Tana Toraja: pe drumuri prafuite, prin locuri ascunse

Adriana și-a încolăcit brațele în jurul meu și mă ține strâns. Căștile noastre se ciocnesc ușor, poc, am trecut peste o groapă. Pe asflat, roata din spate vibrează cu un zgomot de cauciuc gras pentru drumuri grele. Salut, salut, nu înțeleg ce strigați în viteză la noi, trece un camion plin ochi cu oameni veseli cu pieile negre. La stânga, peste un pod, scrâșnim pe pietriș uscat prăfuit și ne oprim la răscruce. Indicațile oferite entuziast de un grup de adolescenți nu ajută foarte mult; multe degete arătătoare îndreptate în tot atâtea direcții diferite; jur că unul era îndreptat în sus. Vă mulțumim, hai mai bine să ne rătăcim de bună voie. Google Maps nu are ochi aici, nu suntem pe hartă. Alegem un drum îngust, în pantă ușoară, săpat ca albia unui râu. E liniște, nu e nimeni afară în miezul zilei. Hai, fă dreapta, să vedem ce e acolo.

20140423_09_37_16_00042 20140423_09_33_35_00041

Pe platoul cu iarbă verde sunt 3 case, 5 hambare și-o motocicletă. Jos de pe scooter, cu aparatul în mână, pășim tăcuți pe iarba moale. Când vorbim, șoptim; poate doarme lumea. Oare avem voie aici? Ce frumoase sunt, două șiruri de case, față în față, unele mari și unele mici. În cele mari se locuiește, cele mici sunt hambare, cu piloni rotunzi, șlefuiți ca protecție anti-șoareci.

20140423_09_33_07_00040

Case

20140423_09_39_45_00046

Hambare

Toate suprafețele minuțios acoperite cu aceleași motive repetitive, hipnotice, muncite cu dăruire, într-un timp în care credința îți dădea puterea și pasiunea creatorilor de piramide, mandale, desene cu nisip și sculpturi în unt. Fă-le pe plac zeilor și totul va fi bine.

20140423_09_38_03_00044

20140423_09_39_18_00045

20140423_09_41_50_00047

20140423_09_49_18_00051

20140423_09_45_51_00048

20140423_13_26_43_00067

20140423_14_25_27_00078 20140423_14_25_08_00077

În sus, pe lângă un arbore care face bobițe greu de identificat, ne afundăm într-o junglă-parc-complex-mortuar. Un localnic apărut de nicăieri ne explică tot ce vedem timp de jumătate de oră; noi nu-i vorbim limba, așa că efortul e în van. Aflăm totuși că suntem în Buntu Pune, Adriana își notează în palmă. În lateral, pereți stâncoși înalți cu firide, policioare sau jgheaburi de lemn, în care sunt expuse, mai mult sau mai puțin artistic, cranii și oase umane. Rămășițele strămoșilor sunt deseori adunate în grămăjoare și depozitate pentru veșnicie în mini-coșciuge agățate la înălțime pe stânci.

20140423_09_48_12_00049 20140423_09_48_48_00050 20140423_09_51_04_00052 20140423_11_29_09_00060 20140423_11_31_06_00061

Există turism în Tana Toraja, chiar dacă momentan ne intersectăm cu alți europeni doar odată sau de două ori pe zi. În Ke’te Kesu se intră doar cu bilet; dar ne-am obișnuit atât de mult să explorăm pe cont propriu, încât prețul ni se pare piperat. Intrarea e 20.000 de rupii de om; dar cu 6.000 iei 2 bakpao în oraș pe care abia îi poți termina; nu pare tocmai echilibrat, așa că refuzăm să plătim „taxa de turist”. Pozăm de la distanță complexul de case și încălecăm iar pe scooter.

20140423_10_26_41_00055

Accelerăm pe un drum șerpuit care delimitează mlaștini maro de orezării verzi. Un bivol dă din urechi, cufundat în mocirla lui preferată. Rațe murdare ne privesc curioase, vizibil deranjate de prezența noastră. Oameni mari și copii mici trebăluiesc cu brațele până la coate în noroi. E cald și e liniște.

20140423_11_16_33_00059 Rațe murdare Indonezia 20140423_12_51_42_00063 20140423_12_53_14_00064

Alege orice drumeag din jurul Rantepao și vei găsi la tot pasul tongkonan-ele, casele tradiționale. Mai noi, vopsite recent, cu acoperiș de tablă; mai vechi, cu acoperiș din șindrile și bambus, deseori invadat de cățărătoare verzi. Multe cu stâlp în față, decorat cu coarne de bivoli sacrificați la înmormântări.

20140423_14_21_45_00073

20140423_10_49_51_00057

20140423_14_20_10_00071  20140423_14_23_40_00075 20140423_14_23_54_00076

Un cârd de copii curioși ne urmărește prin grădini. Încetinim și studiem covorul de boabe de cacao întinse la uscat în fața unei case. Copiii râd și-și dau cu părerea; ochi mari și degete murdare în gură.

20140423_13_42_19_00068 20140423_13_42_38_00069 20140423_13_43_30_00070

Azi am bătut orezăriile din jurul Rantepao și am trecut prin Buntu Pune, Ke’te Kesu, Pala Tokke, La Bo, Ledo și Tembamba. Am mers încet, pe drumuri prăfuite, am băut multă apă și-am măncat clătite ieftine într-o colibă de la marginea drumului, făcute pe loc de o femeie tăcută care ne-a privit tot timpul. Ne-am întors seara la hotel, ne-am transcris notițele, ne-am sunat părinții pe Skype și am adormit sub plasa de țânțari.

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  Currently at home   Dec 23, 2023