Cinque Terre: pitorescul Vernazza

Tot în prima zi de explorare a Parcului Național Cinque Terre, după Monterosso, ne-am croit drum spre Vernazza. Lovit puternic de inundații la sfârșitul lui 2011, mai păstrează încă urmele devastării. Imediat cum ieși de pe „poteca nr. 2” te întâmpină o casă ruptă efectiv în două de torent, în care poți examina, ca într-o radiografie, mobila și obiectele rămase după dezastru: dulapurile, un scaun, perdeaua. Satul s-a reconstruit însă și a reintrat pe circuitul turistic cu o viteză uimitoare.

Cinque Terre este un Parc Național pe coasta de vest a Italiei, parte din Liguria. Este faimos în primul rând pentru cele 5 sate/orașe înșirate de-a lungul coastei: Monterosso, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore. Este unic și superb pentru că întreaga coastă a fost artificial terasată timp de mai multe generații, creând mii de kilometri de ziduri de piatră, îmbinate ingenios, fără vreun fel de mortar. Satele sunt conectate prin poteci de picior înguste și șerpuitoare, unde am petrecut ore intregi, urcând scări de piatră, printre măslinii și viile cățărate pe pantele abrupte.

După trei ore pe traseul dintre Monterosso și Vernazza, înaintăm un pic înfometați pe străduțele înguste, ocolim pisici puturoase și ieșim în curând într-un golf mic cu o biserică în lateral și bărci parcate ordonat. Ne așezăm pe un tablou electric din fața unei case, vis-a-vis de biserică și mâncăm din pungă. Prânzim cu brânză (brânzim?), prosciutto, măsline și roșii. Cu burți pline putem în sfârșit să admirăm Vernazza.

Tabloul din fața noastră e frumos. Drept înainte, pe un terasament de piatră, vedem cum trenul iese din tunel. Apoi, o biserică ridicată chiar pe țărm cu o curte mare în față. Curtea e plină de terase în timpul zilei și, tot aici, în fiecare seară, se trag și se parchează pe rând toate bărcile, cu ajutorul unui scripete ingenios. În spatele și în jurul acestei piațete sunt casele din Vernazza, clădiri pe două sau trei niveluri, lipite unele de altele, vopsite în culori pastelate.

Mergem în partea stangă, spre pontonul de beton. Vaporașul de cinci fără un sfert tocmai a sosit, și lumea se îmbulzește tolomacă. De pe stâncile din lateral, membrii unui grup gălăgios fac salturi neartistice în marea liniștită. Ne place atmosfera și vom reveni aici (grație cardului nostru cu călătorii nelimitate de tren) de trei ori. Nu vom rata nici ocazia de a face poze golfului după apus, când atmosfera se schimbă iar.

Pe înserat am fost martorii rutinei zilnice a tragerii bărcilor in mica piațetă centrală. Pentru că marea devine deseori agitată și riscul să-ți fure sau să-ți distrugă barca e destul de mare, seară de seară, pescarii din Vernazza trag frumușel barcile în piață și le parchează după reguli în aparență clar definite. Folosind un scripete (ascuns sub una dintre dalele de piatră), un scripetist (un fel de manipulant-șef) acționează un motor pe care infășoară o funie groasă. Cu multe opinteli și comenzi vocale, barca este trasă afară din apă, așezată pe un fel de cărucior (cu două sau patru roți) și adusă până în mijlocul pieței. De aici este împinsă pe cărucior de către 3-4 pescari vânjoși până la locul de parcare desemnat.

Totuși, înainte de a se însera, noi ne-am continuat drumul inițiatic către următorul sat de pe listă, Corniglia, urcând prin inima Vernazzei, admirând turnul circular care străjuiește întreaga zonă. E aproape imposibil să alegem un sat preferat din cele cinci, dar Vernazza capătă pentru totdeauna un loc special în mințile și inimile noastre.

Vino cu noi mai departe, spre Corniglia.