, jucându-ne cu mâțele sălbatice aciuate pe langă lasă, lenevind într-un hamac instalat între doi copaci și reflectând la nemurirea sufletului si locul nostru în Marea Schemă a Lucrurilor. Dar vom reveni zilnic în Varese Ligure pentru plimbări și mini-sesiuni foto. Orășelul e liniștit, frumos, are de toate. Începând cu superba fortificație centrală, de formă ovală și continuând cu castelul, bisericile, micile străduțe unde fațadele caselor se unesc prin arcade. Am văzut mici piețe, vitrine de magazine superb decorate, fațade ale caselor pictate cu umbre care simulează perspectiva (am mai văzut efectul pe tavanele din Muzeul Vatican). Varese Ligure e plin de arcade și străduțe umbroase. Combinații superbe de culoare și textură, un labirint delicios în care te pierzi de plăcere.
Dacă ajungi prin zonă, încearcă să nu ratezi o plimbare prin centru (borgo rotondo, fortificație din secolul 13) si turnul de piatră din centru (castello dei Fieschi), podul vechi, (quartiere di grecino) de la 1515, cu o priveliște simpatică asupra văii râului și asupra unei mori, turnul cu ceas înghesuit pe o străduță îngustă. Duminica, mici producători se adună în piața centrală și vând prostioare într-o atmosferă calmă și placută.
Și după ce termini cu orășelul, poți să iei la rând împrejurimile. Nouă ne-au plăcut atât de mult, încât le-am rezervat un articol separat. Tot acolo am întâlnit „nebunul cu ciocan”, poveste lungă… Uită-te la albumul de (serios, sunt frumoase) și apoi vino cu noi să explorăm foarte frumoasele (și imprevizibilele!) împrejurimi ale Varese Ligure.