Mâncăm polonez moale și fără gust și cârnat cu boia tras în țiplă căcănie. Plecăm spre castelul Devin de lângă Bratislava. 3 EUR intrarea pentru adulți (pentru că nu mai putem trece drept copii). Urcăm până sus, se vede Dunărea mare și lată și cum se pierde râul Morava în ea.
Castelul se pare că e în ruine din cauza lui Napoleon care și-a făcut de cap pe-aici. În mijloc e și o fântână destul de adâncă, 80m. Când suntem fix lângă ea, o tanti umple o cană cu apa dintr-o găleată și o aruncă foarte natural în fântână. Noi ne uitam puțin chiorâș la ea, ea ne zâmbește autist. 10 secunde mai târziu auzim sunetul apei care a ajuns la fundul fântânii și scoatem exclamații de mirare pentru că înțelegem întregul spectacol mut. Eh, acum înteleg și eu de ce plătești 3 EUR la intrare.
Facem poze sexy sub un corcoduș și pe urmă plecăm. Pozele astea nu le găsești în articol, dar în toată Slovacia ne-am amuzat grozav pozându-ne în grade diferite de despuiere în locuri publice, castele, ruine, păduri. Nu (cred) că am avut spectatori și a fost un experiment tare ghiduș.
O luam pe autostradă spre Trencin în mare viteză. Ratăm în entuziasmul nostru ieșirea spre Trnava și Nitra pe care le tăiem definitiv de pe listă. Aveam pe lista asta și spa-ul de la Piestany, dar zburăm în continuare spre Trencin. Mare festival, mare. Bazant Pohoda se cheama, vine și Portishead. Poliție peste tot, garduri, aglomerație, puștime debusolată care doarme pe iarbă. Orașelul e foarte frumos, ne plimbăm vreo 3 ore pe străzi.
Intrăm într-un pet shop atrași de mirosul pestilențial de grăunțe pentru câini și de iguanele smechere din vitrină. Inăuntru scandal: roata veveriței scârțâie la 1200 rpm. Într-un colț greierii își cântă cântecul de lebădă, neștiind că o să devină hrană pentru șerpi în curând. Într-o cușcă mare e o maimuțică mică și expresivă. Nu prea îi pasă de noi, e mai concentrată să fure o carpa uitată iresponsabil pe cușcă. Se chinuie dibace și tot trage de ea, dar o desconspirăm subit când o pârâm vânzătoarei. Maimuța ne injură pe limba ei și noi ne cărăm rușinați.
Ne e foame, așa că mâncăm traditional niște pui cu cartofi prăjiți și cola, într-un restaurant vietnamez care se cheamă Panda Bistro. Bun. Ne luăm și înghețate cu 0.30 EUR cupa. Eu iau caramel, iaurt și ciocolată alb cu negru, Adriana ia miere, mango și ciocolată.
Ne învârtim ca să găsim calea spre castelul pe care l-am avut tot timpul în fața, în vârful dealului, dar acum l-am pierdut din vedere. Nici un indicator. Reușim să găsim drumul spre castelul Trancin și, ajunși sus, refuzăm cu obstinație să plătim 4,55 EUR de persoană la intrare.
Ne întoarcem veseli c-am bifat și castelul Trencin pe listă. Curu’n mașină și punem GPS-ul să ne ducă spre Rajecke Teplice (se pronunță „raiețche teplițe”). În drum trecem pe lângă un teren de golf populat de chinezi și ne căcăm la o toaleta Toi Toi foarte curată.
Ne pierdem prin munți și ne hotărâm să punem cortul lângă un conac pierdut, parțial incinerat și probabil bântuit. Bem bere și fumam.
9 iulie
Deschidem ochișorii la 7 dimineața. Răcoare, soarele nu a ajuns încă până la noi, rouă și melcișori pe cort. Trosnind oase facem înconjurul conacului căutând o gaură în gard sau o breșă în sistem. Nu o găsim așa că o facem. Dacă ridici puțin gardul poți să treci dincolo.
Intrăm precauți în conac, așteptând să se surpe podeaua sub noi sau să vedem o fetiță cu rochie albă alunecând ușor pe coridoare. Adriana exploreaza etajele cu marmură pe pereți. Se pare că în ’95 era un azil de bătrâni sau ceva de genul asta. Atmosfera îmi aduce aminte de Muntele Vrăjit.
Eu sunt la subsol, unde descopar cu blitz-ul un sistem ruginit de încălzire ne-descoperit încă de țigani (sau poate n-au țigani în zona asta). Ieșim și punem gardul la loc. Mă urc pe colina de lângă ca să fac o poză panoramică. Iarba e înaltă și udă. Tot timpul am în minte „Watch out for snakes!” din MST3K.
Punem cortul la uscat și reușim să rupem unul dintre bețe. Mâncăm în mașină 3 feluri de bryndza. Cu burți pline și zâmbitoare plecăm la drum. Traseul de azi este Rajecke Teplice (îmi place cum sună, se pronunță „raiețche teplițe”, așa că-l repet de cateva zeci de ori pe zi), apoi satul Cicmany (se zice „cicimanii”) și în final Zilina (care de fapt se zice „jilina”), unde o să stam 2 zile.
De la conacul din Kunerad ajungem repede în Rajecke Teplice. Oprim lângă un parc de asfalt cu fântâni arteziene în bazine albastre. Găsim o hartă și alegem repede câteva puncte de interes. Așa se face că, nici 10 minute mai târziu, intram într-un parc foarte batran. Pe deal sunt 2 biserici: una normală și una anormală. Cea anormală are o forma oarecum organică și e acoperită cu niște țigle subțiri de piatră ca niște zale. Ne plimbăm puțin și printr-un parc cu fântână arteziană și statuia unei tanti cu țâțele goale. Parcul dă în restaurantul Afrodita, cu statuia zeitei în față și 2 lei mari de marmură rosiatică.
Peste drum găsim o casă foarte veselă, pictată pe toate laturile cu povești colorate și foarte fanteziste. Ne clătim ochii și încercăm să pătrundem întelesul semi-ascuns al poveștii. Rămâne totuși de nepătruns. Casa e semnată în colt și aflăm că execuția picturii a durat 3 ani. Trecem un pod și mângâiem o mâță maidaneză de Slovacia, care nu raspunde la „pis-pis” pentru că nu e pe limba ei.
Rajecke Teplice e o stațiune cu multe hoteluri și spa-uri, foarte curată și liniștită. Are și supermarket de unde ne aprovizionăm cu muștar și ketchup pentru că, daca le ai, faci orice mancare ciudată mai suportabilă. Muștarul și ketckup-ul sunt armele călătorului gastronomik. Ignorăm calmi crizele vânzătoarei batrane și stresate necuvantatoare în altă limbă decât pisica maidaneză. Mai aruncăm un ochi pe un panou cu atracții turistice ieftine și observam Cicmany, sat pictat. Acolo mergem.
În scurtă vreme suntem în micul sat Cicmany, muzeu în aer liber de case vechi, pictate. În general e vorba de case din lemn (dat cu ulei ars, innegrite), pictate cu motive simple albe. Predominant găsim desenat un păsăroi mare și țanțos. Ca mai peste tot în Slovacia, case foarte îngrijite, curți obsesiv de migălos aranjate, curățenie. Rătăcim cetinel pe ulițe. Pentru că avem origini românești țărănești observăm cu placere mici detalii ale vieții de la țară: cișmea cu pompă, sanie de lemn agățată de streașina casei, acces la podul în consolă prin scara care pleacă din pridvor, tablou electric în cutie de lemn, roți de car.
În centrul satului e un fel de restaurant și un mic workshop de cioplit în lemn, plus miros de bucate haiducești pentru că se gătește în aer liber într-un ceaun imens. Furăm un mar roșu acru dintr-un copac și ne urcăm în mașină. Pe drumul serpentinos și vegetalifer catre Zilina ascultam Mike Oldfield motăind cu 50 la ora.
În Zilina toate parcarile sunt cu plata așa că mergem în parcarea Lidl. Nu au aproape deloc sucuri la rece, obicei observat în toată Slovacia. Căutam pe GPS o zonă „cu verde”, găsim un parc care are și 10 locuri de parcare în față, facem câteva ture până se elibereaza unul și plecăm fericiți la plimbare prin parc. Există reguli speciale aici: sunt interzise camparea, focul, înghețata și câinii. După o scurtă promenada, ieșim din parc și dăm de un capat al pădurii unde totul e permis: loc de făcut grătar, mese și băncuțe, oameni la picnic, câini din abundență. Padurea e padure serioasă de conifere, deasa și cu poteci înguste. Alegem una dintre ele care ne scoate în celălalt capăt, pe un drum colburos, peste care se vad vile de figuri.
Punem adresa gazdelor pe GPS și, pe drum, suntem cam dezamăgiți de orașul modern în care vom sta. Totul pare normal, nici prea-prea, nici foarte-foarte. La destinație găsim o casă galbenă cu ditai crucea de 3 (trei) metri pe fațadă care ne cam înspaimântă. Ne facem totuși curaj și batem la ușă. Gazdele (găsite pe CouchSurfing) se dovedesc a fi oameni normali care au în grijă casa bisericii. Bem câteva pahare de vin cu ei și cunoaștem boșorogul caine Alan, apoi mergem la culcare. În cameră avem o mică bibliotecă cu scrieri religioase: studii despre biblie, tot felul de analize, dicționare bisericești. Remarcam cu placere comic-book-ul Manga Jesus.
Dacă vrei să ne urmărești traseul în continuare, vizităm Zilina, apoi Strecno, Vlkolinec, Terchova și Stefanova.