Am stabilit ca punct de întâlnire Basilica de Sant Antonio, în centrul Padovei. Acolo ne așteaptă gazda noastră, un băiat roșcat, pe bicicletă. Am făcut drumul din Treviso cu trenul (9.3 EUR amândoi) și ne îndreptăm spre centru pe jos, cu o hartă în mână. Descoperim că suntem foarte liniștiți într-un oraș străin, că ne strecurăm ușor, cu rucsacurile în spate, prin forfota după-amiezii. Ne cumpărăm o bucată de parmigiano reggiano, o caserolă cu salată și un borcan cu măsline. Ne oprim pe o bancă de piatră și improvizăm un prânz delicios. Prin spatele nostru trece un tramvai modern călare pe o singură șină.
O să ne petrecem seara cu gazdele noastre, discutând despre problemele Italiei, mafie, Berlusconi, despre dezavantajele integrării în UE, situația economică generală și problemele curente cu Euro și producția locală. Apolitici, dezinteresați și ignoranți, mai mult ascultăm. Adriana restabileste echilibrul puterii cu o ciulama de pui cu smantană absolut delicioasă.
De fapt, timpul șederii noastre în Padova s-a împărtit destul de clar între discuții, măncare și lenevit. Discuțiile au fost întotdeauna lungi de câteva ore, pentru că am descoperit gusturi muzicale foarte similare, pentru că gazda noastră este pasionată de fotografie și deține o colecție impresionantă de aparate foto vechi și, nu în ultimul rând, pentru că scrie o lucrare despre imagistică în antropologie. Da, suntem genul ala de oameni care discuta despre antropologie la micul dejun. Dar vedeta micului dejun a fost o prajitură specială, gândită și creată de bunicul gazdei noastre în Cremona, locul de naștere al lui Antonio Stradivari.
Ce poți vizita în Padova? Nu știm mai nimic despre muzee, monumente și expoziții. Am ales să rătăcim pe străzi. Împreună cu un numar impresionant de oameni, am stat ore întregi tolăniți pe iarbă în Prato della Valle, un parc oval imens, înconjurat de statui albe. Am făcut o plimbare pe lângă turnul folosit de Galilei drept observator astronomic și am intrat în multe biserici înghesuite printre clădiri. Ne-am plimbat prin piețe și prin mahalale.
În ziua a treia, când ne îndreptam spre gară împreună cu gazda noastră, descoperim un supermarket românesc și ne cumpărăm pofticioși 2-3 Eugenii românești la prețuri italienești. Facem o poză cu un Polaroid de prin anii 60 și ne despărțim cu pupături și îmbrățișări. Ne vom îndrepta cu trenul spre mica gară din Cerea.