Cum să lucrezi și să călătorești în același timp

Am o viață frumoasă. Nu o spun ca să mă laud, ca să stârnesc invidie sau ca să mă auto-conving. O spun pentru că, pentru mine, a fost o descoperire uimitoare și neașteptată. Un factor foarte important al acestei realizări a fost aparenta libertate și flexibilitate pe care mi-o oferă posibilitatea de a călători și lucra în același timp. Printr-un cumul încâlcit de întâmplări și alegeri, mă găsesc astăzi în postura de a vă putea vorbi despre cum să lucrezi și să călătorești în același timp. După cum mi-a spus o fată al cărei nume nu-l știu într-un aeroport din Indonezia, sunt un „nomad digital”.

Pentru cei care nu știu, Cristi este freelance web developer. Adică designer și programator. Creează imagini frumoase pentru companii și indivizi, în principal site-uri, aplicații de mobil, sigle, cataloage, cărți de vizită.

Probabil articolul va fi în primul rând util celor care activează tot în mediul digital, dar sunt sigur că ideile principale se pot extinde la multe tipuri de îndeletniciri, mai ales că „mediul digital” își întinde astăzi tentaculele în atât de multe domenii.

Cine poate călători și munci în același timp?

Nu pot să spun „oricine”, dar cred că „aproape oricine” e totuși foarte adevărat. Cunosc doi oameni care au (sau sunt) un circ mobil. Nu știi să jonglezi? Nu-i nimic, mai sunt și alte variante. Presupun că singura cerință este să-ți dorești să faci asta.

Dacă ești printre norocoșii care sunt deja bogați sau au destui bani puși deoparte ca să-și finanțeze călătoriile pe termen lung, felicitări! Pentru ceilalți, o combinație între vacanță și muncă s-ar putea să fie o alternativă viabilă.

Sunt oameni care scriu și călătoresc (sau scriu despre călătorii). Noi nu facem bani din blog, dar banii sunt acolo pentru cei care-i doresc – travel writer sau blogger în orice domeniu. Cu siguranță nu se începe ușor, dar cunosc oameni care o fac, o fac bine și o fac de multă vreme.

Fotografie. Aparatele foto profesionale sau semi-profesionale sunt astăzi destul de accesibile. Poți să faci poze pentru propriul blog sau ca să le vinzi. Ai o mulțime de nișe pe care le poți explora, mai ales când ochii tăi au acces la orașe îndepărtate, jungle și plaje exotice. Dacă deja faci bani din fotografie acasă, poți să-i faci și călătorind.

Se caută vorbitori de limba engleză care pot preda la orice nivel (nu e obligatoriu să fii vorbitor nativ sau să ai certificare TEFL), poți să călătorești cu un ONG, ca traducător, ca musician și, desigur, ca voluntar. Există tot felul de oportunități de voluntariat sau „voluntariat plătit”, pe multe site-uri specializate, burse și alte sponsorizări, ferme organice, etc. Multe agenții de turism oferă parteneriate interesante. Aproape orice fel de designer, programator, consultant poate găsi moduri de a lucra pe drum, mai ales dacă ești deja freelancer și găsești proiecte pe site-urile de profil. Cred că pentru un strungar ar fi puțin mai greu, dar pentru mulți alții oportunitatea există și e foarte tangibilă.

Cât e de greu?

Nu e mai ușor decât să lucrezi de acasă. E mai palpitant, deseori mai plăcut, dar în același timp, mai riscant, mai instabil. Încet-încet te obișnuiești să iei lucrurile pe rând, așa cum vin, zi de zi. Dar dai tot timpul de situații noi și necunoscute și trebuie să te adaptezi. Nu ai întotdeauna acces la lucrurile familiare și confortul de acasă.

• Sigur, e plăcut să lucrezi dintr-un hamac, cu briza-n barbă și marea-n fața ochilor – până când se lasă seara și te mănâncă 50 de țînțari flămânzi potențiali purtători de malarie.
• E stimulant și revigorant să te trezești dimineața în locuri diferite cu priveliști superbe – până când realizezi că nu merge internet-ul și nu poți să răspunzi email-ului urgent al clientului.
• Ești activ, eficient, mulțumit și productiv – până când faci o toxoinfecție alimentară care te ține la pat 3 zile, morocănos și căcăcios.
• Te folosești cu succes de tehnologii moderne, conturi bancare și carduri, plăți online și internet banking – până când realizezi că unul dintre carduri ți-a fost clonat pentru că folosești bancomate dubioase în colțuri îndepărtate ale lumii și ți-au dispărut toți banii din cont (poveste personală și adevărată, din pacate).
• Ai aripi pentru că ești aventuros și curajos și „cool” și diferit – până când te lovește un dor crunt de casă, părinți, prieteni și pisici.

Sunt sigur că balanța se înclină în mod diferit pentru fiecare, dar, în cazul meu, avantajele bat neajunsurile. Culorile apusurilor, oamenii întâlniți, experințele noi și deseori revelatoare, mâncarea, aromele și, nu în ultimul rând, ideea că nu sunt legat forțat de un singur loc – toate mă fac fericit că pot munci și călătorii în același timp.

Cum se începe?

Se poate începe cu un test. Mergi la McDonalds sau la Starbucks și vezi dacă poți să lucrezi de acolo. Personal, nu prea-mi place, dar lumea freelancer-ilor pare a fi împărțită între „sociabilii” care preferă cafenelele, locurile de întânire pentru „networking„, muzica ambientală și zgomotele variate de fundal și, pe de altă parte, „retrașii”, cei care au nevoie de un anumit nivel de liniște sau singurătate pentru a fi productivi. Eu cred că mă aflu undeva la mijloc, dar devin pe zi ce trece mai adaptabil și mai abil în a mă concentra în aproape orice fel de mediu.

Dar abilitatea de a fi adaptabil nu vine imediat. Dacă lucrezi pe un laptop, ia-l în parc și vezi cât de tare te deranjează copilul plângăcios și vânzătorul gălăgios de vată de zahăr. Te doare spatele pe banca incomodă? Stai încruntat pentru că nu vezi nimic pe ecran din cauza soarelui? A început ploaia?

Ia-o încet. Ai internet aproape la discreție în România și nu ești niciodată prea departe de un Wi-Fi. Fă teste peste weekend, fără stresul taxelor de roaming. Și apoi pleacă. Ești pregătit. Du-te întâi în Europa, unde totul e destul de „civilizat”, simplu și confortabil. Apoi ești gata pentru mare, munte, junglă, deșert.

Freelancer-i

Dacă lucrezi deja de acasă, lucrurile sunt mult, muuult mai simple. Ești deja obișnuit să fii decuplat de biroul clasic, ai deja flexibilitate în ceea ce privește orele de lucru, ești copt și pregătit. N-ai nevoie decât de biletele de avion. Din experiența mea de lucrător călător, pot  să ofer câteva note ajutătoare:

• E foarte dificil să alergi dintr-un loc în altul odată la 2-3 zile și să lucrezi productiv în același timp; în mod ideal, prefer să stau măcar o săptămână într-un loc, poate chiar mai mult, sau să îmi stabilesc o „bază” de la care să explorez împrejurimile; în plus, pot să reduc enorm cheltuilile dacă negociez cazarea pentru o lună întreagă.
• Îmi forțez limitele, dar cu măsură. Nu prea are sens? De exemplu, după 10 zile în Papua fără strop de acces la internet, cazat într-o cameră nu foarte comfortabilă, ars de soare și obosit, îmi caut un hotel decent, cu aer condiționat și pat moale, cu internet rapid și un mic birou; aici îmi încarc bateriile de freelancer productiv bucurându-mă de acces facil la tehnologiile cu ajutorul cărora îmi fac treaba, în timp ce în Papua m-am deconectat complet de la fluxul informatic ca să înot cu rechinii.
• Dacă nu sunt flexibil, sunt stresat; tot timpul apare ceva neprevăzut: trenul întârzie, conexiunea la internet e mult mai firavă decât mă așteptam, vremea nu ține cu mine sau am o durere cruntă de cap și nu mă simt în stare să lucrez; pe drum, lucrurile se schimbă fără preaviz și nu pot decât să mă adaptez cu seninătate sau să fac ulcer.
• Eu și Adriana avem norocul că nu suntem (decât puțin) înglodați în datorii; dacă fructele muncii noastre s-ar cheltui exclusiv pe plata de rate la bancă, probabil am calători mai puțin, mai rar și mai triști; plățile lunare către o instituție bancară rigidă pot adăuga un volum apăsător de stres asupra unui „nomad digital”; dacă ai cum, scapă de ele pentru o perioadă, economisind bani înainte de plecare.

Pregătiri și stresuri

Ne-a fost frică înainte să plecăm, ne-a fost frică înainte de fiecare loc nou, ne-a fost frică de necunoscut. Nu știam dacă o să avem destui bani, dacă o să ne îmbolnăvim, dacă o să ne pierdem clienții și prietenii, dacă relația noastră o să reziste. E normal. Și anormal în același timp, pentru că nu simțim că frica ne-a servit într-adevăr la ceva.

Înainte de a pleca în India, am pus deoparte o cârcă de bani, pentru care am tras tare cam un an. Am băgat bani în cont pentru rate, am cumpărat conserve pe care le-am depozitat în cămară, am lăsat acasă un plic cu cash pentru zile gri/negre. Și, cu toate astea, ne-am stresat pe drum, pentru că era prima experiență de acest fel și pentru că mințile ne fabricau alte zeci de moduri în care puteam să eșuăm și să ne întoarcem acasă cu buzunarele goale și cu cozile între picioare.

Pe de altă parte, înainte de a pleca în Asia, nu am pus deoparte nicio rată, ne-am împrumutat de la un prieten de banii pentru biletele de avion, aveam datorii de multe sute de euro și niciun fel de economii sau conserve în cămară. Așa că, și de data asta, ne-am stresat pe drum. Ce-am învățat de aici? Că un nivel de stres există indiferent de câte pregătiri facem. Căutarea noastră se concentrează acum pe a elimina stresul interior în mod direct, nu așa-zisele cauze ale lui. După părerea noastră, aceste cauze externe sunt ori închipuite ori prea puțin importante. Ca o mențiune, astăzi ne-am plătit toate datoriile și suntem în avans cu ratele la bancă.

Venituri și cheltuieli

Câți bani trebuie să fac ca să trăiesc 5 luni în Asia de sud-est? – este întrebarea care m-a frământat în timp ce puneam la punct aspectele logistice ale călătoriei. După formule și calcule și grafice și tabele minuțios concepute, a trebuit să renunț să mai încerc să controlez fiecare aspect al viitoarei incursiuni în necunoscut. Ca și profesionist maniac al controlului, nu a fost ușor, dar a fost eliberator. Mai ales că suma finală se apropia de 10.000 de euro, mult peste orice buget ne-am fi imaginat vreodată…

Venituri. Ca freelance web developer câștig între 0 și 3000 de euro pe lună. Atât „0” cât și „3000” sunt tangibile și posibile. Această variație (câteodată înnebunitoare) m-a învățat un simplu fapt: suma nu contează. Sigur că există anumite praguri sub care devine dificil chiar și să supraviețuiești, dar sunt mult, mult mai jos decât ne imaginăm, sau, mai bine spus, neimportante pentru cei care citesc acest articol. Mă îndoiesc că cineva înfometat sau aflat realmente la limita supraviețuirii caută pe internet articole despre cum să călătorești ca freelancer.

Cred că oricine câștigă câteva sute de euro pe lună poate contempla posibilitatea de a lucra pe drum. Mai ales dacă înțelege unele aspecte legate de cheltuirea banilor în timpul unei călătorii.

Cheltuieli. Poate conceptul pare ciudat la început, dar a cheltui mai puțini bani e totuna cu a face mai mulți bani, dacă te gândești un pic. Dacă poți, călătorind, să scapi de anumite cheltuieli majore (cum ar fi chiria), muncind, de exemplu, ca voluntar pentru cazare gratis, nu mai ești forțat să produci aceași sumă lunară.

Desigur, călătoriile pot fi ieftine, dar nu am descoperit încă secretul călătoriilor gratis. Veniturile de mai sus acoperă cheltuielile zilnice de călătorie, indiferent dacă stăm pe loc sau ne „întindem” în afara plăpumii, prin hoteluri sau locuri mai scumpe. Sunt sigur că vă puteți face o idee mai clară despre cât se cheltuiește pe drum, studiind puțin cheltuielile noastre (live) în Asia.

Banii: unde-i faci și unde-i cheltuiești

Poți să explorezi lumea muncind ca barman sau hostess pe un vas de croazieră. Pentru mine însă, un aspect extrem de interesant (și profitabil) al job-urilor online este posibilitatea de a câștiga bani într-o monedă și a-i cheltui în alta (acolo unde raportul te avantajează).

Acum ceva vreme am citit un articol despre creatura perfect pozitionată pentru a beneficia de avantaje internaționale: are cetățenie multiplă, își face banii într-o piață stabilă și bogată, educația sau asigurarea de sănătate le capătă într-una dintre țările nordice, își plimbă banii prin conturi din țări „paradis-fiscal” și-i cheltuie în țări unde salariul mediu este de 100 de euro pe lună. O astfel de creatură există și se numește „corporație multinațională”. În vreme ce noi, ca indivizi, nu putem fi în mai multe locuri în același timp, putem totuși să beneficiem de măcar unele dintre aceleași avantaje.

Un american care lucrează în dolari pentru clienții lui de acasă, dar locuiește în Vietnam și-și cheltuie agoniseala convertind-o în dongi vietnamezi, are pur și simplu o putere de cumpărare mult mai mare decât un localnic vietnamez, care lucrează local și cheltuiește local. La fel și un român care cheltuiește în Asia de sud-est. Cu cât e mai mare diferența de salariu mediu dintre locul pentru care lucrezi și locul unde îți cheltuiești banii, cu atât îți poți permite mai multe și pentru mai mult timp.

Cum funcționez eu și ce fac zilnic

Frumusețea zilelor petrecute lucrând pe drum este că nu sunt niciodată la fel. Rutina dispare aproape complet. Sigur, ca să mențin o afacere vie, am nevoie să „pontez” câteva ore în fiecare zi. Numărul de ore poate varia enorm. Dar am observat că devin din ce în ce mai eficient la a-mi organiza timpul și a mă concentra doar pe ceea ce am de făcut. Lucrez mult mai puțin de 8 ore pe zi, dar, în același timp, au dispărut aproape complet cafeluțele, pauzele de țigară și socializare cu colegii, sau timpul irosit pe facebook și youtube. Prefer să petrec câteva ore de concentrare intensă ca să termin lista zilnică de activități și apoi să merg la plajă restul zilei.

Folosesc o combinație de voință și unelte ajutătoare ca să rămân focusat pe ceea ce am de făcut:

• verific email-ul doar odată sau de două ori pe zi;
• îmi contorizez exact timpul petrecut pe fiecare proiect;
• fac notițe detaliate despre fiecare proiect și client ca să pot calcula ușor dacă mă încadrez în timpii estimați sau încep să pierd bani;
• urmez strict și rezolv lista de activități propusă pentru ziua curentă (to-do list);
• nu mă ating de facebook, youtube sau orice alte joculețe devoratoare de timp.

Până acum totul merge ok, nu am probleme cu clienții și capăt clienți noi (evident, trebuie să fie deschiși la o colaborare care, din păcate, încă pare neortodoxă pentru mulți români). Acum câteva minute am primit un refuz de la un potențial client, cu clasicul motiv „nu avem cum să colaborăm dacă nu ne putem întâlni față-n față”. Lumea se schimbă, clienții se vor adapta în timp, eu nu am vărsat nicio lacrimă.

Concluzii

Pentru mine, alegerea nu a fost foarte grea pentru că era ceva ce mi-am dorit de multă vreme. E un vis vechi devenit acum realitate palpabilă, fără (prea multe) compromisuri. Ce urmează? Nu știu. Dar mi-am dovedit mie însumi că se poate. Dacă voi decide să-mi petrec tot timpul lucrând și călătorind, acum știu sigur că e posibil, indiferent de durată.
Dacă te bate gândul să încerci să lucrezi și să călătorești în același timp, am o listă simplă de concluzii personale pro și contra:

Pro:

• Îți folosești timpul așa cum dorești, tu tragi linia dintre muncă și vacanță (sau nu o tragi deloc);
• Vezi și experimentezi lucruri noi, o diferență destul de mare față de un birou anost și rutina aducătoare de blazare;
• Opțiunile legate de modul cum îți vei petrece ziua sunt nelimitate, în contrast puternic cu un program clasic „de la 9 la 5”;
• Ești complet responsabil pentru fiecare decizie pe care o iei (și culegi recompensele acestor decizii).

Contra:

• Veniturile nu sunt în general stabile: ori te obișnuiești să trăiești „pe muchie”, ori pui bani deoparte înainte de plecare;
• Există riscul să nu poți separa cu succes munca și timpul liber și să te trezești mai obosit și mai stresat decât dacă ai merge la birou;
• Mulți clienți nu vor sau nu pot să accepte faptul că acest stil de viață există și funcționează; s-ar putea să primești refuzuri de colaborare sau să pierzi colaboratori vechi;
• Ești complet responsabil pentru fiecare decizie pe care o iei (și suporți consecințele acestor decizii).

Nu sunt un veteran al acestui stil de viață, dar am petrecut deja câteva luni de zile trăind așa. De asemenea, lucrez pe cont propriu de 7 ani. Așa că, dacă ai întrebări sau completări, lasă-mi un comentariu și încerc să răspund.