Plajele din Langkawi

Suntem de fix o lună în frumoasa insulă Langkawi din Malaezia. Am venit aici ca voluntari, dar asta nu înseamnă că nu avem timp liber. Timp pe care-l folosim în general descoperind plajele insulei, bălăcindu-ne și prăjindu-ne.

Plajele din Langkawi sunt de mai multe feluri: nisip negru, galben, alb, fin, grunjos, pietricele, plaje mici, mari, turistice, ascunse, curate, murdare, la marginea șoselei, cu muntele în spate, publice și private. Metoda ideală de a le explora pare a fi închirierea unui scooter (280 RM pentru un scooter automat) Modenas Passion 125 (vezi imagini Google).

Notă: 1 RM (Ringgit Malaysia) este fix egal cu 1 RON. E greu să fim păcăliți la piață!

Nu ne-am mai dat cu scooter-ul până acum, dar curba de învățare e foarte lină. Așa ca după 3 minute de trasee de probă am ieșit direct pe șosele (obligatoriu pe partea stângă a drumului, din păcate pentru noi). Mai facem din greșeală giratoriile în sens invers, dar până acum nu s-a supărat nimeni… Din fericire, în 15-20 de minute traversezi insula de la nord la sud, iar benzina costă 2 RM pe litru. Avem un rezervor de cam 6 L, care ne ține mult și bine.

Patang Chenai

În prima zi am mers aici:

Desigur, am fost imediat impresionați – tocmai aflasem că acasă ninge! Ne-am aruncat direct în marea caldă și ne-am bucurat. Pare a fi cea mai populată plajă de pe insulă, cea mai turistică și cea mai comercială. Pe margine sunt mici hoteluri și cafenele, peste tot bărcuțe cu și fără motor, poți să călărești faimoasa „banană”, se te dai cu ski jet-ul sau cu parapanta. N-ai decât să închiriezi un șezlong, dacă ești pretențios, sau să vii cu prosopul de acasă, ca noi. Apa e foarte sărată și nisipul foarte fin.

Dughenele de pe șoseaua paralelă cu plaja te îmbie cu prostioarele clasice (sau mai puțin clasice): trebuie să recunosc că, deși evit comerțul din zonele foarte turistice, multe breloace, tricouri, cercei, papuci și rochițe ne fac cu ochiul. Culori vii, modele exotice, cum să nu-ți placă? Prețurile sunt mici pentru europeni civilizați, decente pentru români. De câte ori revenim aici, ne facem intrarea pe la Yellow Cafe. E o plaja lungă și lată, în sud-vestul insulei, aproape de aeroport.

Toată plaja e împânzită de niște desene criptice de-o geometrie fermecătoare. La început nici nu le observi, atât sunt de multe și delicate. Apoi surprinzi cu privirea mișcări laterale rapide și misterul dispare: mici crabi arhitecți.

Crabii nu sunt singurele vietăți din zonă. În apă vei fi deseori înțepat ușor de mici meduze (bănuim noi) sau poate vreun alt fel de gândăcel. Pe plajă am descoperit și pe domnul de mai jos, foarte îndrăzneț și cu brațe surprinzător de puternice!

Apropo de crabi, ne-am amuzat într-o zi cu mica noastră cameră:

Black Sand Beach

În nord, se află mai puțin turistica (dar totuși activa) Black Sand Beach. Nisipul negru e mai dificil de observat și e amestecat sau acoperit de nisip auriu.

Intrarea se face dacă-ți găsești drumul prin labirintul de tarabe cu tricouri și suveniruri pentru turiști, după vânzătorii care-și etalează sacii de mici pești uscați la 20 RM kilogramul și după mica terasă care vinde nuci de cocos. O, nucile de cocos… La 4 RM bucata, poți să golești una de sucul delicios (um, părerile sunt împărțite la noi în cuplu) și apoi savurezi miezul alb, ajutându-te de o unealtă genială cu care răzuiești și cureți complet pereții interiori de pulpă până la coajă. Bun.

Credem noi că cea mai interesantă opțiune de aici este o plimbare lungă înspre dizgrațioasa fabrică de ciment vizibilă (din păcate) înspre vest – presupun că necesară pentru industria locală, dar tare usturătoare pentru ochi…

Din fericire, fabrica este complet eclipsată de comorile pe care le descoperi pe drum – forme ciudate de piatră și lemn, scoici nemaivăzute, bucăți de coral și, de ce nu, un schelet de pufferfish de 20 cm și un craniu de delfin. Întreaga zonă e puțin mai greu accesibilă datorită ocazionalilor copaci căzuți de-a curmezișul. Dacă prinzi și fluxul, o să trebuiască să fii inventiv și să sari din piatră-n piatră sau sa te uzi până la buric. Dar imaginile arse pe retină merită.

Tanjung Rhu

Călare pe scooter, am pornit și către nord-est, până când ni s-a spus că nu putem merge mai departe de către domnul în uniformă postat în fața unei bariere mari. Se pare că resort-urile au închis complet bucăți întregi din insulă. O să încercăm totuși să ne strecurăm ocolitor într-una din zilele următoare. Până una alta, parcăm scooter-ul pe marginea drumului, facem 10 pași mari și ne aruncăm în apă. De aici începe Tanjung Rhu.

Pantai Kok

Undeva înspre vest, tot la marginea drumului, sunt înșirate locuri pe care eu le-aș numi „de grătar”, sau poate „de picnic”. Intri puțin cu mașina, deschizi portbagajul, scoți grătarul și prăjești niște… legume. La umbra copacilor. Singura diferență e că la 5 metri ai o plajă foarte îngustă pentru îmbăieri scurte și repetate. În față, insule cu vegetație.

Plaja Beringin

Am tot auzit că mai există o plajă frumoasă în colțul de sud-est, lângă orașul Kuah. Mai greu de găsit, în capătul drumului dăm de o barieră și un semn: accesul interzis publicului în faza de construcție. Ce construcție? – întrebăm noi. Un hotel mare – ni se răspunde. Pentru că suntem fermecători (și albi) reușim totuși să convingem portarul să ne lase să aruncăm un ochi.

Un golfuleț superb a fost cumpărat cu totul și transformat în plajă privată pentru albi ca noi. De fapt pentru cei dispuși să cheltuiască ceva mai mulți bani decăt noi. Nu știu ce-a fost aici înainte și nici nu vreau să știu. Mă bucur doar că de pe plajă nu se văd temeliile de beton din spatele nostru. De aici, locul pare neatins. Putem bate la picior întreaga plajă ca o semilună. Ne minunăm la noi tipuri de scoici, ne plimbăm prin apă, speriem crabii, facem poze și ne întoarcem gânditori. Doi muncitori care nu vorbesc engleză ne privesc un minut cu gurile extinse până la urechi. Zâmbim și noi și le urăm spor la treabă. Mai aruncăm o privire în spate la superbul golf și plecăm.

Plaje private

Din păcate, pe multe dintre plaje accesul e interzis pentru că sunt considerate, mai mult sau mai puțin oficial, plaje private, care aparțin resort-urilor. Cu noroc (sau cu tupeu) pot fi si ele vizitate, după cum am descoperit și noi. Am ales varianta de a trece cu capul sus direct prin mijlocul recepției hotelului, prin restaurant și prin zona de piscine, pentru a junge să ne bucurăm câteva ore de plajă. Am făcut asta la Hotelul Berjaya, în apropiere de Cable Car și nu ne-a părut rău. Am descoperit mai târziu că plaja e accesibilă și dinspre Pantai Kok, dacă nu vrei să treci ca Vodă prin lobodă prin mijlocul resort-ului.

Cam atât am apucat să explorăm până acum pe insula principală. Ne-ar plăcea să vă mai arătăm și alte poze, pentru că am vizitat și niște plaje mici absolut superbe pe insulele care împănzesc arhipelagul. Dar din păcate nu eram dotați cu tehnologie. Doar slip și voie bună. O să trebuiască să ne credeți pe cuvânt când vă spunem că ne-am aventurat cu kaiak-ul sau cu șalupa către plaje atât de ascunse și de frumoase că par ireale. Am văzut maimuțe obraznice prin copaci, am descoperit scoici și animăluțe fascinante, ne-am bronzat singuri-singurei în locuri despre care credeam că există doar în filme. Nu mai suntem invidioși pe Leonardo di Caprio și plaja lui.

Am descoperit multe dintre frumusețile insulei, acum că suntem mai abili și mai mobili. Am scris și un ghid despre insulă. Salutări!