Toată vara ne-am tot frământat, gândindu-ne cu groază la munca și logistica necesare acoperirii cu lut a pereților de paie. Rețeta trebuia să includă argilă, nisip, balegă de cal (sau lucernă și rumeguș) și paie tocate. Am continuat lucrările în ritm lent și ne-am tot documentat, până când s-a făcut octombrie. În acest moment, am aflat de la oameni mai pricepuți ca noi că tencuiala de lut nu mai are destul timp să se usuce până la începutul iernii… Nu ar fi fost frumos să lăsăm casa în paiele goale peste iarnă, așa că am schimbat planul și am trecut cu aplomb la tencuială cu var hidraulic, zgură de cărămidă și praf de marmură.
Rețeta există în mai multe variante pe internet, dar noi o avem pe-a noastră de la un arhitect cu experiență în domeniu. Cu Greg (de la Earth Safe Design) ne-am întâlnit când i-am vizitat standul la un târg pe Kiselef și, mai târziu, la noi acasă, pentru un schimb unidirecțional de experiență. Așadar, ingrediente:
- 2 părți praf de marmură
- 1 parte zgură (praf de cărămidă)
- 1 parte var pastă
- cam 15% var hidraulic
Pentru că ni s-a recomandat o grosime de aplicare de 2cm, ne-am făcut calculul de volum necesar pentru toate suprafețele și am comandat materialele. Toți sacii ne-au fost livrați într-o zi ploiasă și mohorâtă, din camioane care au lăsat șanțuri adânci în noroiul moale al curții. Un sac de praf de marmură are 50 kg, unul de zgură 25, varul-pastă 20 și varul hidraulic 25. Fără excepție, greu de cărat… I-am făcut pe toți grămadă în mijlocul casei și ne-am uitat la ei uzi de ploaie și transpirație.
O săptămână mai târziu ne-am apucat de treabă. Am încercat să amestecăm cu un băț într-o găleată, apoi cu un tel din ăla pentru bormașină. Am renunțat repede. Nu merită efortul decât pentru cantități foarte mici. Am trecut repede la betonieră și lucrurile s-au mișcat mult mai bine. Pentru 2-3 zile de foc continuu, ne-am făcut chiar și stoc de material într-o cadă.
Aplicarea nu e dificilă, dar durează mult. Din experiența noastră, nu prea merge cu unelte. Pereții de paie nu sunt drepți și curbele lor sunt cel mai ușor de urmat tot cu mâna. Faci un boț și apoi îl întinzi pe paie. Pregătirea pereților (în special tunderea lor) s-a dovedit a fi fost foarte importantă: aplicarea de tencuială pe paie care alunecă și fug din balot e anevoioasă sau imposibilă. Așa, ajutată și de plasa de sârmă, tencuiala stă unde-o pui și se lipește de minune.
Adriana este indubitabil experta la noi în familie. A petrecut zile multe experimentând cu vâscozități și multiple metode de aplicare până să ajungă la desăvârșire. La tencuire, Cristi e doar un salahor obedient.
La primul strat intră surprinzător de mult material între paie. Cărăm găleată după găleată, dar efectul este vizibil și mulțumitor. La straturile ulterioare, după întărire, e altă mâncare de pește. Mult mai ușor de aplicat și consum de material mult mai mic.
Pe exterior am aplicat până acum 2 straturi. Poți ciocăni în perete și sună bine, nici a cărămidă, dar nici a gol. E mai dur decât ne așteptam. Cu pumnul nu reușești mare lucru, decât să te rănești. Am făcut un test și cu o lovitură serioasă de ciocan: conform așteptărilor, tencuiala cedează, dar plasa de sârmă ajută mult și gaura nu e prea adâncă. Plănuim să mai adăugăm un singur strat la exterior, uniform, eventual colorat cu vreun pigment.
Când crapă tencuiala?
Când o dai în strat gros sau când e cald afară și se usucă forțat. În plus, aplicarea pe paie e foarte diferită de alte suprafețe, pentru că baloții trag apa din tencuială rapid și o fac să crape. Dacă încerci să tencuiești în august și nu ai udat baloții înainte, vor apărea sigur crăpături serioase. Nu că ar fi neapărat o problemă prea mare, le poți rezolva la straturile ulterioare. Noi nu am udat în mod special baloții, dar i-am stropit copios cu o soluție anti-insecte de borax cu apă.
În vară, într-un moment de mini-isterie colectivă, am observat (și am măsurat cu acuratețe) o înclinare periculoasă a casei către sud! Panică, previziuni sumbre, calcule complicate. Tot proiectul se duce de râpă, la propriu. Punem totul pe seama lipsei de contravântuiri suficiente și inteligent amplasate. Decizia unanimă a fost că vom propti casa înainte să plece de tot. Executată rapid și inteligent, operațiunea a decurs fără cusur. Până când am realizat că a fost complet inutilă… Masurătorile de mare precizie erau viciate din start… În orice caz, acum avem proptele. Pentru noi nu prezintă probleme estetice sau practice, așa că nu mai vrem să renunțăm la ele, deși am putea foarte ușor. Mai mult, avem un plan care va schimba în curând și fațada de nord a casei, într-un mod oarecum complementar.
Colț în unghi drept, am explicat deja diferențele dintre colțuri
Toată casa e acum tencuită pe exterior, după cum ziceam, cu tencuială pe bază de var hidraulic. Ne-am făcut research-ul și se pare că varul hidraulic (deși scumpicel și nu foarte ușor de găsit la noi) e un produs tare interesant. E folosit inclusiv la recondiționat de mănăstiri! Lăcaș de cult nu e casa noastră, dar tratamentul i-a prins bine și avem încredere că tencuiala o va proteja multă vreme. Mai rămâne doar să observăm comportamentul în timp, dar suntem optimiști.
Între timp am montat ușile și geamurile.
Bravoooo! E o casuta minunata adevarata. Nu e cladita doar din paie si pamant, ci din sudoare, nerv si staruinta! Merita sponsorizata de ministerul turismului pentru promovarea stilului arhitectural rural pur romanesc :) E cea mai frumoasa casa hand made sau DIY contemporana! Felicitari! Nu uitati de cuptorul de caramida :) Va pup!