Viața satului Bigăr – Cristi și Adriana, casa numărul 83

Strada noastră din Bigăr nu are nume. I se mai spune „pe țarină” sau se pot da repere: „la prun, la semnal”, „la casa pictorului”, „mai sus de curbă”, etc. Când străzile unui sat reprezintă, în esență, o intersecție în dreptul bisericii, presupun că numele nu-și mai au rostul. Adresa noastră completă este „Bigăr, nr. 83”.

Deși vestea circulă foarte repede într-un sat mic, din gură-n gură de babă, nu toată lumea știe cine suntem și unde stăm. Ca să mai eliminăm din confuzie și incertitudine, ne vom pune semn în poartă: Cristi și Adriana, numărul 83. Am discutat ceva vreme dacă să scriem Cristi și Adriana sau Cristi a Adriana, pe cehește (sau pemește, cum se spune aici). Nu ne-am putut decide, așa că am ales să scriem, oarecum internațional, „cristi & adriana„.

Pentru că suntem amândoi firi (modeste) cu puternice înclinații artistice și pentru că de curând descoperim surprinși plăceri nebănuite în a lucra manual, am „sculptat” semnul în lemn. A numi tehnica noastră „sculptură” s-ar putea să fie totuși o insultă pentru Brâncuși. I-am zice mai degrabă „basorelief superficial”. Constă în principal în efectuarea unei tăieturi perpendiculare pe lemn și a uneia în unghi ascuțit. La a doua cioplire, dalta tinde să se oprească în prima tăietură cu un mic clic și se crează astfel un simpatic efect tridimensional. În engleză îi spune „stop-cut”.

Pe scurt, am desenat formele, am efectuat tăieturile și am rotunjit totul cu hârtie abrazivă. Merită menționat că folosim un bisturiu pentru toate operațiunile. Am descoperit că dălțile bune par să coste bani serioși, mai serioși decât suntem noi cu micul nostru hobby, așa că nu prea putem să ne justificăm investiția. În schimb, o cutie de 100 de lame de bisturiu (se pot găsi în forme variate, drepte, curbe, late, înguste) costă sub 20 RON. Fixate pe un mâner de metal, lamele taie înfiorător de bine și, mânuite cu atenție, devin niște unelte cioplitoare redutabile.

A durat ceva vreme până când ne-am luminat în privința sistemului de prindere. Semnul va sta pe peretele exterior al casei, fixat în dibluri. Soluția salvatoare a costat 1 RON și o oră de muncă. Am sacrificat două monede de 50 de bani, pe care le-am găurit cu trudă până când au căpătat forma dorită. Am scobit în scândură ca să aibă loc șuruburile și le-am fixat pe spate.

Pentru număr am ales să scriem „č. 83”, prescurtarea de la „čislo 83”, sau „numărul 83” în cehă. Cu niște cârlige aurii (argintii nu aveau) și un pic de lanț, am atârnat numărul de nume și ne-am declarat mulțumiți. În soarele puternic de sfârșit de iulie am dat găuri în perete și ne-am agățat mândri opera lângă poartă. Oamenii uimiți s-au adunat și ne-au felicitat, am semnat autografe, am strâns mâini și am ținut discursuri despre sculptura în lemn și locul ei în arta modernă, despre tehnici, curente, influențe și simbolistică. Ne-am retras târziu în noapte, obositi de blitz-urile aparatelor de fotografiat, luminile camerelor de filmat și întrebările sâcâitoare ale reporterilor. Și-am visat că suntem artiști faimoși.