Ziua noastră comună de naștere ne-a prins (nu chiar din întâmplare) în Parcul Național Cinque Terre din Italia, pe porțiunea dintre satele Manarola și Riomaggiore, cunoscută sub numele de Via dell’Amore, într-o zi care nu reușeste deloc să se hotărască dacă vrea să fie ploioasă și oribilă sau să ne facă nouă pe plac.
Cinque Terre este un Parc Național pe coasta de vest a Italiei, parte din Liguria. Este faimos în primul rând pentru cele 5 sate/orașe înșirate de-a lungul coastei: Monterosso, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore. Este unic și superb pentru că întreaga coastă a fost artificial terasată timp de mai multe generații, creând mii de kilometri de ziduri de piatră, îmbinate ingenios, fără vreun fel de mortar. Satele sunt conectate prin poteci de picior înguste și șerpuitoare.
Vă puteți lesne imagina că, având un nume precum „Via dell’Amore”, poteca betonată atrage un anumit fel de persoane, în căutare de un anumit fel de experiențe. Se petrec aici săruturi pasionale, jurăminte călduțe, promisiuni, priviri, țineri de mână, tot tacâmul. Noi suntem aici mai mult din curiozitate, nu atât pentru semnnificația locului cât pentru a ne bucura de frumusețea lui naturală. Cristi și Adriana sunt genul de oameni care, deși încă nebunește îndrăgostiiți unul de altul, strâmbă din nas când un băiețel nespălat încearcă să le vândă trandafiri la o terasă, nu sunt mari amatori de comedii romantice, trec peste crăciunuri fără să schimbe neapărat cadouri, înjură blasfemiator zăpăceala generală de la începutul lui martie și pot ignora cu cinism Ziua Sfântului și Preacuviosului Dragobete Valentin. Dar, dacă tot ne spălăm rufele murdare afară în curte, să nu credeți că după 12 ani împreună am îngropat pasiunea! O, nu! Există o serie de vecini de bloc care pot depune mărturie sub jurământ despre certurile noastre pasionale și zgomotoase din timpul „orelor de liniște”. Încă mai facem baie cu spumă, sexul e încă bun, încă vedem unul în celălalt destul de clar motivele pentru care ne-am îndragostit și urmele (sau cicatricile) conviețuirii și formării reciproce. Și încă mai avem fluturi indigerabili în stomac din când în când. Atâta doar că nu vrem să ne simțim constrânși vreodată în legătură cu felul și locul în care ne manifestăm dragostea. Deci să nu ne acuzați că nu suntem mai romantici în simțire și-n scriere.
Încă din prima parte a traseului, ieșind din Manarola, observăm zecile de lacăte agățate de balustrade, garduri, bănci, crengi de copac. etc. Semnificația e clară (mai ales că unele dintre ele au înscrise nume si date pe ele), deși nu cunoaștem originea obscură a acestui obicei modern. Ne aducem totuși aminte de un pod plin de lacăte de același fel, deși am uitat dacă era în Spania sau in Italia. Pe măsură ce înaintăm, zecile de lacăte devin sute și apoi mii.
O să petrecem ceva vreme descifrând diverse inscripții de pe ele (în general nume și date aniversare). În timp ce studiem un copac încărcat cu „fructele iubirii”, o doamnă trecută de a doua tinerețe, la braț cu o prietenă de aceeași etate, își redescoperă lacătul fixat aici cu răposatul ei soț în timpul lunii de miere, în urmă cu mulți ani.
Făcând abstracție de kilogramele de metal agățate peste tot, locul e frumos și merită oricând o vizită.
Un versant abrupt și relativ lipsit de vegetație a fost tăiat de o potecă și o serie de tuneluri. La un moment dat, tunelul pentru pietoni îndrăgostiți e fix deasupra tunelului pentru tren. Ești tot timpul protejat de balustrade pe partea cu marea.
Într-unul dintre tunele, doi tineri (evident, aflați in luna de miere) ne roagă să le facem o poză în fața unui perete decorat din plin cu declarații de dragoste scrise cu markerul pe perete.
Forma șerpuitoare a potecii îți oferă panorame superbe asupra țărmului și mării. Am ales o zi în care marea este mai agitată și mai spumantă decât de obicei, așa ca ne bucurăm din plin de spectacolul oferit: stânci cu o interesantă structură stratificată, izbite din plin de valuri și creând mini-explozii continue de stropi albi.
(sub arcadele tunelului pentru pietoni se văd ochiurile tunelului pentru tren)
Incursiunea noastră se termină în Riomaggiore, ultimul sat de pe lista noastră, pe care-l vizităm în continuare. Putem recomanda cu siguranță o vizită la Via dell’Amore pentru priveliștea superbă. Plimbarea e lipsită de efort, pantele sunt aproape inexistente, totul e safe. Iar pentru cei cu înclinații romantice, ar trebui sa fie cu atât mai interesant.
Hai cu noi mai departe, în ultimul sătuc, Riomaggiore.