Voluntariat în Turcia cu WorkAway

Din seria „voluntariatul n-a omorât niciodată pe nimeni” scriem astăzi despre experiența noastră de voluntari/house-sitter-i în Turcia, unde ne-am dus ca să ajutăm la desfășurarea cu bine a activităților unui hotel fără clienți pe timpul iernii. Job-ul nostru a fost să avem grijă de casă cât proprietarii au fost în Istanbul, să plantăm copăcei și să hrănim găini.

Cum am ajuns în Turcia pentru două luni? Simplu. Am mai scris despre cum să faci pe voluntarul prin WorkAway și știți deja că am mai fost plecați ca voluntari în Asia pentru 5 luni. Având un cont activ pe site, am fost contactați în decembrie cu întrebarea: ați fi disponibili două luni iarna asta? Ne-a luat cam 25 de minute să ne decidem. Am studiat zona pe hartă, ne-am făcut un calcul simplu de cheltuieli cu transportul, ne-am imaginat cum o să fie temperatura acolo jos, în sud și am trimis înapoi un răspuns afirmativ. Faptul că putem să lucrăm de oriunde a reprezentat cu siguranță un atu.

Hotelul

Destinația noastră finală a fost Selimiye, nu departe de Marmaris, în sudul Turciei. În munții din apropiere, superb izolat, dar aproape de șosea, micul Kekik Butik Hotel ne-a luat ochii din prima. Dragoste la prima vedere. Pe un teren terasat, cobori pe scări de piatră de la casa de sus, spre bucătaria superb dotată și terasa din fața ei, apoi spre hotel cu a sa piscină și privești satul din vale, marea și munții din jur.

Gazdele

Am avut noroc și de gazde bune. Bulend și Misket sunt proprietarii afacerii și o manage-uiesc cu succes de câțiva ani. Aveau nevoie de oameni care să aibă grijă de casă cât timp ei erau plecați la Istanbul. Am ajutat însă și la grădinărit light, plantat de copăcei și hrănit o ceată gălăgioasă de găini care umblă libere pe tot terenul.

Munca a fost întotdeauna ușoară, singurele impedimente sau neplăceri fiind create fie de vânturile puternice, fie de ploile răzlețe. Oricum, temperatura ne-a permis să stăm în tricouri într-o perioadă în care multe funduri înghețau acasă… Am plantat în puncte strategice puieți pe pantele abrupte și am dezvoltat o relație de prietenie și respect reciproc cu cele 20 de găini simpatice care generau cantități impresionante de ouă proaspete. Ca să fim corecți, am notat toate activitățile zilnice și durata lor într-un carnețel.

În schimbul celor 5 ore pe zi, am căpătat cazare (o lună într-o cameră de hotel și o lună în „casa mare”) și mâncare pe săturate. Am avut tot timpul WiFi și-am putut să ne continuăm afacerile online. În perioada în care gazdele au fost în Istanbul am făcut house sitting și responsabilitățile noastre s-au limitat la a nu da foc la casă.

Cât timp am fost împreună, pe lângă interacțiunile sociale standard, am avut multe de învățat despre bucătăria turcească. După ce gazdele au deschis cutia Pandorei într-o seară și ne-au arătat live cum se fac delicioasele „pide” într-un cuptor de pizza dintr-o bucătărie complet si profesionist dotată, a urmat o serie de schimburi de experiență culinară care mă fac să salivez și acum, în timp ce scriu.

Am avut la dispoziție unelte și echipamente de bucătărie excelente, plus o serie impresionantă de vase și recuzite, așa că am petrecut multe zile gătind și făcând ședințe foto. Și apoi mâncând. Suntem tare mândri de experiența câștigată și pozele rezultate. N-am avut timp până acum, dar prelucrăm poze și Adriana pregătește o serie de rețete turcești fenomenal de interesante.

Locul

Pentru că ne-am dus acolo cu mașina personală, am putut căra cu noi și bicicletele. Mai rar un loc așa de potrivit pentru dat din pedale: aer curat, serpentine și priveliști superbe, trafic extrem de redus, asfalt bun. Am făcut câteva trasee până  jos în sat, tot timpul la vale la dus și în amonte la întors. Nu tocmai ușor… Dar frumos. Din păcate, nu am avut niciodată camera foto la noi.

Am mai facut vizite de recunoaștere în Selimiye și Bozburun, cele mai apropiate sate. Ambele sunt stațiuni-port care forfotesc de turiști vara, dar în ianuarie/februarie sunt goale, liniștite, tăcute și dominate de pisici.

Cheltuieli

Nu e genul ăla de articol, pentru că nu am avut cheltuieli în Turcia. Cred că ne-am cumpărat o Cola, un Snickers și-o înghețată, pentru că ne săturasem de prea multe produse proaspete și sănătoase. Bani am dat doar pe benzină și pe 2L de ulei de cutie de viteze.

Nu putem nici pe departe să „bifăm” Turcia din niciun punct de vedere. Experiența noastră s-a limitat la un singur loc. Frumos, dar doar unul. De fapt, de-abia așteptăm să o explorăm și cu alte ocazii. Dar timpul petrecut acolo de data asta s-a scurs în mod agreabil. Între exercițiul fizic în aer liber, mâncarea excelentă și posibilitatea de a lucra în liniște, rămânem cu amintiri foarte plăcute legate de sudul Turciei!