Continuăm micul nostru ghid neoficial al frumoasei insule Langkawi, unde am petrecut câteva luni ca voluntari și ca turiști. Dacă nu ai facut-o încă, poate vrei să citești partea întâi sau partea a doua.
În acest articol:
Vârful Gunung Raya
În mijlocul insulei Langkawi tronează Gunung Raya, vârful care îți oferă o priveliște panoramică asupra insulei (într-o zi senină). Se poate ajunge sus pe o șosea șerpuită (câteodată învăluită într-o ceață răcoroasă și misterioasă), mai degrabă cu un scooter decât pe jos. În vârf găsești un complex hotelier, un turn de observație și câteva mari antene de metal. Alege-ți o zi senină pentru vizită, altfel vei fi complet înconjurat de o pătură pufoasă de nori. Și nu uita să-ți revendici ceaiul gratis în vârful turnului, de la micul angajat nepalez. Urcarea în turn costă 10 RM.
Parcul Kampung Buku de lângă Gunung Raya
Ne aducem încă foarte bine aminte de țiuitul strident și neîncetat al cicadelor din copaci. Și nici n-o să uităm prea curând varanul imens care ne privea sfidător de dincolo de lacul cu nuferi. Totuși, dacă îți obișnuiești timpanele cu zgomotul și treci peste frica de șopârle uriașe, aleile parcului sunt un loc foarte plăcut pentru o plimbare sau pentru o bălăceală în apele răcoroase ale râului. Pe când eram voluntari la „grădină”, am întâlnit doi aventurieri cu chef de ducă, așa că am explorat împreună traseul tăiat prin junglă care duce din parc până în vârful Gunung Raya. Noi și vietățile (inofensive) ale junglei. Intrarea este liberă.
Parcul este situat aproape de Mardi Fruit Farm. Dacă eşti pentru prima dată într-o ţară asiatică îţi recomandăm o vizită la fermă. Vei vedea cum arată copacul de starfruit, papaya, jackfruit și durian, mango, rambutan şi altele despre care poate nu ai auzit. În preţul biletului de intrare este inclusă o plimbare cu microbuzul prin livadă şi degustarea fructelor de sezon. Preţul biletului este 25 RM pentu adulți
Mahsuri Tomb
Insula pare a fi legată de legenda unei fete, care spune, pe scurt, că tânăra Mahsuri a fost acuzată pe nedrept de adulter și ucisă cu un cuțit. Nevinovată fiind, Mahsuri a blestemat insula pentru 7 generații. Nu știm cum se calculează o generație, dar mulți localnici își exprimă ușurarea că, în sfârșit, perioada nefastă s-a încheiat, iar Langkawi este acum o insula prosperă.
În centrul insulei, există un complex denumit Makam Mahsuri, sau mormântul lui Mahsuri. Recrează parte din satul în care a trăit eroina, și scene din viața de zi cu zi de atunci. Casele tradiționale pot fi vizitate și complexul oferă o plimbare plăcută pe aleile umbroase. Ca bonus, poți să vezi de aproape o pasăre-rinocer și doi păuni frumoși în captivitate.
Biletul de intrare e 15 RM.
Pasărea-rinocer, cu un cioc destul de puternic!
Island Hopping
Langkawi este un arhipelag cu 99 de insule. Aşa zic ei, noi nu am stat să le numărăm. Doar trei sunt locuite: insula principală, unde se găseşte aeroporul, orasul Kuah şi majoritatea obiectivelor administrative şi turistice, insula Tuba (Pulau Tuba) în sud şi o insulă-resort (Pulau Rebak Besar). Turul cu barca nu te poartă decât pe două dintre insulele din sudul arhipelagului, altele decât cele amintite. Poţi ajunge cu o barcă privată şi pe plajele altor insule, cum am făcut noi în croazieră, însă nu poţi explora jungla deasă şi virgină de unul singur.
Tururile organizate pleacă dintr-un port mic (Awana Porto Malai Jetty) situat la sud de zona turistică Pantai Chenang şi Pantai Tengah, dar majoritatea operatorilor oferă transport gratuit de la hotel până în port. E bine să fii încălţat cu flip-flops şi să te descalţi la îmbarcare şi debarcare deoarece în port nu există ponton, iar nisipul mâlos înghite zilnic sute de papuci de turişti. În port vânzătorii de papuci au o afacere înfloritoare. Turul insulelor durează 2-3 ore. Poţi lua cu tine ceva de băut, o gustare, dar să nu uiţi costumul de baie, prosopul şi loţiunea de protecţie solară, echipamentul pentru snorkeling (opţional) şi aparatul foto.
Prima oprire se face pe insula Dayang Bunting. Aici se află Împărăţia mică a maimuţelor şi noi suntem doar intruşi cu bunătăți în buzunare. Aici a avut Adriana ocazia să ţină o maimuţă în braţe… fără voia ei. Mergeam în faţa ei cu camera la gât, concentrat să fac poze, când deodată o aud pe maimuţa bipedă strigându-mă. Mă întorc şi dau să fotografiez, dar mă răzgândesc: o maimuţă stătea atârnată de gâtul Adrianei şi încerca agresiv să ajungă la doza de suc de ananas pe care Adriana o ridica deasupra capului. Ca să rezolv problema am luat doza de suc şi am plecat. Maimuţele se despart nemulţumite, una primește un șut în fund de la cealaltă.
Aici se află lacul fecioarei borțoase (Lake of the Pregnant Maiden), un lac cu apă dulce separat de mare printr-un perete de stâncă. Cocoţat pe perete poţi vedea marea albastră într-o parte şi lacul înconjurat de creste împădurite de junglă în cealaltă parte. Ca să ajungi în acest punct trebuie să mergi în stânga pontonului construit peste apele lacului. Aici alte maimuţe, cele negre cu ochelari albi, te urmăresc printre crengile copacilor. În semn de respect se joacă cu puţa şi uneori fac pipi fix deasupra podului pe care mergi, pentru că acolo le-a lovit nevoia (sic!).
Timp de o oră poţi să înoţi în lac, să te plimbi pe ponton sau să încerci să desluseşti profilul fetei gravide în coama munţilor care înconjoară lacul. Nu uita să te întorci la timp pe ponton pentru plecare.
În drum spre următoarea insulă se face o oprire pentru a hrăni vulturii. Cârmaciul scoate o cutie cu resturi de peşte şi le aruncă în mare sub ochii vulturilor ce planează în zbor. Dacă ai noroc vulturii vor plonja chiar lângă barca ta să-şi înhaţe prada cu ghearele. Parcă e un spectacol de care ne-am fi putut lipsi… Se purcede destul de rapid spre următoarea oprire.
Insula Beras Basah are o plajă mare cu nisip fin, cu crabi ascunşi în cochili împrumutate şi bucăţi de corali morţi aduşi la mal de valuri. În sudul plajei este o zonă care se pare că e interesantă pentru snorkeling. Noi nu ştim pentru că nu am venit pregătiţi, dar erau destui amatori. Insula asta şi în special zona de plajă este Împăraţia mare a maimuţelor. Trebuie să te asiguri că nu ai la vedere lucruri care să le atragă atenţia. Sunt foarte şmechere şi dacă ştiu că ai ceva bun în geantă, profită de neatenţia ta pentru a cotrobăi.
Turul costă 35 RM de persoană.
[aici ar trebui să fie video 989 si 998] – mda, nu am mai avut timp să prelucrăm și video; poate mai încolo…
Plajele
Langkawi este prima insulă tropicală pe care am vizitat-o şi cea pe care am petrecut cel mai mult timp, aşa că nu excludem posibilitatea de a fi un pic subiectivi cănd vine vorba de frumusețea ei… Plaje mai frumoase am mai întâlnit poate în Papua, în Kri, dar sălbăticia şi izolarea lor, care nouă ne-au plăcut atât de mult, ar putea să nu fie pe placul tuturor.
Plajele din Langkawi însă au toate ceva diferit şi cu siguranţă cel puţin una dintre ele poate mulţumi turistul exigent. Preferatele noastre sunt Tanjung Rhu şi Berjaya. Ambele sunt ocupate parţial de resort-uri de 5 stele, dar ai acces fără probleme pe plajă şi chiar în hotel, doar pentru că eşti alb şi probabil ai buzunarele doldora de bani.
Plaje pustii, plaje turistice cu terase, plaje private, plaje retrase pe celelalte insule ale arhipelagului, plaje cu nisip negru şi cu vedere către un combinat de ciment dezafectat, toate cu apă caldă şi relativ curată. Langkawi are plaje pentru toate gusturile.
Apa mării e foarte rar cristalină sau transparentă şi snorkeling-ul nu aduce satisfacţii. Pentru amatorii de snorkeling există agenţii care te duc cu barca în Pulau Payar sau poţi să mergi în Thailanda, în Koh Lipe (în sezon există bărci rapide şi birou de emigrari în portul Telaga din Langkawi).
În Langkawi nu facem topless sau nud, pentru că este o ţară musulmană şi e frumos să respectăm tradiţiile locale. Dar cu bikini e obișnuită toată lumea pe plajele turistice.
Avem un articol complet despre plajele din Langkawi, vizitate și testate personal.
Mall-urile
În notițele lui Cristi găsesc „Mall-uri: nu ştiu ce o să scriem aici„. Bărbaţii ăștia…
Langkawi este o combinaţie foarte interesantă între conservatorism şi modernism. În sate, casele bătrâneşti malaeziene, cu bârne din lemn sculptat, se sprijină pe piciorange deasupra pământului inundabil, iar în oraş sau în zonele turistice, magazine luxoase vând ciocolată fină şi licori rare la preţuri de duty-free. La mall sau în parc, familii de musulmani şi arabi tradiţionalişti îşi plimbă femeile îmbrobodite laolaltă cu familii de chinezi sau europeni îmbrăcaţi sumar.
Acelaşi mix îl regăseşti şi când vine vorba despre mall-uri. În anumite privinţe sunt mai interesante decat mall-urile noastre, dar nu sunt la fel de curate şi de sclipitoare. Ar putea fi considerate decente. O altă deosebire ar fi că în reprezentanțele celor mai scumpe brand-uri, vei întalni frecvent la cumpărături doamne foarte elegante, ascunse până în vârful nasului sub un cearceaf negru a cărui etichetă aurită puțin vizibilă menționează subtil „Gucci”. Sunt femei din Orient venite în vacanţă şi la cumparaturi la fel ca noi.
Pentru mine a fost destul de dificil să găsesc îmbrăcăminte interesantă. Croiala este diferită de cea vestică. Dacă ai o siluetă fusiformă şi nici nu ai bust (pronunţat), atunci s-ar putea să ai noroc şi să ţi se potrivească hainele pentru chinezoaice. Pentru mine (Adriana, nu Cristi) a fost o problemă să găsesc cămăşi cambrate cărora să nu le pocnească nasturii în dreptul ţâţelor. Deşi ţesăturile sunt frumoase şi de calitate, croiala „sac” a hainelor concepute pentru malaeziencele musulmane va fi şi mai greu de inclus într-o garderobă de europeancă. Dacă îţi plac eşarfele însă, vei găsi aici cele mai frumoase, mai variate şi mai atractive modele; este extrem de greu să alegi.
Pentru o experiență interesantă, îţi recomand să probezi un hijab. Poţi alege orice culoare sau nuanţă, deoarece în Malaezia religia islamică le permite femeilor să-şi asorteze hijab-ul cu ţinuta. Eu l-am încercat şi mi s-a părut că nu-mi vine tocmai bine, însă localnicii, femei sau bărbaţi, s-au arătat extrem de entuziasmați de felul în care arătam. Nu am înţeles încă ce rost au saloanele hair-stiliștilor locali. Poate sunt doar pentru expaţi şi chinezoaice, dar au destule.
Lasă-ţi loc în bagaj pentru câteva perechi de pantofi. Există o diversitate foarte interesantă şi de calitate pentru ambele sexe. Haine pentru bărbaţi se găsesc fără probleme. Dacă al tau domn nu are chef să împacheteze prea multe bagaje, nu-ţi fă griji. Pentru el găseşti orice. Mai ales electronice.
Recitind, am realizat că poate nu sunt eu persoana potrivită să povestească despre mall-uri şi shopping. Ca să fie clar că Langkawi este o destinaţie pentru cumpărături trebuie să-ţi spun că există foarte multe magazine de valize şi valijoare. Europenii şi asiaticii, veniţi cu bagaj sau fără, îşi (mai) cumpără o valiză şi pleacă cu ea doldora de cumpărături.
Supermarket-urile sunt foarte bine aprovizionate. În special cele din mall-uri. Nu trebuie să-ţi aduci nimic de acasă. Găseşti aici orice. Evident, produsele de import sunt mai scumpe, însă foarte rar s-a întâmplat să depășească prețurile cu care suntem obișnuiți în țară. Produsele lactate nu sunt la fel de apreciate şi se găsesc într-o gamă restrânsă, dar se găsesc. Iaurtul e foarte lichid şi întotdeauna îndulcit, laptele UHT e relativ ieftin, iar cel proaspat foarte scump (aproximativ 15 lei/litru). Gama de mezeluri este de asemenea foarte restrânsă şi neatrăgătoare prin culoare şi ambalaj. Cele foarte puţine pe care le-am încercat (marca Sailor’s) erau bune la gust. Carnea de porc nu se găseşte în magazin. Poţi servi feluri de mâncare cu carne de porc doar la câteva dintre restaurantele chinezeşti de pe insulă.
Atenţie la produsele cosmetice! În Asia (India, Indonezia, Malaezia – pe unde am fost noi) am observat că săpunurile, deodorantele şi cremele îți dau toate fair skin. În general, gamele de produse cu efect autobronzant de la noi au game surori cu efect opus pentru piaţa asiatică. Citeşte cu atenţie etichetele, ar fi păcat să-ți pierzi bronzul la duș. Evident, glumim, n-o să-l pierzi. Dar dacă te uiți la reclame rămâi prost. Nivea vinde aceeași cremă în Europa cu efect de bronz auriu și în Asia cu efect de înălbire, cum se vinde la noi detergentul.
Produsele locale sunt mai bune şi mai ieftine decât cele de import. Laptele de soia pe care l-am băut aici este mai bun decât orice lapte de soia pe care l-am băut vreodată. Laptele de nucă de cocos se găseşte proaspăt la piaţă sau la colţ de stradă, iar cel pasteurizat în tetra-pack merge excelent la un curry sau într-un cocktail cu rom Malibu. Biscuiţii din făină de orez sunt delicioşi şi un sac (30/50 cm) de tăiţei chiezeşti de orez costă doar 2-3 lei. Au un sos de soia gros şi dulce extraordinar de gustos şi un sos dulce picant numai bun de mâncat pe pâine. Apropo de pâine. Pâinea feliată este dulce ca un cozonac, la fel şi chiflele pentru humburger-i. Există o brutărie franţuzească la Teow Soon Huat Mall (mall-ul cu cinematograf) în Kuah dacă mori de poftă după pâinea de acasă. Totuşi un roti preparat proaspăt chiar sub ochii tăi in stradă mi se pare o alternativă bună.
Pentru că este o insulă duty-free, alcoolul, cafeaua, ţigările, ciocolata şi multe altele sunt foarte ieftine. Electronicele şi electrocasnice sunt de asemenea mai ieftine ca în România. La fel şi vesela, tacâmurile, lenjeria, etc în caz că te hotărăşti să te stabileşti pe-acolo. În general cam totul este un pic mai ieftin ca acasă.
Cele mai multe mall-uri sunt în Kuah, singurul oraş de pe insulă. La Billion, mall-ul pentru localnici, găseşti tot de vrei de la nasturi şi Essence of chicken (un medicament local) până la jeanși Levi’s. Cele mai luxoase sunt în Pantai Chenang, în zona turistică. Evident cele din Kuah sunt mult mai ieftne decât cele din zona turistică. Kuah este un oraş port, fară plaje sau prea multe activităţi atrăgătoare pentru turişti.
Piețele de noapte
Indiferent pentru ce perioadă te afli în Langkawi, piaţa de noapte este o experienţă interesantă, mai ales dacă nu ai mai fost prin Asia. Este aglomerată, dar poate fi considerată „civilizată” pentru Asia de sud-est. Poţi să cumperi suveniruri, îmbrăcăminte, încălţăminte, eşarfe, parfumuri, legume, fructe, etc… Găseşti aproape orice la piaţa de noapte, produse locale interesante şi de calitate, dar şi falsuri grosolane.
Noi o recomandăm în primul rând pentru mâncarea tradiţională preparată chiar acolo în faţa ta. La tarabele cu mâncare se îngrămădesc localnicii care au obiceiul de a mânca în oraş. La piaţa de noapte e mai ieftin un pic decât la restaurant, dar totul e la fel de gustos. Normele de igienă nu se ridică la standarde europene (nici la piaţă, nici la restaurant), dar mâncarea este proaspăt preparată şi aromele extrem de îmbietoare.
Night Market îşi schimbă locul în fiecare seară. Marţea şi sâmbăta este în Kuah, în restul zilelor în alte puncte de pe insulă. În general pe hartă sau pe ghidul insulei găseşti informaţii precise despre locul unde are loc piaţa de noapte în fiecare zi. Prima dată noi nu am cumpărat nimic, suspicioși din fire. A doua zi, am ajuns aşa de devreme că vânzătorii abia îşi instalau tarabele. Am mâncat din toate şi nu ne puteam opri. Totul a fost aşa de bun… Am ajuns acasă munţumiţi şi îmbuibaţi. Dacă ești curios, avem un articol dedicat special bunătăţilor de la piaţa de noapte ca să înţelegi mai bine despre ce vorbim.
Transport
În Langkawi nu există mijloace de transport în comun. Taxiurile sunt cea mai convenabilă metodă de transport pentru turişti. Preţurile nu sunt nici mari, nici mici. De exemplu, de la aeroport până în Kuah, pentru cca 17 km am plătit 30 lei, iar din Pantai Chenang, plaja cea mai turistică, până în Kuah, 20 de lei. Din port (Jetty) până în Kuah 10 lei e deja prea mult, iar de la Jetty până în Pantai Chenang sau aeroport ar trebui să fie în jur de 40 lei.
Cea mai bună metodă de explora insula este să închiriezi un scooter. Turiştii pot găsi scooter modern de închiriat cu 30-50 lei pe zi. Noi am închiriat cu 280 de lei pe lună unul mai vechi, dar care ne-a purtat supus peste tot pe insulă. Dacă te hotărăşti să stai măcar un an pe insulă cel mai uşor e să cumperi un scooter nou pentru că vei cheltui cam tot atâţia bani, iar la sfârşit poate vei mai şi recupera ceva din valoarea lui, vânzându-l la mâna a doua.
Este obligatoriu să porţi cască atunci când eşti pe scooter, indiferent dacă eşti șofer sau pasager. Cei de la care închiriezi îţi fac cunoscut acest lucru foarte amabili: „avem un spital foarte bine dotat pe insulă, însă nu avem o secţie de neurochirurgie”. Sunt multe filtre de poliţie şi poţi lua amendă dacă porţi casca necorespunzător, neîncheiată sub barbă sau pe braţ. Localnicii îşi lasă căştile atârnate pe coarnele scooter-ului în parcare. Noi nu am îndrăznit, aşa că le-am fixat cu chinga care vine sub bărbie în portbagaj, apoi l-am închis având grijă ca cheiţa de închidere să rămână bine fixată în interior. Astfel, cine ar fi vrut să fure casca ar fi trebuit să taie chinga. O casca fără chingă este o cască inutilizabilă.
Există şi maşini de inchiriat pe zi sau pe oră, depinde cum doreşti. Preţurile variază foarte mult în funcţie de marca maşinii şi de condiţii (aer condiţionat sau nu). Poţi inchiria chiar şi un truck pentru transport de marfă sau mobilă.
În Malaezia se conduce pe partea stângă. Este un pic dificil la început să te adaptezi, dar se poate. Viteza legală este 50 km pe oră, dar asta nu împiedică pe nimeni să meargă şi mai încet. Se circulă cam ca la noi în oraşele mici, nimeni nu se grăbeşte nicăieri. Claxoanele se folosesc pentru salut, iar flash-urile sunt aproape inexistente. Benzina este foarte ieftină iar la benzinărie întotdeauna plăteşti înainte de a alimenta. Dacă ai plătit mai mult decât a intrat în rezervor, casierul îţi dă diferenţa înapoi.
De asemenea, poţi închiria o bicicletă, însă trebuie să ştii că Langkawi este o insulă deluroasă şi că uneori pantele sunt destul de abrupte. Dacă te hotărăşti să faci cu bicicleta drumul nou (autostrada) dintre Pantai Chenang şi Kuah, vei pedala tot timpul sub un soare chinuitor.
Pe insulă poţi ajunge cu avionul sau cu feribotul. Air Asia are conexiuni la preţuri incredibile cu toate oraşele mari din regiune, cu India, China, Japonia şi chiar cu Australia. Din Kuah, feribotul face curse interne zilnice către Penang (George Town), Kuala Perlis şi Kuala Kedah (Malaezia peninsulară). Pentru visa-run (reînnoirea vizei odată la 30/60/90 de zile) poţi lua feribotul din Kuah până în Satun, Thailanda. Doar în sezon (noiembrie-aprilie), din portul Telaga funcţionează un birou de emigrări şi poţi lua o barcă de viteză către Koh Lipe, Thailanda. Durează aproximativ o oră să ajungi la destinaţie. Dacă marea este uşor agitată, fii pregătit pentru senzaţii tari.
Încheiem aici micul nostru ghid neoficial al insulei Langkawi. Ne-am permis să-l numim „ghid” pentru că ne dăm atoateștiutori și pentru că am petrecut acolo 4 luni în total, din care două ca voluntari. Dacă ne mai aducem aminte și de alte lucruri interesante, o să le adăugăm mai târziu. Dacă ai vizitat Langkawi și crezi că am uitat ceva, nu te sfii să ne spui. Încercăm să facem un ghid cât mai complet, pentru că insula ne-a plăcut foarte tare. Să nu se mire nimeni dacă ne întoarcem acolo pentru cel puțin un an!
Update decembrie 2016: ne-am întors, pentru cel puțin un an :)
Asteptam de ghidul asta :) mai urmeaza si partea aIVa? :))
Niste completari :
se circula pe partea stanga, stiu ca asta ati vrut sa scrieti dar a iesit altceva :) sau voi ati mers numai pe dreapta ? :)))
Desi exista speedboat-uri din decembrie pana in aprilie catre Koh Lipe trebuie sa ai viza de thai luata, pe insula nu exista ghiseu VOA asa ca pentru romani e imposibil acest drum in aceasta directie ( eu l-am facut invers ) . VOA se acorda doar la intrari cu avionul pentru romani. Biroul deschis pe insula este pentru viza de Malaezia dar nu elibereaza vize de thai, acelea le poti lua fie din KL sau cel mai usor se acorda in Penang :)
Corect, corect, pe stânga :) Mulțumim și pentru celelalte clarificări!