Taormina, Sicilia

Plecăm spre gara din Catania, ne luam bilete către Taormina (13,6 EUR pentru InterCity pentru că tocmai l-am pierdut pe ala Regionale) și așteptăm până sosește un tren urât, dar foarte familiar nouă.

Etna trage tot timpul cu ochiul la geamul nostru. Taormina pare banală în zona gării. Suntem la poalele unor dealuri, fix lângă țărm. O luăm spre oraș și începem să urcăm. Panta devine din ce în ce mai abruptă, se transforma în scări, apoi într-o alee îngustă și apoi într-o râpă nu tocmai ușor de escaladat.

La capătul patimilor lui Isus dăm de un orășel incredibil! Ne trezim brusc pe străzi foarte înguste, vopsite în culori galben-portocalii, clădiri cu multe ornamente, balcoane pline de flori (și hoarde de turiști). Totul pare mic, intim, elegant. Facem poze pofticioși și rânjim satisfăcuți. Taormina ne place foarte mult. Mașina poliției se oprește politicoasă ca să nu-ți blocheze priveliștea atunci când faci poze.

Observăm un obicei interesant. În fața ușilor bisericilor sunt multe coșulete împletite în care e grâu încolțit, o lumânare aprinsă și un steguleț cu câte un nume. Probabil un fel de pomenire.

Vrem să ne luăm inghețată, dar e cam scumpă și eu sunt cam zgârcit. Luam totuși înghețată vegetală din supermarket, 4 cornete la 4 EUR. E bună și o savurăm așezați pe bordură sub un portocal decorativ.

După câteva piețe, piațete și biserici, ne îndreptam spre Salita Castelo, care e de fapt un sir nesfârșit de scări ce duc spre Castelmota. Castelul din vârf ne interesează mai puțin, dar am auzit că priveliștea e impresionantă de acolo de sus. Și așa e. Se vede un oraș cu acoperișuri din țiglă portocalie, o mare colorată de la turcoaz spre albastru închis, panta abruptă a versantului pe care urcăm noi (plin de cactuși grași) și, în depărtare, chiar și continentul, regiunea Calabria.

Cu cât urcăm, cu atât priveliștea e mai frumoasă. Trec pe lâgă noi doi japonezi bătrâni și zâmbitori care ne bagă un konichiwa de-al lor.

Urcăm vreo 40 de minute și în sfârșit ajungem sus. Știm că am ajuns pentru că e acolo un grup foarte zgomotos de turiști nemți. Așteptăm să se plictisească și să părăsească zona, apoi admirăm liniștiți priveliștea.

Îi observăm și pe cei doi japonezi de mai devreme, care s-au instalat la umbră și desenează de zor un orășel care se vede în depărtare, cocotat în vârful unui munte. Seamănă cumva cu Meteora grecilor (deși o știm doar din poze).

Etna e prezent și aici pe fundal, imens și înconjurat de nori.

Am pierdut complet noțiunea timpului. Am uitat să întrebăm la gară când e trenul de întoarcere. O luăm în viteză înapoi pe sările abrupte. Ne învârtim o grămadă căutând Teatro Greco. Nu exista nici un semn către el deși există la tot pasul panouri oficiale catre vile, pensiuni, hoteluri și bed & breakfast-uri. După ceva vreme decidem să renunțăm la Teatro Greco (un imens amfiteatru cu o spartură în ziduri prin care se vede orașul) pentru că nu mai avem timp. Ajungem la gară și căutăm bigletteria. Gara din Taormina arată ca un muzeu, are chiar și exponate. Bigletteria e închisă de pe la 1, dar există automate. Automatele însă nu dau rest iar noi nu avem mărunt. Găsim mai încolo un alt fel de automat (în ale cărui meniuri ne pierdem de câteva ori), dar reușim în sfârșit să plătim cu cardul și să ne luam biletele dupa ce mașinăria ne avertizează că sunt mai puțin de 5 minute până vine trenul. Biletele trebuie și ele convalidate într-o cutiuță galbenă care pune o stampilă mov pe ele. Trenul întarzie alte 5 minute. De data asta am nimerit un tren Regionale care e la jumatate de preț față de cel cu care am venit. Ne e foame așa că băgăm și o pungă de chips-uri cu pomodoro și o Fanta mică.

Trenul e simpatic, foarte scurt, arată ca un bullet-train, extrem de confortabil, totul e automat, curat și mișto, are și prize de curent peste tot. Nu înțeleg de ce am plătit dublu pentru janghina aia de InterCity.

Ajungem în Catania pe la 19:30, mergem în supermarket și luam o grămadă de chestii ca să gătim românește mâine, duminica de Paști. Intrăm și într-o mecelleria (adica măcelărie…) și cerem pui și vita. Vînzatorul scoate frumos în fața ta toată grăsimea de pe ditai halca de carne. Poți alege să o tranșeze, felieze sau să o dea prin mașina de tocat, totul e inclus în pret. Frumos!

Ne oprim să ne tragem sufletul și să băgăm o țigare pe o băncuță dintr-o piață mică cu pomi infloriți. Ridicăm ochii și vedem că suntem chiar lângă Parohia Română. Intrăm să zicem „bună seara” și aflăm că aici e cea mai mare comunitate de români din Sicilia și că se strâng să serbeze Paștele împreună.

Când credeam că o zi superbă s-a încheiat, suntem invitați la masă de Wes (gazda noastră) și prietenii lui italieni. Mergem la Cantina del Solle, un restaurant tipic sicilian. Întâlnim un grup de oameni de calitate, italieni de mai multe feluri, unii liniștiți și respectuoși, alții agitați și zgomotoși. Se comandă la comun și se împarte nota în mod egal. Băgăm o grămadă de aperitive apetisante: plăcintă cu zuchinni și ricotta, ricotta coaptă, ricotta proaspată, ricotta friptă, o chestie cu ricotta, roșii și ardei la cuptor, brocoli, vinete fripte și un fel de zacuscă. Stropim bine cu vin roșu și apă minerală. Apoi comandăm cal. Nu plecăm încă, mai stăm să-l mâncăm. De ce nu? E foarte comestibil, are o aromă interesantă și încercăm să nu ne gândim la animal. Carnea de cal e o delicatesă locala în Sicilia. Noi am servit-o stropită cu oțet, ulei de măsline și cu oregano proaspăt.

Cea mai efervescentă italiancă din grup propune să schimbăm locația, așa că ne strecurăm pe străzi incredibil de aglomerate. Străzi la rând ne simțim de parcă am fi la un concert. Toți par să se cunoască intre ei: „-Ma che fai? – Tutto a posto, tutto a posto!„. Ne oprim puțin într-un fel de bar/club foarte aglomerat. Gustăm niște rom cu miere. De jos se aude muzică bunicică. WC-ul e fenomenal, unul singur pentru toată lumea, fete și baieți, coadă imensă, nu e hartie (și nici suport pentru hârtie).

Vedem câțiva ortodocsi rătăciți care au luat lumină.

Ne luam arivederci, ne pupam de 10 ori și plecăm spre casă. Ajungem pe la 2:30 și vedem o luna roșie și mare răsărind din Marea Ionică.

• Ce-am mai făcut în Sicilia? Am vizitat vulcanul Etna.