Dimineață tare, 4 AM. Obosiți și stresați plecăm la drum. Ne ducem la vecinii slovaci să vedem ce mai fac.
Începem ziua cu o ceartă serioasă despre cum ar fi trebuit să ne pregătim mai bine înainte de plecare, despre cele numai 2 ore de somn dormite și despre toate problemele întâlnite în cei 11 ani de când suntem împreună. Târâm și familiile prin noroi, ne scoatem ochii, țipăm și conducem agresiv. Durează câteva ore până ne calmăm și, încet-încet, ne relaxam și ne începem concediul.
Dorm ca un prunc de 100 de kile pe scaunul din dreapta, cu spasme și salivă. Mă trezesc aproape de Deva și trec la volan. Drum lung, 16 ore în total. Ne duce GPS-ul un pic aiurea dar, în principiu, după ce ieși din Romania, cam stai pe autouliță și nu prea ai ce priveliști admira.
Se gândește poliția maghiară să ne dea o mică amendă. Situația e neclară, el zice că am depășit după un semn de drum îngustat, într-o non-engleză urâtă. Zice că ne costa 80 de euro sau 5000 de forinți. Asta înseamnă cam 30% din bugetul planificat pentru excursie, așa că mă hotărăsc să plătesc amenda puțin mai târziu, poate niciodată, cine știe ce-ți rezervă viitorul?
Notă: după ce ne vom fi întors acasă, și după ce vom fi făcut o simplă conversie valutară, vom fi realizat că polițistul zisese „eiti iuroz”, dar de fapt omul voia să spună „eighteen euros”, care nu e de loc 80, e mai aproape de 18. În consecință, pentru că suntem cetățeni europeni cinstiți, evident că am plătit amenda.
Granița Ungaria-Slovacia e părăsită complet și ciulini se târăsc încetișor pe asfalt. Bratislava e foarte aproape de vamă, cred că vreo 20 km. Ajungem repede, pe o autostradă care intră direct în oraș, coborâm de pe ea și în 2 minute ajungem la gazda noastră de pe CouchSurfing. Drumuri, poduri și bretele demne de invidiat.
Ne întâlnim la „clădirea mare cu verde și alb”, conform indicațiilor primite. Blocuri noi, colorate, semi-vesele. Stăm la etajul 6, lift smecher cu scaun rabatabil în el. Ni se explică: pe scaun poți să stai sau să pui o sacoșă grea. Sau să stea o liftieră care croșetează. Două beri și o plăcintă de caise mai târziu, ne mișcăm înspre podul vechi peste Dunare. Se cheamă Stary Most și e un mutant din fier cu nituri mari ruginite și cu o șină de tren dezafectată pe el. Este zonă pietonală, priveliște simpatică spre râu cu bărci, castel cu 4 turnuri pe care o să-l vizităm mâine, apus portocaliu și un zeppelin singuratic care arată ca o bombă gata să lovească Bratislava. Partea de pod pe care ne plimbăm noi e din scânduri de lemn. Totul scârțâie și trec bicicliști în viteză. Aflăm că poți să mergi până la Viena cu vaporașul. Vis-a-vis se vede „podul nou” cu o farfurie zburătoare cocoțată la mare înalțime pe ditai pilonii de metal. Sus e un restaurant. Dunarea e mai lată decât mă așteptam.
Ne întoarcem și aplaudăm omuleții care fac fitness într-o cladire modernă cu pereți de sticlă la nivelul podului. Facem o scurtă oprire în Billa, ne cumpărăm Kofola (o Cola ieftină și ciudată – 0,89 €), niște Vinea (un fel de must light alb sau roze), tortelini și sos de roșii. Cola și Pepsi sunt ceva mai greu de găsit și niciodată la rece… Mâncăm regește paste cu sos și adăugăm măsline, bryndza de burduf și un fel de cașcaval funny care se desface în rolă ca leucoplastu’. Mie-mi place Kofola, Adrianei Vinea.
O să dormim într-un dormitor mic, în sacii noștri de dormit. A fost o zi scurtă, am amușinat puțin Bratislava, mâine o luăm în piepți.
A doua zi
Dormim foarte rupți de la 23 la 8. Hiperactiva noastră gazdă e trează de la 6. Mâncăm cozonac (adus cadou de acasă) cu lapte și banane cu iaurt. Ieșim la plimbare prin centrul vechi. Pozor înseamnă „atenție”, înțelegem noi de pe semnele adiționale de circulație.
Trecem tot pe podul vechi și facem zig-zag-uri prin oraș, vedem o parte din cele 94 de puncte recomandate de Google :) Ministere, palate, castele, clădiri vechi și noi, primărie, turnuri, parcuri, piețe și biserici. Bratislava seamănă cumva cu Bucureștiul, aș zice că centrul lor vechi e mai mare și mai colorat. Facem poze și cu Napoleon și un nene cu pălărie. Au și o „statuie” faimoasă cu un muncitor care iese dintr-un canal. Alături e un mim care face bani. Peste tot sunt rămășițe dintr-un zid vechi și masiv. Acum e fie dărâmat, fie ascuns complet, fie se ițește printre zidurile noi. Sau câteodată au lasat câte o gaură în tencuiala nouă ca să se vadă zidul vechi.
Descoperim Biserica Albastră, care e foarte simpatică, stil diferit față de ce știm noi. Arată de parcă ar fi din marțipan. E și un mic altar alături pentru copii nenăscuți sau copii morți foarte tineri, e mai greu de înțeles. În drum spre centrul vechi vedem o reclamă cât blocul la alcool „Demanovka – Elixir Zivota”. Ne propunem să o bem când o găsim.
Intrăm pe străduțe frumoase, vechi și curate. Lekaren înseamnă farmacie. Lumea pare destul de relaxată, terase umbroase peste tot, grupuri de turiști pe la 95 de ani.
Printr-un gang dăm într-un palat foarte mișto, e răcoare înăuntru, coloane de marmură și arcade. Alături e o primărie veche cu turn cu ceas și cu o curte interioară unde îl vedem sub formă de fântână arteziană pe sfântul Gheorghe supărat rău pe un dragon.
Trecem într-o piață centrală de unde pleacă mici microbuze roșii pentru turiști. Se cheamă „Old Town Tour”, stai într-o ureche, bagi o cască în fund și te miri. De fapt e invers, stai în fund și bagi o cască într-o ureche. Cu greu ne facem loc să ne pozăm cu Napoleon. 50 de turiști japonezi stau extrem de nerăbdători la coadă ca să faca poze cu exilatul, așa că eu ies crispat și enervat în poză.
În fața Teatrului Național Slovac e o mare alee gen parc, fântâni arteziene, statui, cișmele. Și hotelul de figuri Carlton. Cred că ăștia pun ceva chimicale în apă pentru ca să fie albastră/turcoaz. Ne umplem sticla cu apă de la cișmea, ne hidratăm bine și mergem mai departe.
Ne mai ducem și la un castel de pe deal, alb cu portocaliu, simpatic, dar cam sec. E castelul care se vedea de pe podul vechi și în spatele căruia apunea soarele ieri. Ne plimbăm prin niște grădini drăguțe și o luăm înapoi spre centru. Mâncăm niște triunghiuri de pizza bunicele pentru că ne e foame și o luam spre casă. Mai vedem o zonă cu clădiri în paragină cu farmecul propriu locurilor de genul asta. În total vreo 7 ore de plimbat în continuu. Traversăm un mare parc și la 5 suntem acasă cu picioare umflate și puturoase.
Vedem o biserică interesantă, doar de afară, pentru că la intrare scrie „Stop Turist”. Două ore mai târziu semnul a dispărut, dar intrarea costa 2 EUR. Eu zic că e discriminare și îmi pare rău că am ditai aparatul atârnat de gât. Oare care e testul că să-și dea seama dacă ești tursit sau nu? „Hmm, ai cam mult praf pe pantofi și pari cam pierdut așa… Turist! Turist! Ieși afară!”. Nu intrăm. Avem și noi biserici acasă, iar biserica unde se pare că a fost încoronată Maria Tereza nu e chiar așa importantă pentru noi.
Adormim juma’ de oră, mâncăm o omletă din ouă de țară de Slovacia cu ceapă, apoi ieșim iar în oraș. Din supermarket (Tesco, noi încă nu avem așa ceva) cumpărăm 4 feluri de brânză. Raioanele de brânză sunt imense și sortimentele foarte variate. Noi alegem bryndza, parenica afumată și neafumată, strapcky frumos împletită în codițe subțiri. Luăm și un fel de crenvrust fără cap și coadă, sau „polonezul fără de sfârșit” și încă un cârnat sângeriu închis la culoare.
Bratislava pe seara e mișto. Liniștită și curată. În centrul vechi e liniște și lumina portocalie plăcută. Un muzicant ambulant ne cere două țigări ca să ne cânte „yellow submarine„, noi îi dăm doar una și plecăm zâmbitori. Pe podul vechi suntem asaltați de 5 spiderman-i agitați dar muți, roșii din cap pânâ în picioare, care împart pliante pentru o petrecere sexy cu spumă. Ne lasă să facem o poză cu ei și ne întoarcem spre casă prin parcarea de la Billa. Ne sperie puțin un homeless neanderthalian care scrijelește cu unghiile o coajă de pepene roșu. E inofensiv și ne continuăm drumul. Dormim, ca de obicei, regește.
Dacă ai de gând să vizitezi Slovacia și vrei să bifezi niște locuri frumoase, avem un top 10 locuri de vizitat. Dacă vrei, poți să vezi harta exactă a locurilor vizitate de noi (Google Maps). Dacă vrei să ne urmărești episod cu episod, vezi că urmează un traseu prin Devin, Trencin, Rajecke Teplice, Kunerad, Cicmany.