Cum să-ți faci singur foișor de lemn

Adriana: „Auzi, nu vrei să ne facem o casă? Dacă e foarte ieftină, închiriem garsoniera și ne acoperim rata la bancă.”
Cristi: „Ete na, e super greu să-ți faci o casă. Hai să facem întâi un foișor de lemn. Dacă ne iese ăla, ne mai gândim.”

Și-am început timid. Între timp l-am și terminat… Poate că ne-a luat trei luni (muncind doar weekend-urile), dar foișorul e gata. Nu am avut un plan foarte clar și am mai făcut ajustări pe parcurs, dar suntem mulțumiți de rezultat. Avem mai multe poze decât cuvinte. Dar am lăsat notițe pe ici pe colo pentru cei interesați.

Am creat un model 3D în Google Sketchup, care a servit ca bază.

Am construit o ramă pentru podea care se va sprijini pe 6 cubulețe de beton. Am inclus și mici cofraje la colțuri și am mutat rama cu totul pe locul dorit. Am făcut asta ca să nu pierdem vremea cu masurători și boloboace. Am pus rama jos, am însemnat locurile pentru săpat, am mutat rama, am săpat, am pus rama la loc și am turnat betonul.

Pentru că am găsit ușor scânduri de 3 și 4 m, foișorul are o bază de 3 x 4 m.

Până la urmă am dublat numărul scândurilor transversale din rama de podea. Probabil avem traverse la fiecare 40 de cm.

Cubulețele de beton au latura de cam 25 cm și stau pe jumătate în pământ. Cât betonul era încă moale, am înfipt în fiecare câte o tălpică de metal în formă de „L” care va servi drept suport pentru cei 6 stâlpi.

Toate scândurile și toți stâlpii au fost cumpărați din Hornbach, fără excepție. Am încercat să găsim alternative, dar, sincer, calitatea lăsa de dorit. Și nu că am fi fost noi foarte pretențioși, dar până și cheresteaua uscată din Hornbach se mai burtește și se mai sucește cum vrea ea. Lemnele pe care le-am văzut la vânzare pe centură erau foarte departe de ceea ce ne doream noi: prea ude, prea strâmbe, prea crăpate, chiar dacă la jumătate de preț. Avem prețurile mai jos, dar, ca idee, un stâlp de 8 pe 8 cm și 3m lungime costă 24 RON în Hornbach. Am transportat cu mașina proprie cam tot, până la 4m lungime.

Fiecare stâlp și scândură a fost șlefuit temeinic cu un șlefuitor electric. Fără el, munca noastră ar fi fost de 10 ori mai grea. Chiar și-așa, cred ca rămânem cu rumeguș în plămâni pe viață.

Am făcut mici degajări pentru „L”-urile de metal și pentru ca totul să se potrivească perfect.

Am pierdut vreo două zile și cu „învechirea” lemnului. Adică înțeparea lui repetată cu un cui pentru a crea impresia găurelelor lăsate de cari, lovirea cu ciocanul folosind cuie ruginite, șuruburi, piulițe, chei și alte obiecte contondente, sau zgărieturi și tăieturi cu dalta. Când îl vopsești cu baiț sau lazură, „rănile” astea tind să iasă în evidență. Efectul e subtil, dar interesant.

Am ridicat în picioare stâlpii și i-am unit cu traverse. Mi-ar fi plăcut să nu folosim deloc șuruburi, să îmbinăm totul doar cu lemn, dar s-a dovedit a fi peste puterile noastre. Așa că, șuruburi cât cuprinde, ascunse iscusit sub mici cepuri de lemn.

Pro tip: fă-ți un plan pentru orice tăiere a lemnului mai ales daca nu e de 90°. Fără unelte bune și potrivite, tăieturile la unghi devin frustrante foarte repede. Noi n-am avut de-a face decât cu 45° pentru întăriturile de la colțuri și tot a fost dificil. Cred ca data viitoare aș investi 800-1000 RON într-un tăietor fix cu disc care permite reglarea unghiului de tăiere. Deși oferă servicii de debitare, la Hornbach nu se fac decât tăieturi drepte.

Au urmat câteva zile ploioase pe care le-am petrecut în cortișor (adică o încrucișare necuvenită între un cort și un foișor – pentru cei care prind mai greu glumele pe la petreceri).

După cum spuneam, am fost atenți să ascundem rușinoasele șuruburi care ne aduceau aminte de eșecul nostru estetico-structural. Rezultatul a fost satisfăcător.

Pentru câteva săptămâni ne-am protejat de soare și ploaie cu un banner de la McDonalds sau cearșafuri și pături cocoțate precar pe viitorul acoperiș. Apoi, cu chin și cu ajutoare, am făcut acoperișul efectiv. E din OSB foarte subțire (0,8 cm) ales pentru prețul foarte scăzut, dar nu tocmai cunoscut pentru rezistența sporită sau aspectul tocmai plăcut. Dacă cineva se hotărăște să facă ceva asemănător, nu putem decât recomanda un OSB mult mai gros, care nu „face burtă” atât de ușor.

Probabil schița de mai sus nu are sens decât cu explicații: în stânga-sus avem acoperișul văzut din față, cu pantă înspre stânga; dedesubt avem un detaliu de îmbinare dintre o traversă de acoperiș (scândura verde) și un stâlp transversal de 8cm grosime (pătrățelul portocaliu); în dreapta avem acoperișul privit de sus și un calcul inițial (greșit) de necesar plăci OSB. Acoperișul are 6 x 4 m. O placă OSB are 1,25 pe 2,5 m.

Ne-am gândit mult și bine cum să ne protejăm de ploaie. Am trecut prin smoală, șindrilă, stuf, banner publicitar și țigle din cutii de bere. Ne-am oprit la deloc-romantica membrană bituminoasă. 100 de lei pentru o rolă de 10m cu o lățime de 1m. Are o suprafață albastră simpatică (ardezie) și este incredibil de greu de montat pe căldură. Sfatul cel mai prețios pe care îl putem da celor care vor să deruleze un sul de membrană bituminoasă pe un acoperiș: alegeți-vă o zi răcoroasă sau o să vă plângeți de milă în timp ce scoateți bitum de sub unghiuțe timp de 2 zile. Partea lipicioasă e protejată de o folie transparentă care ar trebui dată jos în timpul aplicării. De la căldura, folia se lipeste de bitumul devenit ciocolată și, în loc să se dezlipească, se rupe. Chin. Durere. Lacrimi. Înjurături.

În mod normal, membrana bituminoasă se lipește cu arzătorul, așa cum pârlim porcul. Nu am făcut asta, pentru că nu aveam porc. Am lăsat totul pe seama soarelui. Se pare că a funcționat.

Proiectul părea încheiat odată terminat acoperișul. Totuși, ne-am dat seama că ploaia nu vine întotdeauna de sus și, combinată cu vântul, te face ciuciulete, chiar dacă te credeai protejat în foișor. Așa că, între timp am adăugat un „gărduț” din lambriuri și perdele verticale prinse cu arici. Combinația protejează satisfăcător de ploaie și vânt.

Apoi a venit timpul pentru decorațiuni. Plănuim să desenăm și să sculptăm stâlpii, dar momentan nu am făcut decât mici tentative timide. Ne-am făcut totuși un sistem de iluminat bazat pe led-uri și sticle de Grolsch, care-și face toți banii pe timp de noapte.

Cât a costat?

Întrebarea românului bine ancorat în realitate este „dar cât ați dat pe el?”. Fix 2800 RON, sau 640 EUR.

Se poate mai detaliat? Da.

Dacă crezi că te ajută, poți să descarci modelul de foișor (sketchup)

Update după un an: foișorul stă în picioare bine-mersi, a avut și zăpadă pe acoperiș, a trecut prin ploi și vânturi. Poate s-a mai decolorat lazura și ar mai merita un strat nou, mai ales pe podea, dar în rest arată impecabil.

Update după încă un an, februarie 2019: totul e ok, am decis să-l închidem pe două laturi cu lambriuri și pe alte două cu plastic ca să-l folosim ca depozit pe timp de iarnă; membrana de plastic nu e ieftină, dar efectul e interesant; toate geamurile se pot rula foarte ușor în sus vara; poze noi un pic mai jos.

Update după încă ceva vreme, iunie 2023: Am mai dat câte un strat de lazură, dar totul s-a păstrat excelent. Poate am face o podea mai rezistentă dacă am începe din nou. Ține ușor oameni și o masă, dar se cam lasă dacă stochezi saci de ciment… Adăugăm niște poze pentru că ni se pare fenomenal cât de mult s-a schimbat vegetația din jur în ultimii ani :)

Așa că, challange completed, ca să zic așa. E greu doar în doi și sunt unele etape unde e chiar imposibil. Dacă nu aveam ajutoare în momentele cheie nu l-am fi terminat nici până astăzi. Așa că mulțumim colaboratorilor. Dar se poate. Și acum că e gata… ni s-a părut ușor :) Așa că am făcut o casă.