India, pe plaja din Kovalam

Suntem niste calatori fericiti, usor bronzati si relaxati. Am petrecut 5 zile minunate in Varkala, lenevind pe plaja si incercand multe feluri de mancare indiene. Astazi plecam spre Kovalam, o locatie cu o faima asemanatoare, turistic si cu o plaja frumoasa. In Kovalam se incheie traseul nostru in statul Kerala (Kochi, Allepey, Varkala, Kovalam) si vom trece in Tamil Nadu.

Drumul este deja o rutina. Aceleasi trenuri (de data asta nu avem rezervare, vom cumpara un bilet de la gara cu 10 minute inainte sa vina trenul, foarte ieftin (21 Rs biletul), dar nu vom avea loc rezervat) cu diferenta ca, in acest vagon, printe ventilatoare, exista un LCD montat in tavan si, fara exceptie, zeci de guri cascate catre telenovela indiana care ruleaza. Avem totusi noroc sa gasim un loc si calatoria de vreo 2 ore se desfasoara fara evenimente, in tipetele, plansetele si acordurile coloanei sonore a telenovelei.

Din Varkala nu poti ajunge direct cu trenul in Kovalam. Coboram la Trivandrum (celalalt nume este Thiruvananthapuram), capitala statului Kerala. De aici, dupa o plimbare scurta pe strazi aglomerate, ajungem la East Fort, de unde se iau autobuzele (cu aer conditionat) catre Kovalam cu 26 de rupii de cap de om. Dupa 13 km coboram in Kovalam. Nu avem o harta la indemana si am uitat sa notam adresa hotelului. Dar avem vag in minte, o harta de la hostelbookers cu locatia. O luam la picior, cu rucsacii in spate, bazandu-ne pe proaspat-dobanditul „instinct de turist”. Care esueaza in acest caz. Harta pe care o aveam noi in cap arata o strada laterala la dreapta. Noi ne-am trezit langa plaja, intr-un capat de drum, fix langa o moschee. Dar Kovalamul e mic, nu se poate sa ne fi abatut prea mult. O luam pe o poteca in panta abrupta si, foarte curand, ne trezim pe niste stradute foarte inguste, cu multe case unde, in ganguri mai mici de un metru, femei pe vine spala, gatesc si palavragesc, copii mici plang sau se joaca. Intrebam de hotel cand intalnim un grup de femei galagioase si, dupa cateva schimburi de replici intre ele, este desemnat un mic ghid pe bicicleta care ne va conduce pe drumul bun. Continuam pe stradute, la deal si la vale. La fiecare colt de strada se lasa tacerea cand trecem si, din fiecare gang, suntem priviti de multe perechi de ochi. Zambim, zambim, zambim. Ajungem dupa cateva minute si ne simtim datori a ne aratam aprecierea catre micul ghid. E primul bacsis pe care-l dam in India si, culmea, de data asta nici macar nu a fost cerut. Intram in curte pe o poarta care scartaie. Hotelul arata decent, multe spatii deschise si coloane subtiri albe. Suntem intampinati de un indian foarte negru si foarte lent. Are o fata de om bun si e foarte serviabil. Suntem condusi catre camera 205 si, foarte curand, ne bucuram de un dus rece. Avem aer conditionat, pe care nu-l vom folosi pentru ca am ajuns sa preferam ventilatoarele de tavan. Am platit 1030 de rupii (cam 20$) pe noapte. E clar mai curat, avem un balcon cu sezlong si masuta, televizor la care nu ne uitam si o baie mult mai curata decat restul. Plus mini-frigider! Evident, totul este la standarde indiene. In Europa, probabil am fi facut 20 de reclamatii sau nu am fi acceptat camera. Oricum, e cea mai spatioasa si mai curata camera in care am stat pana acum in India (vezi si albumul de poze de la finalul articolului).

Vrem sa facem o prima vizita plajei si iesim din hotel, pe scurtatura de pamant indicata de manager. Am subestimat totusi puterea soarelui. Dupa 5 minute ne topim de caldura si ne hotaram sa facem doar o mica plimbare de-a lungul ei. Ne oprim pentru un soda simplu si un lime soda la un restaurant aproape gol. La cateva mese distanta priveste in zare un cuplu interesant. Ea are 125 de ani si niste ochelari mari de soare sub o palarie alba cu boruri largi, el are 21, e indian si e negru ca dracul. Nu le cunoastem povestea, dar ne place sa speculam, asa ca inventam cateva scenarii improbabile ca sa treaca vremea. O sa ne intoarcem in camera unde vom dormi ca niste butuci pana dupa-amiaza.

Dupa-masa o sa iesim iar la adulmecat. Pe plaja, un sir lung de pescari trag de o sfoara cu un capat in mare. Stam si ne uitam cateva minute dar munca pare sisifica si nu avem rabdare sa vedem ce e la capat. Presupunem ca e un navod in care au prins o balena. In apa sunt flori de la ofrande. Intr-un templu se desfasoara niste festivitati. Mult zgomot, doua ritmuri de tobe, lumini puternice si un amestec strident de culori. Sunt agatate ghirlande de flori si banane. In fata scarilor sunt insirati papuci.

A doua zi, dupa micul dejun (toast cu unt si gem, omleta si un ceai bun cu lapte, sau lapte cu ceai) indeplinim formalitatile de checkin. In toata Kerala, cei care ofera gazduire pentru straini, sunt obligati sa faca doua seturi de copii dupa pasapoarte (care se trimit in plicuri catre politia locala si statala) si sa ne inscrie intr-un catastif mare-mare, care trebuie sa contina: nume, numar pasaport, data emiterii, data vizei, motivul calatoriei, de unde venim si incotro ne indreptam, cand am intrat in India si cand vom pleca, sexul, varsta. In afara de numarul la pantof, stiu tot despre noi. Ni se explica simplu ca pot veni oricand controale care vor cere toate aceste informatii.
Mergem pe plaja pentru ca inca suntem albi ca telemeaua in comparatie cu localnicii. Avem chef sa ne prajim putin (in soarele de dimineata) si sa facem bai. Plaja e misto si aproape goala. Pe ici pe colo sunt barci pescaresti cu acoperis din frunze de palmier. O sa ne balacim cateva ore bune, o sa intram in vorba cu o familie mixta ruso-indiana, o sa facem poze.

Pe inserat ne indreptam catre un far din partea opusa a plajei. Pe drum o sa fim asaltati de un grup de indieni care vor sa faca o poza cu Marele Om Alb. Le facem pe plac. Pe plaja, turisti lenesi (multi pensionari) zac sub umbrele. O baba curata ananas pe margina drumului si-l vinde turistilor. Dintr-o taraba mobila sa vinde porumb fiert, boabe, la pahare mici de carton. Urcam panta pana la far. Apusul se vede misto de aici, in spatele palmierilor. Nu putem sa vizitam farul pentru ca am ajus chiar la 17:00, ora de inchidere. Tot acum observam o moschee verde in departare si ne propunem o plimbare pana acolo.

Fara sa stim, ne vom indrepta spre Vizhinjam, un sat de pescari lipit de Kovalam. Daca in Kovalam turistii se lafaie pe plaje si in restaurantele special concepute pentru ei, la nici 500m distanta faci trecerea catre un peisaj dezolant absolut uimitor. Satul se intinde de-a lungul unui drum catre o mica peninsula, in capatul careia se gaseste moscheea verde. Barbatii si-au adus barcile acasa, femeile se ocupa de treburile gospodaresti printre casele incropite din tot felul de materiale si peticite, copiii murdari se joaca impreuna cu caprele pe mormanele nesfarsite de gunoi. Unii dintre copii roiesc in jurul nostru, intind mana si cer un „school pen”. Este modul lor de a cersi pastrandu-si in acelasi timp demnitatea.

O sa vizitam moscheea verde, o sa-i facem poze si o sa ne intoarcem pe acelasi drum trist si apasator. Este pentru prima oara cand vedem intr-adevar saracia Indiei, cand iesim din zona de confort a turistului normal. E un pic zapacitor, dar ne asteptam si la asa ceva. Nu am ales India doar ca sa bem cocktail-uri in hamace. Am ales-o pentru ca este o experienta pe mai multe planuri.

Drumul nostru va continua catre Kanniyakumari, cel mai sudic punct al Indiei.