Azi plecăm din Catania și mergem spre Pachino. E 7 dimineața, foarte înnorat și plouă din când în când.
Am uitat să luam în considerare faptul că astazi italienii sărbătoresc Pasquetta, un fel de „Micul Paste”. Toate magazinele sunt închise, nu e nici un tren în direcția dorită (ne spune rânjind oarecum satisfăcut vânzătorul de bilete), stațiile de bilete pentru autobuz au storurile trase și suntem acostați non-stop de bișnițari care se oferă să ne ducă până la Siracusa (jumatate din drum) cu 60 EUR.
Ne învârtim semi-disperați și contemplăm idea de a face auto-stopul.
Ca prin minune, la 8 se deschide una dintre stațiile de cumpărat bilete. Suntem postați acolo și, deși orarele sunt neinteligibile astăzi și circulă foarte puține autobuze în foarte puține destinații, reușim să găsim un autobuz direct Catania-Pachino. Il pulman costă 14,5 euro. Hi hi hi, ha ha ha, ne-am înseninat. Mergem în stație și la 8:30 plecăm cu autobuzul. Moțăim cam tot drumul deși peisajul e simpatic și, peste 2 ore, intrăm în Pachino, „La Cita del Pomodoro” sau „orașul roșiilor” pentru neinițiați. Șoferul ne zice „Pachino? Ce niente da vedere!„.
Coborâm într-un orașel mic format dintr-o grilă foarte deasă și foarte precisă de străzi. Fumăm o țigară pe bordură și apare Giussi, gazda noastră de pe CouchSurfing. Ne spune că Pasquetta se petrece aici la țară, în familie și că suntem invitați și noi. După politețurile de rigoare acceptăm zâmbitori.
Mergem într-o zonă izolată, într-o livadă de măslini, fără garduri.
Aici va avea loc Revelația. Prin revelație înțelegem că se vor găti cantitați impresionante de mâncare excelentă tipic siciliană și noi vom mânca de toate ca niște purcei și nu vom regreta nimic!
Sunt câteva familii de italieni aici, toți prieteni buni și mâncarea e făcută de 2 bătrânele experte. Bagă și scot chestii non-stop din cuptor. Încep să ne hrănească și ne bagă sub nas, pe rând: pizza făcută în casă (foarte simplă, aluat și deasupra roșii, oregano și ulei de măsline), bocca vechia de vreo 3 feluri (ricotta, ceapă, pătrunjel, ulei de măsline și bucăți de cârnați, cu sau fără roșii, într-un aluat strâmb pe margini ca o „gură de babă”), pâine caldă (tăiată pe jumate și îmbibată în ulei de măsline și presărată cu oregano), cârnați și pulpe de pui la grătar, un fel de plăcinte cu cartofi și rozmarin de 2 feluri, niște săculețe sau vulcani din aluat cu carne, orez și mazare înăuntru, plus dulciuri de 7 feluri cu ricotta sau creme sau ciocolată. Scot de pe jar și niște carcioffi, adică aghinare gigantică verde cu ulei de măsline, pătrunjel, usturoi și sare. Se cojește fiecare frunzuliță și se trage printre dinți partea cărnoasă. Bem vin roșu producție proprie, apă minerală, canellino (un lichior bestial de scorțișoară) și refuzăm politicos cafeaua. Suntem complet ghiftuiți.
Italienii manancă și ei bine, unii picotesc rupți de somn, alții se lansează în discuții aprinse și interminabile despre vremurile de altă dată. Doar câțiva o rup pe engleză, dar prindem frânturi din zbor. Sunt absolut toți amabili și primitori. Se încing jocuri zgomotoase de cărți și încercăm și un fel de „dame” pe care le joci singur.
După multe ore, plecăm spre casă, nu înainte de a ne pupa toți.
O să petrecem noaptea într-o casă separată de a gazdei noastre, care aproape nu are ferestre. Sunt 2 camere frumoase și un pat imens numai bun pentru puturoși ca noi . Vom dormi duși vreo 10 ore și nu ne supară deloc stomacurile sensibile. Fără să ne fi făcut planuri dinainte, mâine vizităm superbele Marzamemi și Portopalo.