În Spania se mănâncă „tapas”. De câte ori ieși în oraș la o bere, se obișnuiește să iei și o gustărică. Gustărica se numește „tapa” și este deseori inclusă în prețul băuturii.
Ni s-a explicat că tapa este un cadou din partea localului, că nu e obligatoriu să-l primești și că, atunci când e gratis, nu poși să alegi ce primești. Bucătarul stabilește la începutul zilei felurile de tapa pe care o să le prepare și ordinea lor. La prima bere primești creveți, la a doua caracatiță, la a treia vinete, etc. O să auzi des prin baruri strigându-se spre bucătărie „dos primeros!”, adică „două tapa de tipul 1”.
Am auzit două povestioare drăguțe despre originea tapelor. Una spune pur și simplu că „tapa” înseamnă capac și că la un moment dat, poate din lipsa de spațiu, se servea farfuria cu mâncare ca și capac peste paharul de bere.
Alta spune că era o vreme când mesajele se transmiteau pe distanțe mari prin mesageri care, oameni fiind, se opreau prin hanuri, își beau mințile și uitau sau trunchiau mesajele. Așa că s-a dat un decret prin care oricine servește alcool unui mesager, e obligat să-i dea și ceva de mancare.
Indiferent care e adevarul istoric, să primești o gustare la bere e o idee foarte bună, după părerea noastră umilă.
Așa că am avut ocazia să încercăm o mini-varietate de gustarele de câte ori am făcut pauza de bere.
- Caracatiță (2-3 tentacule și un mic rulou) în Ronda;
- Bocadillo cu creveți în Malaga;
- Paella în Malaga;
- Migas (un fel de mix de pâine uscată) cu sardine în Capileira;
- Creveți cu castraveți în Capileira;
- Niște ficăței picanți cu cartofi în Pampaneira;
- Migas cu bacon și peste în Granada;
- Jambon cu chips-uri și măsline în Granada;
- Vinete prăjite cu un sos dulce-acrișor în Granada;
- Flamenquin, un fel de chiftele cu cartofi prăjiți în Granada;
- Pizze mici în Granada.
Pe lângă toate tapas am mai gustat și un „plato alpujarreno” (un rinichi, niște jambon, cartofi țărănești) în Capileira, un pic de „tostada con tomate” (roșii măruntite cu ulei de masline și sare, pe pâine prăjită) făcute în casă, cod, rechin și somon la cuptor, mai multe mezeluri interesante, jambon, fuet espetec, chorizo și câteva feluri de brânză curado și semicurado.
Un mic dejun excelent și tradițional ar fi „churros”, niște cocă prajită în ulei (un cârnat lung de cocă încolăcit și scufundat în ulei fierbinte) plus ciocolată caldă. Cu siguranță nu e foarte sănătos, dar e într-adevar gustos.
