In Verona ne-am comportat ca niste turisti clasici. In afara faptului ca am ales sa mancam din punga pe treptele Teatrului in loc sa mancam intr-un restaurant, am avut un traseu clar in cap si am bifat multe puncte pe o harta foarte turistica. Harta a fost procurata de la un taximetrist prin farmecele Adrianei. De mentionat ca farmecele Adrianei nu erau la potential maxim pentru ca reusise sa obtina cu greu o raceala italieneasca serioasa si era plina de muci pana la coate…
Cu harta in mana si cu ochii zgâiți la minunății, ne-am inceput plimbarea de aproximativ 8 ore. De la gara am pornit pe jos spre Porta Nuova, pe langa ruinele unui zid vechi si ne-am indreptat spre inima orasului pe Corso Porta Nova. In centru se afla Piazza Bra, un parc in forma de trifoi, chiar langa imensa Arena. Ne umplem sticla cu apa in parc si ne invartim in jurul Arenei. Pe strada, un gladiator bine facut si concubina lui incearca sa te convinga sa faci poze cu ei.
O luam spre Castelvecchio (nu mai e nevoie de traducere) si podul lui peste Adige. Castelul e frumusel, podul e lung si facut din caramida. Iesim in niste gradini publice, facem un ocol prin Arsenale si ne intoarcem spre centru pe podul Vittoria, trecand pe langa biseria San Lorenzo Lamas si prin Porta dei Borsari.
Vom pierde mult timp in zona pietei dei Signori si Turnului Lamberti pentru ca e o zi superba de septembrie si ne place mult ce vedem. Adriana isi sufla mucii in continuu si consuma servetele pe banda rulanta. Dar strazile Veronei sunt frumoase foc.
Luam o pauza si mancam branza de „fossa” (branza ingropata in pamant invelita in resturile de la struguri (boască/tescovină) dupa ce-au fost dati prin teasc) cu proscuitto si cu rosii.
Revigorați, ne indreptam spre atractia principala a Veronei, casa Julietei. Dupa cum ne asteptam, aglomeratie. La fel ca la moaștele sfinte, credinciosii (sau indragostitii) ar fi in stare sa ucida pentru crezul lor. Vom petrece doar cateva minute aici si nu, nu vom urca in balcon. Trecem doar prin holul ai carui pereti sunt complet acoperiti cu declaratii de dragoste, juraminte, nume, inimioare, cupidoni, bilețele de hârtie și kilograme de gumă de mestecat. Intram in curtea interioara si observam pentru cateva secunde balconul sfânt prin care se perinda un sir interminabil de vizitatori.
Noi suntem un pic mai greu de impresionat, chiar daca pe 12 septembrie, adica in 3 zile, vom sarbatori zilele noastre de nastere si 12 ani de cand suntem impreuna. Nu lacrimam, nu ne scrijelim numele nicaieri, nu lipim guma pe perete, nu ne sarutam cu foc. Pana la urma, inevitabil, miscarile unduitoare ale multimii indragostite si gelatinoase ne expulzeaza incet dar sigur inapoi in strada.
Dar trebuie sa recunoastem ca cinismul nostru in fata monumentului inchinat dragostei se opreste aici. Ne simtim bine (chiar daca Adriana inca elimina din belsug siruri de mucisori albi), intr-un oras superb. Chiar și invadată de hoardele de turisti, Verona se pastreaza frumoasa.
Am vizitat Verona o singură zi (plecand din Cerea) si apoi ne-am continuat drumul catre coasta de vest, spre Cinque Terre.
Traseul nostru pe o harta:
