Dimineata facem dus. Costa 0.3 EUR o fisa in zig-zag care se introduce intr-o masinarie diavoleasca de care eu nu am mai vazut pana acum. Ma chinui sa o inteleg si dureaza ceva pana ma prind. Dupa ce ma prind (aproximativ 3 minute) se opreste brusc apa care oricum era rece sloi. Raman cu ceva sapun intre picioare, ma mai spal pe sustache la chiuveta si ies injurand. Altii se descurca mai bine decat mine, fara evenimente notabile.
Plecam cu masina din camping ceva mai spre vest ca sa vedem Levoca si Bardejov. Le aveam pe lista de acasa si am mai vazut niste poze simpatice in revista Spectacular Slovakia. Drum bun.
Levoca e mica si foarte foarte frumusica. Totul e comprimat intr-un spatiu mic, inconjurat de case inghesuite. Practic intr-un scuar central mare sunt la rand toate obiectivele interesante: o biserica patrata (in care se poate intra gratis, arata foarte bine pe interior, altarul e cool, marmura si pictura mare cu Iisus, tavanul e pictat cumva ca la Vatican, adica simuleaza sculpturi 3D pe suprafete plane, in centru e o cupola albastra gen cer instelat, in spatele bancilor e un inger semi-trist care seamana cu un om de serviciu), primaria veche (care are in fata The Cage of Shame sau Cusca Infamiei unde, pe vremuri, erau bagate femei care au comis adulter, ca sa moara de rusine si sa le vada tot oraselul si, nu stiu, sa arunce cu rosii in ele sau sa le ceara numarul de telefon – nu sunt sigur, totul e invaluit in ceata istoriei). Am vrea sa cam vedem si St. James Church unde e cel mai mare altar de lemn din lume, dar tre sa cumperi bilet si ne-am cam saturat sa tot dam bani. Si nici macar nu ne-ar lasa sa facem poze.
Casele sunt lipite cam ca cele belgiene, dar in mai multe stiluri, se vad tot felul de influente, recunoastem si motive turcesti. Unele au fatade foarte vechi, complet pictate.
Facem un ocol complet si ne oprim putin intr-o cofetarie ieftina unde bagam sub mustati 2 prajituri si un suc tare ieftin si tare bun care se cheama Budis. ne intoarcem la masina si mergem spre castelul Spiss. Sau Spissky Hrad cum zic ei. Ca sa ajungi acolo iesi de pe autostrada si intri intr-un oras de tigani. Nu stiu cum le zic ei la tigani, o fi romi, o fi genialul „romani” care creaza atata confuzie. In orice caz, nu le spun „tigani” pentru ca in slovaca suna similar cu „mincinos”. Oricum, fusesem avertizati despre fenomen de catre slovacii din est. Noi nu i-am luat in seama pentru ca noi stim foarte bine cate mituri exista despre tigani. Dar, intr-adevar, fata Slovaciei se schimba in partea de est. E ceva mai intunecata, mai murdara, mai darapanata. Oricum, ajungem la parcarea castelului, platim, evident, 2 EUR si incepem un urcus domol catre castelul de pe deal. Nu exista vreun drum amenajat, iar in varful dealului troneaza o constructie masiva.
Pe drumul inexitent intrebam (de curiozitate) 2 turisti care coboara cat costa intrarea. Nu ezitam sa facem cale-ntoarsa cand aflam ca e 5 EUR de persoana. Am vazut dealul, am vazut castelul, am platit parcarea, e de-ajuns. E o vizita scurta la Spissky Hrad, dar nu regretam defel. Scriem Bardejov pe GPS si plecam.
Drumul pana acolo e interesant. Desi e doar autostrada, avem ocazia sa traversam Mega Tunelul Infinitului. Sau mai bine cunoscut ca tunelul Branisko, de 5km lungime.
Ajunsi, nu eram pregatiti pentru superbul orasel pe care l-am gasit acolo. Bardejov trece foarte usor pe lista oficiala de „locuri unde am putea trai”. E mic si colorat, strazi vechi pavate, o piata dreptunghiulara frumusica foc si pe lateral niste ruine si ziduri vechi cu turnuri din loc in loc. Ne place tare.
Piata e inconjurata de case, in centru e o biserica si vechiul city hall, plus 2 clopote masive pe pavaj. Pe o latura sunt terase mici cu umbrele. Intr-un colt, sub niste copaci, sunt adunati pusti care canta la chitara. Mancam inghetata si ne minunam. Intram prin ganguri, facem 8-uri prin piata. In final iesim printr-un colt si mergem sa mancam.
Toata excursia nu am mancat aproape nimic traditional. In afara de cateva feluri de branza din supermarket, Kofola si mai multe tipuri de bere, nu am apucat sa stam linistiti intr-un restaurant bun si sa comandam un fel de mancare slovac. Poate si din cauza ca am avut un buget redus, poate si pentru ca nu a avut cine sa ne recomande chestii. In Bardejov nu facem exceptie: mancam la Laser Food, un fel de clona McDonalds.
Plecam spre Presov prin care doar trecem relativ rapid pentru ca avem principii neclintite despre plata locurilor de parcare. Iar in Presov trebuie sa platesti si daca vrei sa stai in parcarea bisericii sau cimitirului! Asa ca vedem orasul din masina, facem un pic de slalom pe strazi, e un oras mare care nu prea ne atrage. Mergem in Billa si ne cumparam niste merinde si un bax de Kofola si ne intoarcem la camping. Ajunsi la cort, papam bine, bem niste bere, citim si adormim. A fost o zi buna.
A doua zi plecam acasa… Mai avem pe lista Kosice (care de fapt se pronunță „coșițe”), vrem sa mergem intr-un supermarket sa cumparam cateva feluri de branza pentru oamenii de-acasa, sa strabatem Ungaria fara sa mai luam inca o amenda si sa intram in tarisoara noastra.
In Kosice oprim langa un hotel unde parcarea e gratis si facem o plimbare. Cred ca ne apasa oboseala si suntem putintel apatici si aerieni. Ne place Kosice dar ne cam tarsaim picioarele pe strazi. Decidem sa vizitam doar centrul, o piata mare inconjurata de cladiri impunatoare. In mijloc e amenajat un canal prin care curge apa care dispare la un capat in subteran. Teatre, catedrale, un parc, o fantana muzicala (noi banuiam ca e automata dar, dand un ocol, vedem o cabina de control unde, un mare gras transpirat si la bustul gol, manevreaza manete, butoane, biele si manivele ca sa creeze relativ ne-impresionantul spectacol). Kosice e mai uratel, mai murdar si mai mixt decat alte orase din Slovacia. In capatul pietei e un tramvai dezafectat pe post de mini-muzeu.
Excursia noastra se apropie inexorabil de final. Zburam pe autostrazi si trecem granita spre Ungaria fara sa realizam. Planul nostru de a face cumparaturi traditionale pentru cei de acasa deraiaza putin. Nu ne dam batuti si cautam branza slovaca in supermarket unguresc. Gasim cateva chestii, dar nu ce ne doream… Prietenii nostri se vor multumi si cu atat.
Nu avem vreun dubiu ca ne-am intors acasa. Traficul e oribil, soferii stresati si drumurile execrabile. Ne scurgem morti de oboseala pe drumuri in lucru, pline de gropi si tiruri. Stam nemiscati si cate 20 de minute cu ochii plini de vinisoare sangerii. Facem cu schimbul la volan, vorbim in continuu si ne punem muzica saltareata ca sa nu cadem cu capul pe bord.
Ajungem acasa dimineata si ne taram in pat. Din fericire avem ziua libera. Acum ceva vreme ne-am hotărât să ne lăsăm întotdeauna o zi-tampon când ne ajungem acasă. O să dureze ceva pana ne revenim la normal, dar suntem satisfacuti. Lucrurile nu au mers intotdeauna cum am vrut noi, dar Slovacia e fost o experienta frumoasa. D’akujem!
- Dacă ești interesat, avem o listă detaliată cu cât am cheltuit și ce-am mâncat în Slovacia, timp de 11 zile.
mi-ati adus aminte de porcaria aia de kofola, ce tampenie de bautura si ce tare le mai place!
Bai dar voi chiar calatoriti mult :)
Salut Eugen. Si totusi suntem departe de target :)
Acelasi soc la intrarea in Romania l-am avut si eu cand m-am intors din Ungaria luna trecuta… oricum, felicitari pentru blog, foarte instructiv! :)
Multumim foarte frumos :)
uau, e f f frumos intr-adevar, la anul am si eu programata o plimbare in Slovacia, am extras ceva informatii de la voi :)
Ne bucuram ca am fost de folos, plimbare placuta!