Belgia, Antwerp (sau Anvers)

În drum spre Amsterdam, plecând de la festivalul Rock Werchter ne hotărâm să facem o oprire și în Antwerp (sau Anvers, sau Antwerpen), un oraș-port situat în estuarul fluviului Scheldt, deschis spre Marea Nordului. Cunoscut ca poartă de intrare a diamantelor africane în Europa, este un oraș vechi, cam de prin secolul III. Numele se pare că provine de la o legendă locală a unui uriaș numit Antigoon care pretindea taxa de traversare a raului Scheldt. Acesta tăia mana celor care refuzau să plăteasacă și o arunca în râu. Legeda spune că un voinic numit Brabo ar fi reușit să-l păcălească pe Antigoon, să-i taie mâna și să o arunce în râu, poetic-justice-style. Statuia lui Brabo se găsește azi în fața primăriei orașului.

Am ajuns în Antwerp cu trenul și primul lucru pe care l-am vizitat aici a fost gara centrală. Una dintre cele mai frumoase gări din lume, construită pe la 1900, are 400 de metri lungime și două intrări: una spre Astrid Square și cealaltă catre Kievit Square. Shopping center-ul (și cam 30 de magazine de unde poți cumpara diamante) fac și ele parte din Central Station Antwerpen. Liniile de tren sunt dispuse pe trei niveluri, unul mai sus decât nivelul solului și două sub pământ. Gara este un adevarat muzeu. M-am simțit ca și când aș fi călcat din tren direct în Casa Vernescu. Arhitectul L. Delacenserie este cel care a gândit construcția și decorarea gării. S-au folosit 20 de tipuri diferite de piatră și marmură; nu prea ești sigur dacă te afli într-o gară sau într-un palat luxos. E practic un muzeu cu acces liber.

De la oficiul de turism cerem o hartă și indicatii despre cum să ajungem la Hotel Postiljon și facem o scurtă plimbare prin oraș până în Groenplaants, o piață mare unde se află statuia pictorului Pieter Paul Rubens, unul dintre cei mai renumiți cetățeni ai orașului. Mai demult aici era un cimitir. În timpul ocupației austriece, Joseph al II-lea a ordonat scoaterea cimiterelor în afara zidurilor cetății și în locul acestuia a fost construită piața Groenplaants. În prezent piața este înconjurată de magazine de suveniruri, cafenele și, evident, sufletele chinuite ale foștilor locatari. De aici se vede catedrala, iar hotelul nostru este pe partea cealalată.

Trecem în mare viteza pe lângă catedrală și ne cazăm. Hotelul Postiljon este un hotel micuț și fițos (cel puțin așa pare la parter). Noi însă am luat o cameră ieftină, fără baie, situată la ultimul etaj al hotelului, care poate fi încadrată la categoria hostel. De pe coridorul îngust al hotelului, dacă ai grijă pe unde calci, pentru că este și o treapă pe acolo, printr-un luminator putem vedea turnul catedralei. Asta ne binedispune și ne face să uităm că toaleta este pe palier într-o debara și că trebuie să cobori pe niște scări abrupte la etajul inferior ca să faci duș într-o debara mai mică decât toaleta de sus.

Hotelului este însă foarte bine amplasat, chiar lângă Cathedral of our Lady. Catedrala a fost construită pe la 1400 pe locul fostei biserici romane, apoi a fost pentru multă vreme una dintre cele mai înalte clădiri din lume și cu cei 123 de metri ai turnului este încă cea mai înaltă cladire a orașului. Turnul adăpostește 47 de clopote, catedrala are o lungime de 117 m, are nu mai puțin de 34 de vitralii imense și include ca bonus mormântul în bronz al Isabelei de Bourbon.

Foarte aproape de hotel se găsește și Grote Markt. În mijlocul acestei piețe se află statuia lui Brabo care aruncă mâna uriașului în Scheldt. Statuia-fantână a fost construită în 1887 de Jef Lambaux. Una dintre laturile pieței triunghiulare este formată de Casele Ghildelor, case flamande construite după ce originalele au ars într-un mare incendiu. Tot aici se afla și Stadhuis, primaria orașului, o cladire renascentistă ce datează din secolul 16. Atât primăria cât și casele ghildelor sunt impodobite cu embleme, statui sclipitoare și multe steaguri.

A doua zi avem programată o vizită la Grădina Zoologică. Cu câr și mâr și cu inima îndoită ne facem intrarea prin Astrid Square, chiar lângă gara centrală. Am ajuns acolo pe Meir Street, printre casele patricienilor transformate în magazine, dar dimineața acestea au storurile trase. Grădina zoo este una dintre cele mai vechi din Europa și din lume, inițial construită în afara orașului, în prezent situată în mjlocul lui, datorită extinderii acestuia. Clădirile grădinii zoologice sunt declarate monumente. Intrarea este 21 de euro, dar merită toti banuții. Și asta înseamnă mult venind din partea unor zgârciți ca noi.

Ceea ce belgienii numesc zoo este o combinație de grădină botanică cu grădină zoologică, planetariu, acvariu, terariu, serpentariu, nocturană pentru animale de noapte, seră tropicală și spații verzi incredibil de bine întreținute, cu locuri de joacă pentru copii și grădini superbe. Ca sa fie imaginea completă există și un castel în interior. Grădina se întinde pe o suprafață de 15000 de metri pătrați. Pe alei circulă nestingherite rațe și țestoase, păsări flamingo își clocesc ouale în cuiburile lor ciudate la mai puțin de 2 metri de noi, iar girafa are un templu egiptean drept casa, pe care îl împarte cu elefanții. În templul maur locuiesc timizii okapi de Congo, nu departe de casa maimuțelor. Peștii și reptilele sunt și ei vecini într-o altă clădire.

Am stat până după amiaza târziu la grădina zoologică. Este cel mai frumos loc de acest fel pe care l-am văzut până acum. Sau poate așa trebuie să arate o grădină zoo de fapt, iar noi obișnuiți cu cuștile sărace de la Baneasa nici nu ne puteam imagina ceva atât de complex. Cu siguranță o putem recomanda atât pasionaților de plimbări la zoo cât și celor care cred că a merge la zoo nu e cool.

Plecăm spre hotel și de data asta ne bucurăm de vitrinele luminoase de pe Meir Street. Ne cumpărăm „mici nimicuri” (într-un cuvânt, „nimiciuri”) ca doar nu putem să ne plimbăm nepăsători pe una dintre cele mai faimoase shopping streets din Europa. Pe lângă toate astea, clădirile de pe Meir reprezintă un amestec de stiluri ahiteturale care spun povestea istoriei orașului. Nu trebuie ratat Royal Palace, Stadsfeestzaal, iar dacă ai noroc de vreo expoziție de orice fel, chiar dacă nu te interesează exponatele, merită să vezi interiorul acestui palat.

Seara, impinși de foame, ieșim să încercăm fast-food-urile din oraș. Nimic interesant. Aceiași cartofi prăjiți cu maioneză sau ketchup. Cu foamea potolită și cu chef de umblat descoperim pe malul râului castelul Steen. Aflăm că este un castel vechi de 800 de ani și că odată reprezenta centrul celui mai vechi cartier din oraș, Oude Werf. Ca prin minune castelul a scapat de la demolare atunci când primaria orașului a hotarât extinderea portului. Ce putem vedea acum este doar o parte din castelul original, dar ce a fost cu adevărat surprinzător este fapul că dintr-o parte vedem un castel, iar din cealaltă parte castelul pare a fi o casă flamandă. La intrarea în castel se găsește satuia lui Lange Wapper, un alt uriaș dintr-o altă legendă, care avea obiceiul prost de a-și bate joc de oameni.

Update noiembrie 2012: Recitind articolul după câțiva ani, realizăm că voiam cu disperare să includem prea multe informații despre cultură, arhitectură, că ne băteam capul prea tare să dăm nume și perioade. Am renunțat de multă vreme la această meteahnă și astăzi scriem mult mai sincer și din inimă, incluzând informații care credem noi că ar ajuta într-adevar alți călători.

Update noiembrie 2014: Recitind articolul după încă doi ani, mi-am adus aminte ce ușor era să scriem fără diacritice și cât de greu e să le adaugi mai târziu…

Update noiembrie 2040: Recitesc articolul după 32 de ani. Evident, astăzi toată lumea călătorește prin teleportoare TravelTransMotion instantaneu și ieftin, iar blogul nostru este irelevant. Din fericire suntem bogați și faimoși. România s-a unit cu Ungaria și Moldova și acum ne numim Romundova. S-a găsit leacul pentru cancer, l-am clonat pe Hitler și am colonizat Pluto. Stăm în continuare prea mult pe internet. Și din cauza exploziei de la reactorul eugleno-fuzio-nuclear de la Zimnicea, aproape toată lumea are acum trei mâini. Expresia „nu vezi că n-am trei mâini?” și-a schimbat sensul și este acum folosită doar de elita privilegiată non-mutantă. E mai dificil să dormi pe spate, dar ne ștergem mult mai ușor la cur.