Stau ghemuit într-un hamac, care se leagănă suspendat într-o colibă de lemn, ridicată pe picioroange subțiri deasupra apei. Am în brațe un carnețel și-un creion și mă gândesc cum să încep un nou articol. Simt o bucurie intensă privind peisajul de vedere poștală din fața mea, insula verde din depărtare, ierburile unduitoare de pe fundul perfect vizibil al apei și grupurile mici de pești colorați care trec liniștiți pe sub mine. Locul, temperatura, viteza vântului, toate sunt perfecte. Un pescar își strecoară dibaci barca printre stâlpii unui ponton interminabil. Sunt copleșit de mulțumire pentru că am norocul de a mă afla acum, aici, la capătul pământului. Suntem pe mica insulă Kri, din Raja Ampat, din Papua, paradisul pierdut și regăsit și perdut și regăsit.
Am ajuns aici după o zi lungă de călătorie, pornind cu avionul din Kuala Lumpur. Am petrecut o noapte neliniștită în aeroportul din Makassar, am zburat apoi până în Sorong, am luat feribotul până în Waisai și, în final, o barcuță cu motor până pe insula Mansuar.
Zgomotul motorului scade în intensitate, barca încetinește și alunecăm spre o plajă îngustă prin apa cristalină, la câțiva centimetri deasupra coralilor. În spatele plajei, junglă deasă; în stânga, un ponton lung și îngust; în fața noastră, 10 zile departe de civilizație, într-un loc care a devenit recent renumit pentru snorkeling și scufundări, corali magnifici și sute de specii de pești incredibil colorați. Am ajuns în paradis.
E aproape de asfințit. Pășim pe pontonul cald încă, coborâm în nisipul fin cernut și, printre copaci, ne întreptăm spre mica noastră colibă – pe picioare de bambus, cu pereți, uși, ferestre și acoperiș țesute din frunze de palmier. Ușile sunt panouri subțiri glisante. În camera mică avem doar un pat acoperit cu o plasă contra țânțarilor. Fără altă mobilă, scaune, rafturi, tablouri, cuier sau clanță la ușă.
Dar camera e mai puțin importantă, pentru că soarele apune…
Stăm la Yenkoranu Homestay și plătim 50$ pe noapte, cea mai scumpă cameră din cariera noastră modestă de călători cu buget redus. Dar, la 50$, obținem pachetul complet: mici furnici în pat, care îți traversează trupul în mijlocul nopții și-ți oferă un relaxant masaj; sesiuni zilnice de țânțacupunctură, ultima găselniță a medicinei alternative asiatice; muzică live special pentru noi, interpretată în fiecare seară de cele 3 șopârle soprane din tavan și un ansamblu de greieri grași; împachetări faciale cu jeg de papuan, aplicat direct pe pernă pentru o acțiune în profunzime asupra pielii pe timp de noapte; ploaie de stele și gândaci și mizerie, confetti care curge festiv din acoperiș la orice oră din zi sau din noapte; program artistic nocturn oferit de șobolani mai mari decât pisicile comune, saltimbaci neînfricați (deși trebuie să spunem că am fost un pic dezamăgiți când am prins unul dintre „artiști” fugind cu săpunul nostru în gură). Programul de 10 zile are și invitați speciali, ceva mai scumpi la vedere: miriapode supra-dimensionate, șerpi aparent semi-veninoși, păienjeni cât un pumnișor de adolescent. Maestru de ceremonii, Elvis, câinele negru prietenos.
În afară de programul zilnic oferit de management, zona are și alte câteva atracții:
Snorkeling direct de pe ponton, o imersie în fascinanta (și pentru noi nemaivăzuta) lume a coralilor din Pacific, pești care te vor face să-ți pierzi interesul pentru orice fel de acvariu clasic, rechini la 2-3m de tine, aparent prietenoși, dar care îți îngheață sângele în vene când îți zâmbesc, țestoase, căluți și pisici de mare, pești spinoși, prietenoși, veninoși, curioși; poze nu prea avem, dar am creat un video cu snorkeling în Raja Ampat;
Scufundări și ocazia de a explora adâncimile albastru-închis cu tubul de oxigen în spate și șanse de a mângâia pe burtă pisici de mare cu o anvergură de 4m;
Plimbări prin junglă însoțiți de băieți cu macete care îți deschid drum prin desiș, excursii având ca destinație un vârf cu o superbă panoramă asupra insulei;
Sesiuni de prăjit la soare pe nisipul ireal de alb și de fin, alternate cu băi în apa mai clară și mai caldă decât la tine în cadă;
Obligatoriul zăcut în hamac în briza perfectă, câteva ore pe zi, cu o carte în mână sau cu visuri în minte.
10 zile aceleași activități, 10 zile niciodată plictisiți, 10 zile fermecați și uimiți și bucuroși, 10 zile aceași mâncare, 10 nopți dezgustați de camera mizeră și prețurile umflate, 10 zile de realizare treptată a faptului că banii nu garantează în niciun fel fericirea; ea vine din altă parte. Sau mai bine spus, nu vine, e deja aici, trebuie doar să-i acorzi atenție.
Doamne! Ce imagini! Vreau și eu acolo, dar fără „împachetări faciale cu jeg de papuan, aplicat direct pe pernă”. :-))
Nu se poate. Ori „pachetul complet” ori nimic. :) De fapt, se poate. O varianta ar fi fost cazarea de 150$.
Deci 50$ pe noapte e tariful de hostel. Sobolanul o fi fost dresat sa duca sapunul la spalatorie, dar fiindca turisti nerusinati ca voi nu-l lasati, ei nu puteau spala fetele de perna. Oricum, daca dupa India voi va plangeti de mizeria de acolo, imi este groaza sa ma gandesc cum era.
BTW, nu puteati dormi pe plaja intr-un hamac d-ala?
Ma bucur ca am gasit blogul vostru, e de departe cel mai bun gasit anul acesta. Pozele sunt deosebite iar articolele te fac sa traiesti reusind sa iti transmita diferite sentimente.
Felicitari !
Salut. Imi place foarte mult site-ul. Imi poti spune numele temei folosite pentru site? Este geniala. Multumesc.
Salutare,
Tema nu e disponibilă nicăieri pentru că a fost creată de mine și apoi modificată în timp. Acum suntem la versiunea 3 :)
apusul este senzational….chiar merita camera 50$pentru asa un apus…cand am vazut pozele am simtit ca sunt eu acolo pe ponton, ca simt briza ca lumea sta in loc….eu zic ca merita efortul…voi ce credeti? ( felicitari si fotografului- pentru ca nu e suficient sa vezi apusul ca sa il transmiti si celorlalti)
Interesanta aventura a-ti avut. Nu cred ca mi-ar placea sa petrec 10 zile in conditiile de cazare prezentate de voi. Cred ca noptile au fost groaznice. Eu nu as fi rezistat nici o noapte. Sunteti curajosi.
Foarte frumos, un loc unde să uiți de tine…