Ieri am fost invitați ca oaspeți (de onoare) și în același timp membrii ai echipajului, pe Damai Indah, o barcă frumoasă și veche, ancorată în capătul docului din Kuah, la Royal Langkawi Yacht Club. Ca voluntari începători, ajutăm la prepararea mâncării, servim băuturi, facem poze și ne bălăcim.
Avem mai multe poze decât cuvinte, așa că am creat un articol bazat pe imagini, cu explicații intercalate. A fost prima dată când am ieșit pe mare (în afară de-un feribot) și am fost impresionați. Poate că ne așteptam la mai multe „peripeții”, valuri uriașe, delfini, sirene și pirați. Nu a fost cazul… Cele 99 mici insule din arhipelagul Langkawi sunt scufundate într-o apă calmă și turcoaz, puțin adâncă și caldă! Tot ce-ți rămâne de făcut e să te-ntinzi și să privești în zare, cu un rom cu cola în mână și, la momentul potrivit, să sari în apă și să te bălăcești. Cam așa arată o croazieră în Langkawi, prin ochii unor voluntari.
Damai Indah e un „bugis schooner” tradițional malaezian, momentan fără catargul principal. Dacă ne-am pricepe mai bine la bărci v-am spune mai multe. Știm că merge cam cu maxim 7 noduri și că nu se simte prea bine în apă de 2 m adâncime. Cristi a stat la cârmă o perioadă și a urmat (cu succes) instrucțiunile relativ simple – „Mergi spre plaja aia mică și stai cu ochii pe adâncime și GPS. Dacă scade sub 2m, țipă și panichează-te.” N-am țipat.
Dar am avut ocazia să explorăm mica plajă. Cristi cu un tip din Finlanda au sărit într-un caiac și au tăiat apele line ca o săgeată albastră dând sincron din vâsle. Au reușit să țină cursul aproape drept și nu s-au învârtit în cerc decât de vreo trei ori. Pe plaja de 4 m lățime și 10 lungime am descoperit urmele unui foc de tabără, un leagăn și-un hamac. Ne-am întors, am făcut sărituri de pe terasa ambarcațiunii și ne-am rumenit până s-a uscat sarea pe noi.
În jurul nostru sunt insulițe verzi împădurite cu pereții aproape verticali. Deasupra lor se rotesc vulturi. E liniște și pace și valuri mici fac zgomote mici când pocnesc delicat barca.
Se servește masa și toată lumea e impresionată. Cine suntem noi să nu fim impresionați? Un platou cu homari uriași și lighene de vită, pui, orez, cartofi, spaghete și sosuri felurite. Consumul de vin crește simțitor.
În curând ridicăm ancora plină de mâl și ne continuăm drumul către asfințit.
Se înnoptează încet și noi ne întoarcem spre port. A fost o zi plină, extrem de interesantă și ușor obositoare. Soare și sare. Suntem puțin zăpăciți de la căldură și pielea ne e aspră de la apa sărată. Dar ajungem acasă și dormim liniștiți ca niște bușteni mulțumiți.
Da, asa-mi place sa incep ziua de luni: cu un articol prin de fotografii frumoase si cu gandurile voastre alaturi. :-D
Cristi, vezi ca s-ar putea sa fie o problema cu blogul. Din pagina principala n-am reusit sa ajung aici ci am dat pe articolul cu bagaje si abia la sfarsitul lui, era o trimitere catre asta nou. Lasa balaceala si treci la munca!!!
Hi hi :)
Corect! Rezolvat, multumesc!
Frumoasă zi de luni. La mai multe ;-)
P.S. M-am abonat acum ceva timp să primesc articolele noi pe mail dar nu s-a întâmplat minunea. Am încercat și a doua oară. Cică sunt deja pe acolo. Help :-)
foarte frumos.
cand vii ai multe de povestit. as zice ca mi-e dor de voi dar mai vreau sa citesc cateva articole si dupaia o sa zic.
mai scrie!
Sunteti minunati! Scrieti atat de frumos despre excursiile voastre, incat simt ca ma aflu acolo! Este o placere sa va citesc blogul, l-am descoperit marti, si imi doresc sa nu il termin prea repede de citit :)) Va admir pentru stilul vostru de viata, si sincer va si invidiez maxim! :))
La mai multe vacante si povesti pentru cei ce stau (deocamdata sper!) pe tusa!