India, Mamallapuram (Mahabalipuram), plajă și soare în colonia de pescari

Am facut drumul dintre Pondicherry si Mamallapuram intr-un autobuz „Ultra Deluxe”. Scaunele sunt confortabile, dar atat de jegoase incat realizez ca a fost o decizie gresita sa port un tricou alb. Vedem semnul cu Mamallapuram si trebuie sa urlam la taxator ca sa opreasca. Probabil ca uitase de noi. Chiar la intrarea in micul orasel exista o harta mare pe care incercam sa o consultam. Indepartam zambitori trei soferi de ricsa, dar trebuie sa ne rastim incruntati la insistentele neobosite ale celui de-al patrulea. Gasim usor oficiul de turism, de unde luam o harta ciudata trasa la xerox. Pe biroul alaturat zace un fel de tava cu stampile. Nu am vazut niciodata atatea stampile la un loc. Daca nu as fi fost in India si nu as fi cunoscut deosebita placere cu care stampileaza tot ce misca, as fi zis ca e o frumoasa colectie personala sau un mic muzeu al stampilelor.

Pare a fi unul dintre putinele locuri din Tamil Nadu care se bazeaza aproape exclusiv pe industria turismului. Toate strazile care duc catre plaja sunt flancate de magazine de suveniruri, textile, statuete, restaurante si hoteluri. Mamallapuram (sau Mahabalipuram) se autointituleaza o „colonie de pescari” si e cunoscut prin ghidurile turistice pentru un templul aflat pe tarm, un complex de cinci structuri de piatra, temple sapate in stanca si pentru un imens bolovan care face echilibristca pe o colina de piatra (cunoscut ca „Bulgarele de unt al lui Krishna”).

Ne dorim foarte mult sa ne bagam picioarele in nisip, asa ca o luam spre plaja si, dupa o inspectie sumara si nesatisfacatoare a hotelurilor de pe tarm, vom alege sa stam la „Dancing Waves”. Nu e ieftin (1200 Rs), dar camera e imensa, luminoasa si are un balcon mare cu vedere frumoasa catre rasarit. Baia e mai mare decat unele camere in care am stat pana acum si e dotata cu obiecte sanitare de figuri. Cel mai important lucru este ca primul pas in afara hotelului se face direct pe nisipul fierbinte.

Cameră luxoasă de hotel indian la Dancing Waves, Mamallapuram, Tamil Nadu, India

Plaja din Mamallapuram și bărci de pescari, vedere de la fereastra hotelului Tamil Nadu, India

Meduză mică și albastră, plaja din Mamallapuram, Tamil Nadu, IndiaLasam bagajele si iesim sa facem o plimbare pe tarm. Trecem printre barcile de pescari, la umbra carora dorm caini, ocolim zonele cu pesti mici pusi la uscat direct pe nisip si ajungem la apa! O sa facem o mica expeditie de-a lungul tarmului: in dreapta marea, in stanga palmierii, sub picioarele noastre nisip fin, crabi care se retrag agili in gaurelele lor si mici meduze foarte albastre. Ne retragem intr-un restaurant unde mancam un peste rosu si indesat, cu cartofi prajiti si salata, cu fata spre mare si cu sunetul ritmic al valurilor in urechi. Ne lasam in scaunele de plastic si digeram.

Plaja cu nisip portocaliu din Mamallapuram, Tamil Nadu, India

Nu ne-am mai comportat de multa vreme ca niste turisti-model, asa ca azi vrem sa bifam toate punctele de interes din localitate. O sa ne incepem ziua cu un superb rasarit rosiatic si ne vom indrepta catre templul de pe tarm. Monumentul este pe lista UNESCO si pretul biletului e pe masura (pentru turisti). Indienii platesc 10 rupii, noi platim 250 Rs. Un scarbavnic vanzator de bilete incearca sa ne taxeze suplimentar 25 de Rs pentru camera, dar noi citisem deja putinele informati de la intrare: fotografiatul este gratuit. Ii atragem atentia si el raspunde simplu: „OK”. O fi OK pentru el, dar pentru noi e pacat sa ne incepem ziua asa. Pana la templu trebuie sa mai trecem de un portar, si de un alt angajat care ne pune o stampila pe bilet. Templul e simpatic, inconjurat de ziduri scunde si statui de piatra.

Templul de pe plajă, Mamallapuram, India

In templul central sunt doua camere – intr-una doarme o statuie mare si in cealalta este doar baza unei coloane. Toti pereti sunt decorati cu dare de pisat si presupunem ca taxa de 10 rupii este destul de mica pentru ca templul sa fie folosit ca toaleta publica. Am reusit sa facem cateva poze, dar, datorita pozitiei, am recomanda o vizita mai aproape de apus. Ne-ar placea sa impartasim mai multe informatii despre templu, insa pretul biletului pentru „foreigners” nu include vreun fel de pliant.

Templul de pe țărm, Mamallapuram, Tamil Nadu, India

Aproape de marginea oraselului se afla complexul celor cinci Rathas. La intrare, Adrianei ii vine inspirata idee de a arata biletul de la templu. Ni se pune o stampila si, surpriza, putem intra! Nicaieri, nici pe bilet, nici la intrari nu este mentionat ca pretiosul bilet este valabil in mai multe locuri. Nu cunoastem nici azi lista lor… Complexul este micut si inundat de lumina aurie a amiezii. Nici aici nu exista documentatie, dar putem identifica cinci structuri de piatra decorate cu statui si coloane, plus un elefant si o mare vaca. Fiecare dintre ele pare a fi sculpatata din cate o singura bucata de piatra. Facem poze, ne plimbam pe structuri, ne invartim printre coloane si jucam v-ati ascunselea pe coridoare.

Cele cinci Rathas, rocă sculptată, Mamallapruram, Tamil Nadu, India

Ne asezam pe o banca la umbra ca sa ne odihnim. Foarte curand suntem asaltati de cativa copii care vor sa le facem o poza. Cristi e de acord, iar ei isi cheama cu gesturi disperate familia si restul grupului. Pustiul din centru cu camasa rosie e seful adunarii. Da ordine, imi explica unde sa stau, sa astept pana sunt toti gata si apoi da semnalul de ok. Imediat dupa, zeci de degetzele ating ecranul camerei mele intr-o imbulzeala plina de rasete. O fetita ma imbratiseaza pentru ca sunt mare si alb. Agitatia generala e placuta, pentru ca e insotita de zambete largi si curiozitate sincera. O sa ne despartim prieteni, dupa ce dam mana cu fiecare in parte. Bye, bye, bye, bye!

Poză de familie indiană în vacanță în sudul Indiei

Templ sculptat în piatră, Mamallapuram, Tamil Nadu, IndiaMai avem de vizitat un mare parc, un complex labrintic plin de coline pe care poti sa te plimbi, temple sapate laborios in piatra, cu coloane decorate si sculpturi pe pereti, multa vegetatie, o pestera, un fel de templu patrat, altul cocotat in varful unei coline, poteci si scari sapate in stanca, un far si, bineineles, Mega-Mucul lui Krishna, bolovanul echilibrist. Le vom vizita incetisor pe toate, in decursul dupa-amiezii si ne vom simti bine in parcul plin de vegetatie. Sunt multe locuri unde oameni si capre se pot refugia la umbra. Din loc in loc, vanzatori ambulanti de crantanele, lapte sau nuci de cocos.

Copacii si stancile creaza un mediu propice retragerii la umbra pentru relaxare sau, dupa cum pot observa ochii nostri antrenati, pentru intalniri secrete intre sexele opuse. Fara sa vrem, vom da peste un cuplu ascuns bine dupa stanci si vom fi martorii apropierii interzise dintre un baiat si o fata. Feriti de privirile acuzatoare ale societatii, tinerii indieni isi dau frau liber! Ea sta in picioare, cu mainile pe langa corp, iar el, pe la spate… ii aranjeaza parul cu un pieptene des! Pentru ca declaratia nerostita de dragoste sa ramana in continuare secreta, ne retragem tiptil, inainte ca ei sa ne observe.

Vedere din farul din Mamallapuram, Tamil Nadu, India

Vedere din farul deasupra orașului Mamallapuram, Tamil Nadu, India

Maimuță tupeistă de templu în Mamallapuram, Tamil Nadu, IndiaIn parc sunt maimute! Extrem de tupeiste, fara inhibitii, fara frica de represalii, fara nici cea mai mica urma de educatie sau bun simt, sunt stapanele oficiale ale intregului parc. Traverseaza cu un mers arogant pajistile inverzite, topaie si tipa pe stanci, sar din creanga in creanga, se cearta si se joaca, pun la respect cainii si caprele. Daca in restul excursiei ne-am dorit in continuu macar sa observam faimoasele maimute ale Indiei, in Mamallapuram o sa avem parte de ele cu varf si indesat. Chiar cand ne-am apropiat prea mult, una dintre ele ii da o lectie Adrianei, scuturand bine o creanga deasupra capului ei, tipand si acuzandu-ne indrazneala. Cristi isi primeste si el portia lui de sperietura cand un mascul agresiv paseste efectiv peste camera foto, pe balustrada de care ma sprijineam. Am ocazia sa-i vad foarte de aproape expresia figurii. Ea exprima dispret nemascat si o atitudine care spune „da-te la o parte sau te sparg, fraiere”.

Trebuie sa vizitam si farul din varful caruia vom avea o priveliste panoramica asupra parcului si imprejurimilor. Imediat cum intram, citim tarifele: 5 Rs pentru „adulti” sau 20 Rs pentru „straini”. Adriana face o gluma legata de faptul ca „strainii” nu sunt „adulti”. Taxatoarea de 14 ani ne priveste muta. Evident, in varful scarii spiralate, mai exista o angajata care ne verifica biletele cumparate jos. Adriana isi descopera proaspat-dobandita frica de inaltime, iar Cristi face poze in jur. Interiorul farului ar fi putut fi o atractie in sine, nu stim daca mai este functional, dar pastreaza toate mecanismele si marea oglinda cu multe fatete. La etajul intermediar exista un fel de mini-muzeu in paragina, o vitrina in care zac cateva exponate vechi, in dezordine si fara explicatii.

Farul din Mamallapuram, Tamil Nadu, India

Ne-a mai ramas de admirat doar bolovanul aflat intr-un echilibru precar, numit „bulgarele de unt al lui Krishna” (Krishna’s Butter Ball). Il studiem pe toate partile, incercam sa-i aflam secretul, incercam sa-l impingem la vale. Baza e inconjurata de gunoaie si, la umbra lui, s-au adunat indieni si capre. E un fel de simbol al locului si trebuie sa spunem ca ne place. In afara de faptul ca a fost inscriptionat cu sute de nume si declaratii de dragoste si ca zace in gunoi, e o atractie foarte interesanta. Cautam unghiul perfect pentru o poza si asteptam sa se elibereze zona. Cateva capre incapatanate refuza sa plece, dar noi suntem multumiti de rezultat.

Bulgarele de unt a lui Krishna, Mamallapuram, Tamil Nadu, India

In afara parcului mai avem de vizitat doar „Penitenta lui Arjuna”. Petru ca am refuzat incapatanati invitatiile tentante ale „ghizilor” locali, nu stim pentru ce face penitenta si nici macar cine e Arjuna, dar putem sa admiram sculpturile si coloanele in liniste.

Penitența lui Arjuna, Mamallapuram, Tamil Nadu, India

Mamallapuram mai e cunoscut si ca locul unde se produc de generatii cele mai frumoase si faimoase sculpturi in piatra. Chiar si astazi e plin de magazine care vand statuete, de la mic la mare. Peste tot rasuna zgomotul ciocanelor si daltilor. Noi investigam preturile micilor elefanti si comparam. Suntem amuzati de incercarile futile ale abililor vanzatori de a ne baga pe gat produse de patru ori mai scumpe decat cel mai mic pret gasit de noi (care se va dovedi in final a fi si el destul de mare).

Atelier de sculpturi în piatră la Mamallapuram, Tamil Nadu, India

Ne rezervam o zi pentru plaja. De dimineata iesim hotarati sa imbratisam soarele si valurile. Imbratisatul va trebui sa mai astepte putin pentru ca, chiar langa apa, intalnim un camp minat cu rahati. Nu vrem sa insistam asupra imaginii, dar ne-am promis sa transmitem cat mai multe informatii utile, sincere si fara ocolisuri. Fara sa exageram nici un pic, din 5 in 5 metri, plaja e impodobita cu vestigiile artistic si strategic depozitate de pescari peste noapte. Numarul lor e greu de estimat si oricum nu ne sta mintea la numarat. Adriana topaie si evita scarbita gramajoarele iar Cristi se ocupa cu alte calcule legate de distanta dintre ele. Unele excremente sunt foarte apropiate si ma gandesc daca au fost facute la o anumita distanta in timp sau daca creatorii s-au tinut de mana in timpul creatiei. Am indraznit sa intram in apa la aproape 1km de zona minata, alaturi de alti turisti temerari.

Ne vom petrece prima parte a zilei intr-o balaceala continua si prajeala constanta. Pentru ca hotelul e foarte aproape, am plecat de acasa doar in costume de baie, fara camera, fara acte, fara bani, chiar si fara ochelari! Sentimentul de a nu avea grija lucrurilor pe care in general le caram dupa noi este absolut eliberator. Speram sa-l putem incerca si cu alta ocazie. O sa ne prajim bine pe toate partile si ne vom intoarce lenesi in camera.

Crima în Mamallapuram (Murder in Mamallapuram, fisherman killed), Tamil Nadu, IndiaDe dimineata, ne hotaram sa iesim sa luam masa. La intrarea in hotel ne intampina foarte agitat portarul/paznic/om de serviciu/manager. Ne explica in engleza lui ciudata ca a avut loc o crima. Omul e socat si, din cate intelegem noi, e prima de care se aude in zona. Intelegem ca e vorba de o lovitura salbatica din exterior, un grup organizat care a atacat si ucis liderul comunitatii de pescari. Iesim pe strazi si suntem luati prin surprindere de o atmosfera foarte ciudata. In primul rand, chiar langa hotelul nostru se afla casa victimei. In fata pragului, mai multe femei bocesc incet. Ne indepartam respectuosi dar strazile sunt si mai ciudate. Nici o tipenie de om, toate magazinele, toate restaurantele, toate tarabele sunt inchise. Nimic nu se misca. Ne indreptam catre centrul asezarii in speranta ca vom gasi un restaurant sau macar un magazin de unde sa luam apa. Totul e inchis, inclusiv micul supermarket. Ne vom decide sa facem o plimbare prin parc si vom manca mai tarziu ceva resturi in camera.

Aflam intamplator, de la un trecator, ca toate activitatile comerciale s-au oprit in semn de protest fata de crima. Nimeni nu-si va deschide astazi magazinul, nimeni nu va face afaceri. Ne trece un fior realizand cat de puternica si unitara este reactia comunitatii. Mai ales avand in vedere caracterul orientat catre turism al zonei. Pur si simplu turistii se plimba derutati de colo-colo, pana cand, intr-un final, se retrag in camere sau pe plaja.

E dificil sa aflam mai multe informatii. Dar ziua noastra nu s-a terminat. Cei cu stomace mai sensibile ar trebui sa se opreasca aici. Mamallapuram e foarte frumos, ai de vizitat in 2 zile o gramada de atractii interesante, toate sculptate ingenios in piatra iar plajele sunt frumoase, spatioase, cu nisip fin si crabi mici si speriosi.

Daca totusi esti hotarat sa citesti mai departe, seara noastra o sa fie putin ciudata. In primul rand pentru ca in fata casei a fost adus corpul victimei. E asezat pe o masa, intr-un acvariu de sticla. Trebuie sa spunem ca nu s-a acordat mare atentie la a cosmetiza sau a ascunde efectele atacului. Nu putem sa intram in detalii dar lovitura finala a fost o maceta in moalele capului. In jur par sa se fi adunat toti locuitorii oraselului. Cu cateva lumini puternice in varf de bat, se fac pregatiri pe care noi nu le putem vedea de unde ne-am asezat. Dupa multa vreme, cand deja e complet noapte afara, de pe o strada laterala isi face aparitia o structura mare, un cadru de lemn ca o potcoava, cu o baza pentru depus mortul si decorat din plin cu ghirlande de flori. Mai dureaza ceva si intregul ansamblu, impreuna cu defunctul, incepe sa se miste, carat de mai multe brate. In urma lui, toata adunarea se scurge incolonata pe o straduta ingusta. Ne uitam unul la altul si, fara sa mai stam pe ganduri, ii urmam hipnotizati. Suntem amestecati cu localnicii si parte dintr-un cortegiu funerar. Nu se vorbeste si calcam tot timpul pe flori. Iesim din localitate si, dupa o straduta foarte ingusta si neluminata, ajungem la o mica ingraditura. In fata e un fel de altar. Nu indraznim sa inaintam mai mult. E de ajuns sa vedem cum coroana de flori e data la o parte, cum rudele urla disperate si cum se aprinde focul. Dupa cateva minute, toti se intorc cu spatele si ni se face semn sa iesim. Pe langa noi trece cineva plangand in hohote si cu o secure  in mana. Mai multi il sustin de subtiori si il conduc inapoi spre casa. Ne ratacim de mai multe ori pe stradute si, intr-un bun sfarsit, ne vedem in camera noastra de hotel. Vom mai sta in Mamallapuram de ajuns cat sa vedem cum in fata balconului nostru se aduna foarte multi oameni in jurul catorva batrani care stau pe nisip. Dupa cateva zeci de minute, o buna parte din ei pleaca tipand si gesticuland. Presupunem ca s-a pus la cale protestul mentionat in ziar.

Experienta a fost foarte ciudata nu atat din cauza ritualurilor si comportamentelor observate cat prin atmosfera foarte apasatoare care a dominat pentru o zi toata localitatea. Desi in ziar nu se mentioneaza, cineva ne spune ca omul a fost ucis pentru ca nu a vrut sa-si vanda pamantul unui dezvoltator imobiliar. Nu putem decat sa speram ca micul Mamallapuram va rezista atacurilor de acest fel si va gasi metode sa se protejeze impotriva rechinilor imobiliari. Dar in acelasi timp, ar putea fi semnul unui viitor sumbru pentru pescarii care nu s-au adaptat inca vremurilor moderne…

O sa plecam de dimineata-devreme cu autobuzul, catre Bangalore, care nu era pe lista, ca sa ajungem in Mysore, care era pe lista. Dar o sa ne trezim pana la urma in Ooty.

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  Currently at home   Dec 23, 2023
  1. Oaw, deja ma simt de parca-as citi Agatha Cristie :)
    Pe de alta parte ma gandesc ca nu intamplator ati ajuns la acel hotel si ati fost martorii intregului ritual. Nu spun ca e ceva frumos, dar sigur memorabil este, in fond viata e cu rele si bune……
    Drum bun , astept urmatoarele trasee

  2. A fost cu siguranta ciudat, dar nu ne pare deloc rau ca am asistat la asa ceva. Atunci cand am ales sudul in defavoarea nordului (inclusiv Varanasi), ne-am gandit ca ratam ritualurile funerare de pe Gange. Dar am avut parte si de asa ceva si putem spune ca excursia noastra e mai „completa” in acest fel. Am ramas totusi cu inima un pic stransa gandindu-ne la viitorul coloniei de perscari in fata marilor „holiday resorts” care impanzesc acum multe zone de litoral ale Indiei… Sau poate ne bucuram ca am apucat sa-l vedem inainte de o atare transformare…

  3. Va multumesc pentru ca „m-ati luat cu voi”…mai ales ca locurile astea sunt un fel de tinta a proiectului meu.
    Frumoasa experienta si frumoase fotografii!

    Alexandra

  4. Eta na! V-ati tranformat acum in tree huggeri. De ce crezi ca este mai bine sa prinzi pesti (daca ii prinzi) si a nu stii daca ai ce sa oferi familiei in afara de 3 pesti otraviti de petrol fata de a lucra a hotel (chiar si pe bani putini) si a-ti lasa copii sa-si frece coatele cu oameni din occident si a veni in contact cu o civilizatia vestica. Nu cumva voi sunti subiectivi doar pt. ca VOUA v-a placut sa vedeti partea romantica a satului traditional de pescari? De crezi ca unui taran care trage cu un singur bou si un plug de lemn pe o bucata de pamant ii este mai bine decat taranului care nu a rezistat industrializarii si acum ara cu tractorul? Sigur, ala cu boul e mai pitoresc si i se ridica osanale pt. „Staruinta cu care iti pretuieste traditia”…cand de fapt el este un bou retrograd si incapatanat incapabil de schimbare.

    Nu zic ca asta e si in India unde ati fost voi acolo, dar eu acum ma cert pentru principiu. VOI ati vrut sa fugiti de resorturi asa vedeti asta prin lentila voastra deformata de un simt al romantismului turistic, fara sa luati in considerare ceea ce este poate cu adevarat bun pentru indianul ala.

    Dpdv meu este ca si cum ati dori ca India sa ramana saraca si murdara pentru ca ala este farmecul ei si daca ar fi luminoasa curata si impecabila ca un oras vestic atunci ar fi de cacao pt. ca si-a pierdut identitatea. F*&k identitatea daca ea vine cu pretul saraciei. Sanghai, Hong Kong, Singapore.. sau Dubai sunt mai nasoale acum decat in urma cu 30 de ani? Or fi..dar nu cred ca vre-unul din locuitori ar da decadenta vestica de acum pe malaria de acum 30 de ani?

    My 2 cents
    Andrei (sa vezi ce-ti fac la bere cand oi veni) :)

  5. Eh si tu acum… Pai indianul despre care vorbesti tu, „boul retrograd”, e mort si ingropat. Sau na, ars. Deci nu a fost vorba despre o alegere, ci despre o schimbare fortata. Si discutia e mult prea complicata. Intotdeauna vei putea pune in opozitie, pe de o parte, avantajele progresului (legate evident de nivel de trai, cultura, servicii de sanatate, acces la informatie) si, pe de alta parte, pastrarea valorilor traditionale. Tu ai ales sa faci apologia progresului, dar stii la fel de bine ca si noi ca sunt sacrificii de facut in ambele cazuri.
    Nu cred ca poti sa spui ca esti intotdeauna mandru de nesfarsitul ciclu al banilor in natura, ca esti perfect multumit cu agonisirea de bunuri materiale catre un scop necunoscut sau deseori neclar, ca esti fericit sa fii subtil manipulat zi de zi prin reclame, show-uri tv si masinatiuni politice…
    Crezi sincer ca familia pescarului ar beneficia in mod real? Despre ce discutam aici? Despre posibilele avantaje aduse unei familii de pescari sau despre imbogatirea rapida pe spinarea lor a unui mogul imobiliar?
    Si apropo de bou la jug, crezi ca indienii au uitat ocupata britanica? Spiritul lui Gandhi pare sa fie destul de viu pe aici, e normal sa existe rezistenta la influente „civilizatoare” de acest gen.
    Ar fi o ipocrizie din partea mea sa-mi fauresc o imagine de „pastrator al traditiilor” sau „nostalgic al originilor”, avand in vedere ca am si eu credit la o banca, folosesc sistemul financiar si el se foloseste de mine, sunt inconjurat de gadget-uri mai mult sau mai putin utile pe care le folosesc zilnic si, peste toate astea, lucrez ca web developer, intr-un domeniu prin definitie virtual si rupt de „traditie” si „origini”. Dar asta nu inseamna ca nu ma intreb cateodata daca mortul nu era mai fericit decat mine…

    Cristi

    P.S. Propunerea cu berea ramane in picioare.
    Bring it on, bitch! ;)

  6. Citind pe indiamike, am gasit urmatoarea chestie:

    Cand te duci intr-o alta tara in calitate de calator, de turist, te duci pentru a te integra in realitatea de acolo, nu pentru a o schimba.

    Mie imi place cum povestesc C&A.

  7. Lol. Evident nu sustin modul prin care preluarea imobiliara s-a desfasurat in experienta voastra, ci pur si simplu doream sa ridic problema unui alt posibil punct de vedere. Acum, aici, imi dau seama ce important este sa ai contact zi de zi cu o cultura vestica, sa adopti ce este bun in defavoarea modelelor balcanico-latine sau din potriva sa patrezi ce este bun (foarte putine dar sunt cateva).

    Traditia este amuzanta si foarte buna pentru turism si sunt de acord ca trebuie pastrata (asa cum tii multe exponate in muzeu). Este un simbol al civilizatiei si al culturii unui popor, dar nu cred ca trebuie aparata cu pretul progresului. In Olanda de exemplu aveau ferme unde fermierii umblau cu saboti de lemn in picioare, dar era ferma turistica si faceau branza traditional de show. In spate era ferma adevarata cu tractoare si vaci mulse electric. Aici, populatia maora are la un fel de muzeu un spectacol specific polinezian. Cu fuste de paie, topoare de lemn, limbi scoase, dansuri specifice popoarelor canibale (yummy). Au un sat traditional din paie (gen Robinson Crusoe) si danseaza haka in fata lor. Foarte frumos. Isi pastreaza traditia. La 5 isi schimba hainele, se duc la Take Away si iau un fish and chips. Daca ii intrebi daca s-ar intoarce pe vremea lui Hook sa stea in colibele alea de paie, sa nu aiba fier si metalurgie, sa manance nuci de cocos si sa umble cu fusta de paie cand afara sunt 0 grade cred ca te-ar manca (la propriu) :) La fel si aborigenii care acum stau in aer conditionat si nu in Outbackul australian. Niciunul din aceste schimbari nu au fost aduse cu frumosul pt. ca ei vroiau sa-si pastreze traditia dar acum au fost imbratisate, si desi politic li se da voie sa traiasca traditional, niciunul nu vrea asta. Prefera sa danseze popolar de la 8am la 5pm :D

    Chiar crezi ca daca India isi pastra influentele britanice, acum nu er fi fost mai avansata? Nu zic ca englezii nu erau corupti (evident ca erau) dar timpurile se schimba si acum tarile anglo-saxone sunt cele cu coruptia cea mai mica. Si Cristi, este imposibil pentru mine sa spun in cuvinte ce inseamna o tara, chiar si mai saracuta, dar in care se munceste responzabil si FARA CORUPTIE.

    Mortul mai fericit ca voi? C’mon!!! Cat timp crezi ca ti-ar trebui sa te plictisesti sa traiesti intr-o coliba in Fiji, Tonga sau Samoa? Fara acces la net. Fara acces la spitaluri decente (nici chiar cu spaga). Nu ai camera foto cu care sa o faci pe artistul (nu e provocare). Nu ai nici aragaz, nici masina de spalat. Nu ai nici masina si nici bicicleta cu 16 viteze, doar una veche, ruginita care abia se tine la incheieturi. De multe ori nu ai nici metode de contraceptie. Si iata cum visul tau civilizat de a sta cu Adita la umbra unui palmier intr-un paradis tropical se transforma foarte repede in cosmar. Vei fi fericit un timp si multumit de statutul vostru paradisiac. Apoi copii incep sa curga. 50% din ei mor la nastere sau inainte de 5 ani. Pampers nu ai ca esti traditional. Asa ca speli chiloti de mana ca n-ai masina. Daca unul din voi s-a imbolnavit iei bicicleta si mergi N-spe kilometri pana la dispensarul satesc sa iei o aspirina la pret de caviar (pt tine cel putin). Dupa toate astea te intorci acasa (daca e vremea cicloanelor te ploua bine pe drum). Te asezi la umbra cu Adita si cei 7 copii care daca ati fi avut mai mult noroc ar fi fost ori 14 ori 1, 2 sau cati ati fi planificat voi, si mancati un orez cu lapte de nuca de cocos. In timpul asta, prin fata colibei voatre trec doi hipsteri de bucuresti (nu, nu voi) si desi ei au acasa tot ce le trebuie se apuca sa va invidieze pt. viata voastra linistita si ce fericiti sunteti voi ca desi nu aveti niciunele pretuiti lucrurile mici. Intelegi ce vreau sa spun acum Cristi cu pastrarea traditiei si fericirea pe care ea ti-o da?

    Depinde cum privesti tu problema. Tu alegi s-o priveti prin latura ei afectiva. Ii invidiezi pt. traiul simplu si ti l-ai dori si tu, dar daca ar fi sa-l adopti, tu nu ai indeparta toate lucrurile tehnologice ce acum te inconjoara, ci ai face un melanj, ai transferma traiul ascetic dorit intr-un hibrid tehnologico-traditional. Ai pastra Ipod-ul pt. muzica dar ai arunca Kindle-ul pt. ca preferi sa citesti o carte pe care ai simti-o. Tu ai acest lux de a alege si de a te imagina in locul lui si al familiei lui. Tu iti inchipui viata lui si incerci sa-ti imaginezi ce frumos ar fi fara mobil si clienti enervanti cu putin peste prins dimineata din ocean si prajit la un jar portocaliu seara la apus cand voi doi va tineti de dupa talie si un sal moale va acopera. El in timpul asta nu vede traiul lui romantic dar da orice pt. un spray care sa tina tantarii departe si copii lui malaria free. Doua puncte de vedere diferite. Ce fericiti eram noi inainte de ’89, nu?

    Gotcha,
    A.
    PS: Berea la anu’ poate, dar daca nu terminam discutia pana atunci o reluam atunci.

  8. Vroiam sa zic TL;DR, dar de fap am citit tot. Si tot nu sunt de acord. Dupa mine, o traditie pastrata „artificial”, asa cum descrii tu, isi pierde complet sensul si nu mai are valoare decat ca amuzament pentru turisti. Si tocmai aici cred ca sta mica noastra neintelegere. Traditia „reala” iti este inaccesibila tie (si mie, de altfel) pentru ca tu nu poti privi lumea prin ochii indianului. Sau na, prin ochii celui care o practica. Pentru omul respectiv, ea are valoare de „realitate” si, in principiu, nu vrea si nu are de ce sa o inlocuiasca cu jucariile tale vestice. Chiar daca e vorba de siguranta si sanatate, un om traditional in adevaratul sens al cuvantului nu va fi interesat de ceea ce-i propui tu.

    Legat de ’89… Nu e deloc relevant. In comunism nu traiam „traditional” defel. As zice ca perioada comunista este chiar un argument in favoarea mea, pentru ca este o doctrina relativ moderna, care a negat multe traditii.

    Lasand doctrinele, teoria si principiile la o parte, exemplul tau de „revenire la viata simpla” atinge intr-adevar o coarda sensibila. Pentru ca mi-am pus si eu intrebarea daca asa ceva functioneaza si practic. Din pacate, inca nu am un raspuns, dar te tin la curent… Nu sunt idiot, nu vreau sa traiesc in secolul 21 ca in secolul 16. Sunt un copil al societatii in care m-am nascut si nu vreau sa neg timpul in care traiesc, oricat de atragatoare si romantice ar fi anumite „origini” sau traditii. Dar „hibrid-ul” tau se poate numi si compromis si nu vad nimic rau in asta.

    Cred ca discutia de fapt se reduce (din pacate) la ceva foarte simplu (si ireductibil): sacru versus profan, cum ar zice dl. Eliade. Experienta sacra, „traditia”, iti este definitiv si irevocabil inaccesibila tie, ca om profan. Probabil efectele acestei scindari sunt si motivul pentru care cultura si modul de viata indian ne-au suprins atat de mult. Pur si simplu anumite concepte (chiar daca diluate si aproape de nerecunoscut) supravietuiesc in viata lor de zi cu zi si sunt de neinteles pentru neinitiati ca noi.

  9. Mai avem un singur episod din India, dar ne-am impotmolit putin… Si pe urma cateva concluzii, statistici, chestii despre mancare si cheltuieli.
    Am stat si in Moscova doua zile, vrem sa ne intoarcem pentru o vizita cum se cuvine. Mie mi-a placut, contrast puternic (si zapacitor) cand treci din Delhi in Moscova. Dar a nins in continuu (si noi veneam de la 35 de grade) si aveam si-o gaura in papuc…
    Am apucat sa vedem Piata Rosie si sa petrecem ore bune prin metrou. O sa punem niste poze.
    A, era sa uit: Hristos a inviat ;)

  10. Pot fi de acord cu asta. Singura problema este ca eu cred ca 99% din indienii traditionali ar arunca toate obiceiurile pe geam daca ar putea accede la stilul tau de viata. Cred ca pui foarte mult accent pe traditie fara a o privi ca pe carja existentiala care este. Cu alte cuvinte, a pleca fara apa in desert, generatii intregi au observat ca este o imbecilitate. Asa ca s-a format obiceiul sa iei apa cu tine in o anumita plosca, facuta intr-un anumit fel si eventual murmuri si 3 cuvinte. Repetat de nenumarate ori in nenumarate generatii aceasta devine traditie. Consider ca in acest secol, exista traditii care nu mai reprezinta nici o motivatie si ar trebui doar pastrate de fatada in muzeu. In acelasi timp, exista traditii culturale care te definesc ca identitate nationala si de care te legi poate psihologic. Ca tot trecu acum Pastele, eu, ateu, am sarbatorit oarecum pastele pt. ca ma identifica ca roman intr-o mare de straini. Am facut salata de beuf, am facut cozonat si oua rosii. A fost pur si simplu un gest menit sa ma lege de trecutul meu.

    Ma rog, am divagat foarte mult de la ce imi atrasese mie initial atentia si acum o dam in balarii. Daca ai ajuns la Sacru si Profan e clar ca s-a mers prea departe. LOL.

    Pe langa asta, cand mai puneti un nou episod pe blog? Ceva din Moscova ati vizitat?

  11. India este intr-adevar incredibila, si ma bucur ca voi doriti sa impartasiti cu ceilalti si experientele voastre, nu doar fotografiile (cum fac alti calatori :D). Felicitari!

Comments are closed.