Viața satului Bigăr, ziua 1 – Introducere

Poate că ați auzit deja că, anul trecut, am devenit fericiți posesori de teren și casă. Și nu orice teren sau orice casă: o bucată de pământ într-un sat izolat de cehi din Banat, aproape de Cazanele Dunării și casă aferentă bătrânească și frumoasă. Gospodăria nu a mai fost locuită și întreținută de câțiva ani buni, așa că vânturile au smuls țiglele, ploile au ros lemnul, soarele a încrețit vopseaua, păienjenii și-au țesut pânzele și buruienile au buruienit.

Stau pe laptop lângă geamul de vest, cu jumătatea dreaptă a feței încălzită de soarele care coboară și număr picăturile care cad alternant într-o oală de pe podea și o tigaie de pe masă. Am fost în pod mai devreme și am fixat neprofesionist țigla buclucașă, dar apa se scurge încă de pe scândurile umflate. Ploaia a început acum vreo două ore și ne-a prins la furat de cireșe amare de pe terenul învățătorului satului. Drumul de-a curmezișul, peste pășune, până la noi acasă, durează cam 3 minute la pas molcolm. Simțim că a trecut prea mult timp de când ne-am plimbat ultima oară agale pe o ploaie torențială, așa că ne întoarcem cătinel, fluierând, cu două galetușe de cireșe în mâini. Consumată în doze moderate, ploaia nu pare a fi dăunătoare omului. Supraviețuim uzi ciuciulete. Ne uscăm și ne apucăm să scriem povești.

Casa noastra din Bigar

Drumul de la București la Bigăr durează 7-8 ore. Am plecat la început de săptămână, cu mașina plină ochi, cu gândul să petrecem două luni aici și să „simțim” locul; să înțelegem dacă ne împăcăm bine cu munca fizică, dacă putem trăi fără apă caldă curentă, fără mașini de spălat rufe și vase, fără internet, fără telefon. De fapt, ceva semnal de telefon există, la prunul lăudat de pe un deal aproape de noi, dacă stai rezemat de copac cu o mână în sus. Tot acolo mi-am verificat și email-ul, 5 mesaje scurte în 15 minute. N-am avut curaj să pornesc facebook-ul. Și nici chef. S-a oprit ploaia. M-am mutat afară, într-un scaun pliant, în curtea interioară. În spatele hambarului se vede curcubeul.

Roata de car in gradina din curte (Bigar)

De ce ne-am dus așa departe de casă, de ce într-un loc izolat? Ce sperăm să găsim aici? Probabil liniște. Aer curat, păsărele, mere dulci, iarbă moale, pădure întunecată. Un alt fel de trai. Lemn mâncat de cari, miros de fân și bălegar, sunetul picăturilor, un cuc în depărtare. În următoarele săptămâni ne vom murdări pe mâini, vom face baie afară, la lighean și vom cotrobăi prin toate ungherele ca să scoatem la lumină comori ascunse sub pânză de păianjen și rugină. Deținem șase roți de car, o sanie de care trăgeau boii, trei pietre de moară, o covată de lemn de un metru și jumătate, un banc de tâmplar, un fus, o mașină de cusut, un dulap cu cărți în cehă, capcane de șoareci, icoane catolice, o statuie cu Maria și-un Iisus răstignit, o cască de miner, felinare, oale, ulcele și-un cuib de rândunele în colțul casei. Un fluture îmi dă târcoale și apoi se oprește pe o tufă de trandafir sălbatic.

Cirese mari in Bigar

Zmeura din Bigar

Zmeura din Bigar in farfurie

Casca de miner pe post de ghiveci de plante

Metamorfoza in cires (molie alba)

Grajd daramat in curte (Bigar)

Copac cu muschi in curtea din spate (Bigar)

Podul hambarului cu fan (Bigar)

Caine alb (bily pes) in Bigar

Mâine vreau să recondiționez un banc solid de tâmplar și să încerc să-l transform într-un birou.

 

Cristi si Adriana

El e freelancer bine înfipt în IT și, în acelasi timp, designer, semi-fotograf și snowboarder începător. Ea e o frumusețe de fată, duce în spate tot greul relației, se ocupă de socializare și rețele sociale, și, în plus, gătește excelent. Împreună fac echipă bună pentru că, relativ de curând, au realizat că mai există lucruri interesante în viață și în afară de carieră, casă, masină, copii și contul din bancă. Acum vor sa vadă lumea.

  Currently at home   Dec 23, 2023
  1. Dragilor, ce frumos este la voi! Distrati-va mult si bine! Va pupacesc! Sa stiti ca ne e dor de voi, celor ramasi aici :)

  2. Sunt impresionata de curajul vostru si fascinata totodata deoarece si eu visez la o asemenea aventura. Inca nu a venit momentul meu sau poate doar curajul lipseste. Cert este ca o sa va urmaresc indeaproape sa vad cum rezistati fara apa calda si toate cele pentru care oamenii renunta la viata si se ingroapa in asfalt.

  3. Felicitări pentru curajul ăsta, mi-ar plăcea să mă lipsesc de serviciu şi să stau într-o curte plină de verdeaţă, înconjurată de linişte şi cu mirosuri de ţară.

  4. Minunat! Mi s-au umplut ochii de lacrimi. @Noemi: cati n-ar vrea sa renunte la munca si sa faca asta? Poate ne aliem si facem o mica comunitate :)

  5. Salut Cristi

    Frumos coltul tau de paradis! E fain ca poti ajunge acolo sa iti incarci bateriile direct de la sursa, chiar si de 2-3 ori pe an. Cat despre munca fizica (mai ales daca vrei sa si repari sau construiesti), ia-ti cateva scule bune si „atinge” cate un satean mai harnic cu o tuica sau 50 de lei din cand in cand si te ajuta.
    Eu am pornit acum 10 ani prin a imi lua un an sabatic, am inceput sa construiesc o casa doar cu parintii si un unchi, am lucrat cot la cot cu ei (la betoniera, la descarcat de caramizi, la sudura, legat fiare si cofraje etc) iar inainte de asta nu stiam sa bat un cui.
    La voi, cu un pic de reparatie, casa e locuibila si aveti gradina, livada…
    Un sfat „batranesc”: nu lasa lucruri de valoare prin casa (TV, scule mai scumpe etc) cat sunteti plecati, tentatia e mare.
    Bucurati-va de aer, de iarba, de soare, faceti un copil!

    Un prieten necunoscut

  6. Ce mult ne-ar placea sa va raspundem fiecaruia in parte, dar ne-a luat 10 minute doar ca sa vedem comentariile… Va multumim pentru vorbele bune si pentru incurajari! Si nu ne-ar deranja deloc nici niste musafiri ;)

  7. Foarte frumoase poze, cum ati obtinut culorile … (sau ce setari ati folosit)? Numai Bine Adi

  8. Salut Adi,
    Avem un Canon mai vechi (450D) cu care facem poze manual, pe modul „Natural”. White-balance-ul îl ținem pe „Cloudy”. Prelucrăm deseori pozele în Lightroom pentru un ușor vignette sau ridicăm temperatura de culoare (și de asta par uneori mai calde).

  9. Hey! Ce este cu voi? De ce nu mai scrieti nimic despre cuibul vostru? Daca aveti timp si chef, va astept si pe grupul „Romanii intorsi la sat” de pe facebook. Sunteti niste suflete minunate! Semnat: alt prieten necunoscut

  10. Salut Fabian! Nu reușim să găsim grupul pe fb, dar sună interesant. Nu am mai fost de ceva vreme la casa de la țară. Dacă lucrurile merg bine, sperăm să ajungem acolo cam peste o lună. Și nouă ne e tare dor de ea :)

  11. Hai ca e simplu si il gasiti usor pentru ca este grup public. Romanii intorsi la sat. Am vazut ca sunteti din București. Si noi locuim INCA tot in București.Avem o casa in zona Chiojdu si sper ca intr-o buna zi sa scriem de acolo. Pana atunci ne bucuram de aerul curat doar in weekend-uri..

Comments are closed.