Am uitat să scriem articolul despre Sevilia! O să încercăm să detaliem totul altă dată. Momentan punem aici notițele noastre sumare și câteva poze.
Luni, 19 sept
Ne-am trezit la 7, am plecat la 8, ne-am luat la revedere de la colegele poloneze, mari băutoare de vin. Autobuzul costă 10,6 EUR din Cordoba până-n Sevilla, iar noi am moțăit tot drumul.
Sevilla pare destul de scumpă, hostel de la 35 €, metrou de la 1,60 €, tramvai 1,30, internet foarte scump în hostel-ul „Paris Roma și Paco”, 1€ pe 15 min.
Catedrala imensă, superbă, înconjurată de trăsuri. O turistă inventivă, dar nu extrem de inteligentă încearcă să hrănească un cal cu o portocală, îndoind tot copacul. Rezultă astfel o situație de tip porto-cal.
Internet – se găsește gratis la primărie pentru o oră, după ce completezi un formular cu date personale și motive pentru care vrei să folsești internet-ul. Tastatura e tradusă în spaniolă, „delete” e „suplicio”. O combinație bună ar fi „del-icio”. Jocuri de cuvinte. Da, ce isteți suntem noi.
Pierdem vremea prin parcuri, cu rucsacii în spate, pentru că nu am găsit cazare aici. Luam un picnic pe iarbă. Suntem niște nomazi. Multumiți și nepăsători.
Ne întâlnim cu Simon, de pe CouchSurfing, care ne propune să mergem la un concert flamenco cu el și cele două austriece simpatice pe care le găzduiește la el acasă. Nu are loc și pentru noi, dar ne simțim excelent împreună. Concertul și atmosfera sunt fascinante. Una dintre fete vorbește perfect românește! A făcut voluntariat pe la Baia Mare acum ceva vreme.
Într-o întorsătură buzoiană de situație, Simon ne ia totuși la el acasa. Fără să cunoaștem planul, ni se oferă un pat, în timp ce fetele dorm pe jos. Mulțumim de 1000 de ori, rămânem datori vânduți. Un mic update în 2012: Am avut ocazia să găzduim fetele la noi acasă și să le răsplătim generozitatea!
Știați că? Traian s-a născut în Sevilia. Nu Băsescu, celălalt împărat.
N-am stat decât o singură noapte în Sevilla, deși este un oraș mare și frumos. Dar nu regretăm. Ca orice oraș mare și turistic este prea aglomerat și, cu excepția spectacolului de flamenco, nu am putut să simțim spiritul spaniol local. Sau poate nu am știut noi unde să-l căutăm. Ni s-a părut că este un mix din tot ce văzusem până atunci.
Dar, deși Sevilla nu se afla pe lista orașelor în care ne-am dori să trăim, am avut ocazia să întâlnim oameni minunați și să reflectăm puțin la noțiuni precum egoism și altruism. O experiență bună și binevenită. Avem și câteva poze frumoase mai jos!
vreau in Sevilia ;) superbeeeeeeeee imaginile
Foarte utile postarile despre Andaluzia! Le-am citit si recitit cand mi-am planificat vacanta acolo, iar Ronda a intrat pe lista automat cand am vazut pozele!
Ronda ne-a plăcut mult, mult. Tot căutam poteci nebătute ca să facem poze cu podul acela spectaculos și am nimerit într-o livadă de migdali unde ne-am făcut de cap. Nu a scăpat neîncercat nici fructul cel țepos al cactusului și nici noi de spinii lui vreo săptămână.